ICCJ. Decizia nr. 3586/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3586/2011
Dosar nr. 517/32/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta M.F.(fostă N.) a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 1277 din 17 iunie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bacău, susţinând că, în mod greşit, s-a dispus respingerea cererii, cu motivarea că nu a făcut dovada persecuţiilor pe motive etnice.
Reclamanta a mai susţinut că se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 189/2000, întrucât a părăsit forţat domiciliul împreună cu familia şi s-a refugiat în Mehedinţi, fiind izgoniţi de armata rusă care şi-a instalat comandamentul în apropierea oraşului Paşcani şi a precizat că motivul părăsirii domiciliului l-a constituit înaintarea liniei frontului, iar, raportat la momentul martie 1944, regimul de ocupaţie sovietică a fost de natură a crea persecuţii pe motive etnice pentru populaţia din teritoriile ocupate.
Prin întâmpinarea formulată, instituţia pârâtă a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că, în cadrul cererii sale, reclamanta nu a făcut dovada că persecuţia s-a realizat din motive etnice, aşa cum impune textul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr.126 din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.F. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, a dispus anularea Hotărârii nr. 1277 din 17 iunie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bacău şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, acordarea drepturilor urmând a se face începând cu data de 1 iulie 2010.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, prin Hotărârea nr. 1277 din 17 iunie 2010, Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Judeţene de Pensii Bacău a respins cererea petentei M.F., motivat de faptul că aceasta nu a dovedit că a suferit persecuţii pe criterii etnice şi, prin urmare, nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 1 lit. c) din lege.
Examinând dispoziţiile legale incidente în cauza dedusă judecăţii, respectiv art. 1 lit. c) din OG nr. 105/2009 modificată şi completată şi art. 2 din HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/2009, raportându-se şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi la exigenţele principiilor consacrate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa de fond a reţinut că nu se justifică excluderea reclamantei de la acordarea drepturilor compensatorii reglementate, atâta timp cât, din copia după extrasul din tabloul cu evacuaţi nr. 1157 din 24 iulie 2009, eliberat de Arhivele Mehedinţi, declaraţiile notariale ale martorilor V.C. şi C.A. şi actele de stare civilă depuse la dosar, aceasta a făcut dovada, în condiţiile prevăzute de art. 4 din HG nr. 127/2002, că familia N.V., compusă din 4 membri, a fost evacuată din localitatea Baia - Paşcani în luna martie 1944, stabilindu-se în comuna Fântâna Domnească, jud. Mehedinţi, până la 17 mai 1944, din cauza războiului şi a abuzurilor exercitate de armata rusă, ceea ce poate constitui o modalitate de persecuţie etnică în accepţiunea Legii nr. 189/2000.
3. Calea de atac exercitată de Casa Judeţeană de Pensii Bacău
Împotriva sentinţei nr. 126 din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În cuprinsul motivelor de recurs, instituţia pârâtă susţine, în esenţă, că soluţia pronunţată în cauză este greşită întrucât situaţia în care s-a regăsit reclamanta în anul 1944 este aceea de refugiat din cauza războiului, urmare apropierii frontului, situaţie care nu se încadrează în dispoziţiile exprese ale art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, dispoziţii legale în temeiul cărora reclamanta a solicitat acordarea drepturile.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: [...]c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Din conţinutul textului de lege sus menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice.
Totodată, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar, în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Înalta Curte constată că, în dovedirea susţinerilor sale, intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei înscrisuri care atestă refugiul familiei sale din cauza războiului şi a abuzurilor exercitate de armata rusă, instanţa de fond interpretând ansamblul probator în lumina principiilor constituţionale şi a dispoziţiilor legale incidente.
Înalta Curte reţine şi faptul că intimata M.F. a depus Hotărârea nr. 4228 din 31 august 2010 a Casei Judeţene de Pensii laşi (fila nr.14 din dosarul de recurs), din care rezultă că numitei N.V.M., sora reclamantei, i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Or, în aceste condiţii, a nu recunoaşte intimatei-reclamante calitatea de beneficiară a drepturilor reglementate de Legea nr. 189/2000 ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între reclamantă şi sora sa, ceea ce ar fi de natură să aducă atingere principiului nediscriminării consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţia României, republicată şi de art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva sentinţei nr. 126 din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 355/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 367/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
