ICCJ. Decizia nr. 3504/2011. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3504/2011

Dosar nr. 6513/2/2010

Şedinţa publică din 16 iunie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanta SC R.T.M. TV SRL Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 1024 din 02 decembrie 2009, comunicată la 07 decembrie 2009, prin care postul T. TV a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 12.500 RON, întrucât a constatat că în perioada 26-30 noiembrie 2009 reclamanta a afectat, în mod semnificativ, reflectarea echitabilă a campaniei electorale a candidaţilor care participau la competiţia pentru alegerea în funcţia supremă în stat şi a prejudiciat dreptul publicului de a-şi exercita dreptul la vot în deplină cunoştinţă de cauză, cât şi a deciziei C.N.A. nr. 166 din 14 ianuarie 2010, prin care acesta a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva deciziei C.N.A. nr. 1024 din 02 decembrie 2009, ca fiind în principal tardiv formulată, iar, în subsidiar, neîntemeiată.

Astfel, reclamanta a solicitat anularea deciziei de sancţiune a C.N.A. nr. 1024 din 02 decembrie 2009 și a deciziei C.N.A. nr. 166 din 14 ianuarie 2010 și suspendarea aplicării deciziei de sancţiune a C.N.A nr. 1024 din 02 decembrie 2009, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

În subsidiar, reclamanta a solicitat, având în vedere atât condiţiile de fapt, cât şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi cele ale art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, care prevăd că sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care a fost „săvârşită” fapta, subscrisa nedorind eludarea dispoziţiilor legale, de modul şi de circumstanţele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă şi de circumstanţele personale, precum şi de dispoziţiile art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001, care prevăd că, sancţiunea aplicabilă în cazul în care fapta este de gravitate redusă este avertismentul, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 să se dispună înlocuirea sancţiunii amenzii cu somaţie.

Referitor la suspendarea aplicării deciziei de sancţiune a C.N.A. nr. 1024 din 02 decembrie 2009 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze, reclamanta a arătat că o eventuală executare silită a acesteia prin poprirea contului curent pentru colectarea amenzii dispuse prin Decizia C.N.A. nr. 1024 din 02 decembrie 2009 este de natură să inducă asupra activităţii SC R.T.M. TV SRL efecte negative ireversibile.

Cu privire la tardivitatea formulării contestaţiei împotriva deciziei C.N.A. nr. 1024 din 02 decembrie 2009, invocată de C.N.A., reclamanta a precizat că Decizia contestată a fost comunicată prin poştă la data de 07 decembrie 2009, dată confirmată prin semnarea confirmării de primire de către salariatul societăţii împuternicit în acest scop, astfel că, faţă de data comunicării deciziei contestate, în opinia sa, termenul de contestaţie începe să curgă după data de 07 decembrie 2009.

La data de 08 septembrie 2010 pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii reclamantei, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea deciziilor atacate ca legale şi temeinice.

Pe suspendare a arătat că nu sunt întrunite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 4335 din 3 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii acțiunii și, în consecință, a respins contestaţia formulată de reclamanta SC R.T.M. TV SRL, împotriva pârâtului C.N.A., ca tardiv formulată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Potrivit art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 „actele emise în condiţiile prevăzute la alin. (1) (deciziile de sancţionare emise de C.N.A. – n.n.) pot fi atacate direct la secţia de contencios administrativ a Curţii de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora”.

Instanţa a apreciat că pârâta a comunicat reclamantei Decizia de sancţionare la data de 03 decembrie 2009 şi, prin urmare, la data de 21 decembrie 2009 a expirat termenul legal mai sus indicat în care putea fi introdusă în instanţă contestaţia reclamantei împotriva deciziei de sancţionare cu amenda în cuantum de 12.500 RON, respectiv Decizia nr. 1024 din 02 decembrie 2009 a pârâtului.

S-a reţinut că reclamanta a depus contestaţia la instanţă abia la 20 iulie 2010, cu mai bine de 7 luni după expirarea termenului legal de contestare şi, chiar dacă s-ar aprecia că reclamanta a luat la cunoştinţă de decizie, aşa cum invoca prin acţiune, la data de 07 decembrie 2009, se observă că termenul legal de contestare tot a fost depăşit cu mai mult de 7 luni.

Faţă de dispoziţiile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 şi de data luării la cunoştinţă de decizie, 03 decembrie 2009, precum şi de data introducerii acţiunii, 20 iulie 2010, instanţa a admis excepţia tardivităţii invocată de pârât şi a respins acţiunea reclamantei, ca tardiv formulată.

Împotriva sentinţei civile nr. 4335 din data de 03 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC R.T.M. TV SRL, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, cu consecinţa, în principal, a schimbării hotărârii atacate în sensul înlăturării tardivităţii depunerii acţiunii şi, pe fond, a anulării deciziei nr. 1024 din 2 decembrie 2009 şi a deciziei nr. 166 din 14 ianuarie 2010, emise de C.N.A., şi, în subsidiar, a dispunerii înlocuirii sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., se arată că dispoziţia legală conţinută de art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 nu este imperativă, ci dispozitivă, astfel că în speţă nu poate fi incident principiul „specialia generalibus derogant” reţinut de instanţa de fond pentru fundamentarea soluţiei contestate. Împotriva deciziilor de sancţionare emise de C.N.A. petenţii pot depune contestaţie direct la instanţă fără a formula plângere prealabilă, fără a fi exclus ca petenţii să formuleze anterior promovării acţiunii plângere prealabilă conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De aceea, se solicită a se observa că reclamanta a promovat corect atât contestaţia împotriva deciziei C.N.A. nr. 1024 din 02 decembrie 2009, cât şi acţiunea prin care a solicitat anularea acesteia şi a deciziei C.N.A. nr. 166 din 14 ianuarie 2010 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă, astfel încât instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 93 din Legea nr. 504/2002 şi a dispoziţiilor OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă precizează că a făcut toate diligenţele pentru a se conforma atât prevederilor art. 261 din Legea audiovizualului, cât şi a celor din Decizia nr. 853/2009, respectiv a făcut toate diligenţele pentru a reflecta campania electorală în mod echitabil, echilibrat şi imparţial, facilitând exprimarea pluralistă a curentelor de opinie şi tratând în mod echitabil şi echilibrat toţi candidaţii.

În cauză a depus întâmpinare intimatul C.N.A., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esenţă, că sentinţa recurată este legală şi temeinică.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 1024 din 2 decembrie 2009 postul T. TV a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 12.500 RON, întrucât a constatat că în perioada 26-30 noiembrie 2009 reclamanta a afectat, în mod semnificativ, reflectarea echitabilă a campaniei electorale a candidaţilor care participau la competiţia pentru alegerea în funcţia supremă în stat şi a prejudiciat dreptul publicului de a-şi exercita dreptul la vot în deplină cunoştinţă de cauză.

Decizia sus menţionată a fost comunicată recurentei reclamante la data de 03 decembrie 2009, iar acţiunea în contencios administrativ a fost formulată la data de 20 iulie 2010.

Potrivit prevederilor art. 93 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare, „(1) Sancţiunile pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei legi se aplică prin acte emise de Consiliu sau de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, care acţionează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop. (2) Deciziile de sancţionare adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 şi 91 îşi produc efectele de la data comunicării. (3) Actele emise în condiţiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secţia de contencios administrativ a Curţii de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora. (4) Actele emise în condiţiile alin. (1) şi neatacate în termenul prevăzut la alin. (3) constituie de drept titlu executoriu”.

În mod evident, în condiţiile în care procedura de atacare la instanţă a actelor administrative emise în condiţiile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului este reglementată de legea specială, aplicabilitatea acesteia are prioritate faţă de legea generală a contenciosului administrativ, astfel că nu era necesară îndeplinirea procedurii prealabile, ci acţiunea în contencios administrativ trebuia formulată de reclamantă în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei nr. 1024 din data de 02 decembrie 2009 a C.N.A.. Sensul textului art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 nu poate fi acela pretins de recurentă, anume dispozitiv, fiind evident că acesta are o natură imperativă, atâta vreme cât se prevede expres că atacarea actelor emise în condiţiile alin. (1) - cum este cazul în speţă - poate avea loc „în termen de 15 zile de la comunicare”.

În aceste condiţii, se reţine că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei SC R.T.M. TV SRL ca tardiv introdusă, în condiţiile în care s-a probat în litigiu că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de această parte mult peste termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

Prin urmare, cum nu se mai impune analizarea motivelor de recurs privitoare la fondul procesului, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC R.T.M. TV SRL împotriva sentinţei civile nr. 4335 din 03 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC R.T.M. TV SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 4335 din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3504/2011. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs