ICCJ. Decizia nr. 3528/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3528/2011
Dosar nr. 8151/2/2009
Şedinţa publică din 16 iunie 2011
Asupra cererii de faţă;
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. 8151/2/2009, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul C.E. solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al securităţii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că pârâtul a semnat Angajamentul de colaborator cu numele conspirativ „Şt.A.", la data de 22 mai 1974, pe timpul satisfacerii stagiului militar obligatoriu.
Reclamantul a mai susţinut că potrivit notei de constatare întocmită în cauza nr. S/DI/I/3063 din 28 octombrie 2008, încă din raportul cu propunere de recrutare datat 16 mai 1974 s-a subliniat că acesta a furnizat informaţii „care s-au dovedit utile şi care au fost exploatate pe linie de comandă" despre soldaţii din unitatea militară.
S-a apreciat de către reclamant că, în cauză, informaţiile furnizate se refereau la activităţi potrivnice regimului totalitarist comunist, aceste informaţii fiind de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 12 din D.U.D.O.
Prin întâmpinarea formulată, la data de 9 martie 2010, pârâtul C.E. a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, întrucât nu a semnat un angajament de recrutare, iar reclamanta a concluzionat că se poate constata calitatea sa de colaborator doar pe baza Rapoartelor de recrutare.
Pârâtul a susţinut că cele trei rapoarte menţionate: raport cu propunere de recrutare din 16 mai 1974; raport din data de 25 mai 1974 şi raport cu propunere de încetare a legăturii din 5 iulie 1975 nu sunt de natură a atrage incidenţa prevederilor art. 2 lit. b) OUG nr. 24/2008 şi implicit stabilirea calităţii sale de colaborator al securităţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3454 din 20 septembrie 2010, a respins acţiunea formulată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 2 lit. b) OUG nr. 24/2008, modificate şi completate prin Legea nr. 293/2008 definesc noţiunea de colaborator al securităţii prin referire la persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii prin care denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Curtea a apreciat că informaţiile ce se susţine că au fost furnizate de pârâtul C.E. şi care au fost consemnate în raportul cu propunerea de recrutare din 16 mai 1974, nu sunt de natură să îndeplinească cerinţele legii sub aspectul scopului comunicării, denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prima instanţă a constatat că informaţiile ce fac obiectul raportului din data de 16 mai 1974 nu privesc activităţi potrivnice regimului comunist, ci regulilor de organizare şi disciplină militară (ex. „soldatul A.M. „cunoscut că fuge mereu din garnizoană").
În fine, Curtea a reţinut că aprecierile şi caracterizările pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtului în contextul naturii informaţiilor furnizate şi menţionate anterior, precum şi existenţa unui angajament nedatat nu pot face dovada calităţii de colaborator al securităţii, astfel cum aceasta este definită de dispoziţiile OUG nr. 24/2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că furnizarea unor informaţii de natura celor stabilite prin Nota de constatare nr. S/DI/I din 28 octombrie 2008, este de ajuns pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Totodată, recurenta a arătat că este îndeplinită atât prima condiţie de fond, cu privire la denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât şi cea de a doua condiţie, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.
În ceea ce priveşte prima condiţie (furnizarea de informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist), recurentul a arătat că este îndeplinită, având în vedere notorietatea faptului că înainte de anul 1989, relaţiile românilor cu persoanele din străinătate, în afara cadrului permis de rigorile statului totalitar, erau interzise; întreţinerea unor astfel de relaţii, fără a le raporta autorităţilor, era, fără doar şi poate, o atitudine neagreată de regim şi, prin urmare, potrivnică acestuia.
Recurentul a susţinut că şi cea de a doua condiţie de fond, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi, în sensul că intimatul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate, este îndeplinită, întrucât este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra persoanelor la care se referea în delaţiunile sale urma, de obicei, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii. Or, a susţinut recurentul, acest lucru presupunea cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din D.U.D.O.), prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre cel urmărit, fără acordul acestuia. Pe de altă parte, intimatul ar fi trebuit să conştientizeze că Securitatea urmărea, în final, să îi determine, pe cei care aveau curajul de a întreţine relaţii cu cetăţeni străini, să înceteze aceste relaţii. Prin urmare, scopul final al acţiunilor Securităţii şi al colaboratorilor ei era încălcarea dreptului la liberă opinie (prevăzut de art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 19 din D.U.D.O.), prin restrângerea brutală a relaţiilor interumane.
În ceea ce priveşte modalitatea sub care s-au păstrat respectivele informaţii, recurentul a subliniat că definiţia legală arată că este colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale".
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, precum şi din oficiu, în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pârâtul C.E. a fost verificat din oficiu potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, în calitatea sa de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi la cererile înregistrate sub nr. 231/C/2005; P658/08/2008, P3609/08/2008 adresate C.N.S.A.S. de numiţii I.S. şi T.M.V.
Potrivit notei de constatare întocmită în cauză ca urmare a verificărilor efectuate(nr. S/DI/I/3063 din 28 octombrie 2008), pârâtul a fost recrutat în scopul încadrării informative a personalului unităţii militare la care a efectuat stagiul militar obligatoriu (U.M. 02346 Mizil), la dosar existând un angajament tipizat, completat olograf şi semnat, însă nedatat.
Din studiul dosarului identificat pe numele C.E. (R 59474) rezultă că acesta a furnizat Securităţii mai multe informaţii (despre soldatul D., ce avea rude în R.F.G.; despre soldatul K. „ce are relaţii în R.F.G. şi a primit cadou o maşină"; despre soldatul A.M. „cunoscut că fuge mereu din cazarmă!).
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 „în înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
(-)
b) colaborator al Securităţii, persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie;"
Înalta Curte reţine că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese că: informaţiile furnizate de pârât au periclitat în vreun mod integritatea fizică sau psihică a persoanelor despre care acesta a menţionat verbal şi care se regăsesc consemnate în rapoartele întocmite de ofiţeri de Securitate.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că aceste informaţii nu sunt de natură să îndeplinească cerinţele legii sub aspectul scopului comunicării, denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Astfel, informaţia cuprinsă în Raportul din data de 16 mai 1974 referitoare la „soldatul A.M." „cunoscut că fuge mereu din garnizoană"), nu vizează o atitudine potrivnică regimului comunist, ci regulilor de organizare şi disciplină militară.
Totodată, informaţia privind soldaţii D. şi K. „ce aveau rude în R.F.G." iarăşi nu este de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
În acest context, Înalta Curte reţine că aprecierile şi caracterizările pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtului (în sensul că „semnalările făcute s-au confirmat, dovedind că este sincer şi deschis către noi" în raport cu natura informaţiilor furnizate şi menţionate anterior, precum şi existenţa unui angajament nedatat, nu pot face dovada calităţii de colaborator al securităţii, astfel cum aceasta este definită de dispoziţiile OUG nr. 24/2008.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că în mod temeinic şi legal prima instanţă a reţinut că din nici unul din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că informaţiile furnizate de pârât au periclitat în vreun mod integritatea fizică sau psihică a persoanelor despre care acesta a menţionat verbal şi care se regăsesc consemnate în rapoartele întocmite de ofiţeri de Securitate, astfel că pârâtul nu şi-a îndeplinit în mod real angajamentul nedatat din dosarul personal, informaţiile furnizate nefiind de natură a contura activitatea de colaborator a acestuia.
În concluzie, pentru considerentele mai sus exprimate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 3454 din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2778/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3623/2011. Contencios → |
|---|
