ICCJ. Decizia nr. 3506/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3506/2011
Dosar nr. 751/36/2010
Şedinţa publică din 16 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul C.F. a chemat în judecată pe pârâtul Preşedintele A.N.F.P. Bucureşti, pentru ca acesta să fie obligat să remită un răspuns la memoriul înregistrat la data de 09 noiembrie 2009.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 09 noiembrie 2009 a trimis un memoriu pârâtului A.N.F.P., la care nu a primit niciun răspuns până la data formulării cererii de chemare în judecată, astfel că solicită să fie obligat pârâtul să remită un răspuns aşa cum prevede legea, cât şi obligarea la plata cheltuielilor ocazionate de acest proces determinat exclusiv din culpa sa.
Prin precizările depuse la dosar, reclamantul a arătat că în calitate de consilier local, în temeiul art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 393/2004, republicată, a formulat o sesizare către A.N.F.P. Bucureşti, prin care a invocat aspecte de încălcare a legii de către secretarul Consiliului Local Mereni, numita I.M., sesizare la care nu a primit niciun răspuns.
A arătat reclamantul că, deoarece pârâtul nu a înţeles să răspundă în termenul prevăzut de lege, de 30 de zile, a înţeles a formula prezenta acţiune.
Pârâta A.N.F.P. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, solicitând admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca fiind inadmisibilă.
Prin sentinţa civilă nr. 329/CA din 06 octombrie 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea pricinii după declinarea competenţei de către Tribunalul Constanţa, a respins ca nefondată excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârât și a respins acţiunea formulată de reclamantul C.F., în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele A.N.F.P. Bucureşti, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cazul acţiunilor întemeiate pe tăcerea administraţiei sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept ori un interes legitim prevăzut de lege este suficientă dovada făcută în instanţă că reclamantul s-a adresat cu o cerere autorităţii publice, iar termenul de soluţionare a expirat fără a primi un răspuns, nefiind obligatorie procedura prealabilă, astfel că a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului, pentru lipsa plângerii prealabile.
În ceea ce priveşte fondul litigiului, instanța a reținut că la data de 24 februarie 2010 pârâtul a comunicat reclamantului răspunsul la petiţia adresată, astfel că cererea sa de chemare în judecată, având ca obiect obligarea pârâtului de a-i răspunde memoriului din 02 noiembrie 2009, a rămas fără obiect, fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.F., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Cererea de recurs formulată de reclamantul C.F. la data de 26 noiembrie 2010 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii (...) c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Potrivit art. 301 C. proc. civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel.”
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanţă.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de C.F. împotriva sentinţei civile nr. 329/CA din 06 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3505/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3507/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
