ICCJ. Decizia nr. 3710/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3710/2011
Dosar nr. 490/33/2011
Şedinţa publică din 24 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii M.I., B.S., T.M., L.A.L. şi B.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.S.T., ca, prin ordonanţă preşedinţială, să se dispună suspendarea Ordinului nr. 1477/2010 emis de pârât până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa în dosarul nr. 453/33/2011 aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 din HG nr. 1447/2007, sunt îndreptăţiţi la plata unor premii pentru contribuţia adusă la obţinerea de către sportivii clubului a unor clasări pe locurile I-VI la jocurile olimpice, jocurile paralimpice, campionate mondiale şi europene sau a unor medalii la alte competiţii, sume prevăzute în bugetul C.S.M. Cluj-Napoca, atât în anul 2010, cât şi pentru anul 2011.
A mai arătat că, prin Ordinul nr. 1477/2010, pârâta a dispus, începând cu data de 06 octombrie 2010, sistarea plăţii acestor premii, reclamanţii criticând acest ordin pentru încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 3 pct. 3 lit. s) din HG nr. 141/2010 şi a principiului constituţional al ierarhizării actelor juridice şi susţinând că prin punerea în aplicare a Ordinului nr. 1477/2010 li s-ar produce atât o pagubă materială, cât şi un prejudiciu moral imposibil de reparat.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 234 din data de 11 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea formulată, reclamanţii nu au solicitat luarea măsurii suspendării în baza dispoziţiilor art. 14 sau art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi nu au dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute în această reglementare, în condiţiile în care situaţiile în care poate fi suspendată executarea unui act administrativ sunt prevăzute expres în art. 14 – art. 15 din Legea nr. 554/2004, ca lege specială, derogatorie de la dreptul comun, în materia contenciosului administrativ.
A mai arătat Curtea că, faţă de obiectul cererii de suspendare şi regimul juridic special al suspendării executării actelor administrative, este inadmisibilă solicitarea acestei suspendări pe cale de ordonanţă preşedinţială, astfel cum a fost formulată şi justificată de către reclamanţi în raport de prevederile art. 581 C. proc. civ.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, în termenul legal, reclamanţii M.I., B.S., T.M., L.A.L. şi B.A., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii formulate.
În motivarea căii de atac, recurenţii au susţinut, în esenţă, că temeiul de drept al cererii formulate îl constituiau dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 şi nu, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, art. 581 şi urm. C. proc. civ. şi că, pe de altă parte, sunt îndeplinite condiţiile cerute de către legiuitor în vederea suspendării executării Ordinului nr. 1477/2010.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma susţinerilor părţilor şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul fondat şi îl va admite, pentru considerentele ce urmează.
Prin cererea dedusă judecăţii, intitulată „Ordonanţă preşedinţială", recurenţii-reclamanţi au solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1477/2010 emis de către pârâta A.N.T.S.
Înalta Curte constată că, în cererea formulată, reclamanţii-recurenţi au invocat dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, iar argumentele aduse de aceştia se circumscriu condiţiilor impuse de aceste textele normative, fără a face nici o referire la dispoziţiile art. 581 şi urm C. proc. civ.
În virtutea rolului său activ, pe deplin conturat de către art. 129 C. proc. civ., judecătorul fondului era obligat să treacă dincolo de calificarea iniţială a cererii şi să examineze temeiurile de drept expres indicate de către reclamanţi în susţinerea cererii formulate, precum şi a substanţei acesteia.
Întrucât, dând cererii o calificare eronată şi respingând-o ca inadmisibilă, prima instanţă nu a procedat la analiza fondului cauzei, fiind incidente dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa recurată, trimiţând cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către M.I., B.S., T.M., L.A.L. şi B.A. împotriva sentinţei civile nr. 234 din data de 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3648/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3760/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
