ICCJ. Decizia nr. 2642/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2642/2011
Dosar nr. 446/59/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea instanţei de fond.
1.1. Prin sentinţa nr. 286 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. Bucureşti.
A anulat procesul-verbal de constatare încheiat la data de 09 noiembrie 2009 de către A.P.D.R.P. cu nr. de înregistrare 24016 din 17 noiembrie 2009, Decizia nr. 617 din 13 ianuarie 2010 a A.P.D.R.P. prin care s-a respins contestaţia împotriva procesului-verbal încheiat la 09 noiembrie 20096 şi Nota nr. 3426 din 25 februarie 2010 a A.D.R.P. prin care s-a aprobat încetarea contractului de finanţare S.A. nr. C3.10113253700039 din 28 martie 2005.
A suspendat executarea actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare încheiat la data de 09 noiembrie 2009 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 16.666,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat.
1.2. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC A. SRL a solicitat anularea actelor administrative reprezentate de procesul-verbal de constatare încheiat la data de 09 noiembrie 2009 de către pârâta A.P.D.R.P. cu nr. de înregistrare 24016 din 17 noiembrie 2009, Decizia nr. 617 din 13 ianuarie 2010 a pârâtei prin care s-a respins contestaţia reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare, precum şi a Notei nr. 3426/25 februarie 2010 emisă de pârâtă prin care a fost aprobată încetarea contractului de finanţare S.A. nr. C 31013253700039 din 28 martie 2005.
Totodată, reclamanta a solicitat şi suspendarea executării procesului verbal de constatare mai sus menţionat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Instanţa a reţinut că între reclamanta SC A. SRL şi pârâta A.P.D.R.P., a fost perfectat contractul-cadru nr. C 31013253700039 din 28 martie 2005 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală. În temeiul acestui contract reclamanta a primit o finanţare S.A. în cuantum de 522.277,07 RON pentru punerea în aplicare a proiectului „Modernizarea fermei vegetale prin achiziţionarea unui tractor şi utilaje agricole în satul Folea, judeţul Timiş", ultima plată efectuându-se la data de 11 octombrie 2005.
Curtea a constatat că suma menţionată a fost primită de societate după achiziţionarea din surse proprii a utilajelor agricole precizate în proiect.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că în luna iulie 2008 SC A. SRL a fost preluată de societatea D.R., investitor danez, care a achiziţionat toate părţile sociale de la foştii asociaţi, noua societate făcând parte dintr-un grup de societăţi daneze specializate în domeniul producţiei agricole.
Conform documentelor depuse la dosarul cauzei reclamanta din momentul în care a perfectat contractul cu pârâta a dobândit în plus terenuri, ajungând de la 277 ha cu titlu de proprietate şi 393 ha luate în arendă (astfel cum rezultă din cererea de înscrierea în registrul exploataţiilor agricole nr. 786 din 08 noiembrie 2004/2005) la suprafaţa de 1200 ha cu titlu de proprietate şi peste 800 ha cu titlu de arendă.
Instanţa de fond a constatat că de la data contractării finanţării noul asociat al reclamantei a majorat capitalul social al societăţi de la 600 de lei la 15.000.000 de lei, astfel cum rezultă din hotărârea asociatului unic al A. SRL din data de 01 august 2009, precum şi din certificatul constatator din data de 31 martie 2010 emis de O.R.C. Timiş.
La data de 10 aprilie 2009 a fost perfectat procesul-verbal având ca obiect verificarea menţinerii eligibilităţii proiectului „Modernizarea fermei vegetale prin achiziţionarea unui tractor şi utilaje agricole în satul Folea, judeţul Timiş" în sensul că nu a suferit o modificare substanţială pe o perioadă de 5 ani de la data plăţii finale.
Cu aceasta ocazie s-au efectuat verificări pe teren în urma cărora s-a constatat că reclamanta păstrează amplasamentul activităţii cofinanţate conform contractului şi cererii de finanţare, respectă natura proprietăţii asupra echipamentului de producţie (sunt analizate notele de recepţie şi constatare, fişele mijloacelor fixe, liste de inventariere 2005, 2006, 2007, situaţia fondurilor existente în inventar la data de 31 decembrie 2008, balanţa de verificare decembrie 2006, decembrie 2007 şi decembrie 2008, precum şi bilanţul contabil 2005, 2006 şi 2007), fiind identificate utilajele achiziţionate, cu seriile aferente.
Totodată, s-a constatat că responsabilul legal şi cel tehnic sunt cei aprobaţi conform notei de aprobare privind modificarea contractului C 712 din 03 decembrie 2008. S-a reţinut de către organele de control ca beneficiarul a realizat publicitatea conform contractului în sensul că la locul de implementare se află instalat un panou pentru publicitate temporară, însă s-a menţionat că de pe utilajele achiziţionate lipsesc autocolantele. S-a constatat că beneficiarul nu a ţinut o evidenţă separata a veniturilor şi cheltuielilor provenite din proiect.
Cu ocazia verificărilor în teren organele constatatoare au reţinut că beneficiarul a păstrat activitatea specifică prevăzută în contract şi în cererea de finanţare, înregistrând venituri din vânzarea produselor conform balanţei de verificare cont 701 „venituri din vânzarea produselor finite".
Totodată, s-a reţinut că beneficiarul îşi desfăşoară activitatea prevăzută în contractul de finanţare, însă a realizat pierderea în activitatea de exploatare pe anii 2005, 2006 şi 2007.
Cu toate acestea, după aproape 8 luni de la data verificării în fapt, la data de 09 noiembrie 2009 pârâta – prin C.R.P.D.R.P.V. a încheiat procesul-verbal de constatare a cărui anulare se solicită, autoritatea pârâtă constatând că beneficiarul finanţării şi anume societatea reclamantă nu a respectat criteriile de eligibilitate EG 8 înscrise în cererea de finanţare, conform căreia la punctul 6 pct. 9 „se verifică în documentele contabile vizate de administraţia financiară că solicitantul nu înregistrează pierdere: rezultatul net al exerciţiului din contul de profit şi pierderi trebuie să fie pozitiv", organele de constatare stabilind că reclamanta a înregistrat pierderi în anul 2005, 2006, 2007 şi 2008.
A mai reţinut instanţa de fond că Procesul Verbal de Constatare prevede la Cap. 1 litera a) că „echipa de control a procedat la efectuarea unui control documentar şi faptic ce a avut drept scop verificarea menţinerii eligibilităţii proiectului..". Totodată la Cap. 1 lit. b) se arata ca „verificarea s-a desfăşurat la locul de amplasare al proiectului, sediu secundar punct de lucru sat Folea, jud. Timiş, procesul-verbal de control a fost încheiat la sediul social al societăţii oraş Deta, Str. Parcului nr. 1/A, jud. Timiş"; la Cap. 1 lit. c) - „controlul s-a desfăşurat în perioada 12 octombrie 2009 - 13 octombrie 2009".
Astfel că, a apreciat Curtea, susţinerea paratei in sensul ca s-a produs o eroare materiala prin consemnarea acestor menţiuni in procesul-verbal contestat nu este justificata de prevederile legale incidente in cauza, si anume Normele metodologice de aplicare a OG nr. 79/2003, aprobate prin HG nr. 1306/2007, care în art. 3 menţionează următoarele „Procesul-verbal de constatare, care reprezintă titlul de creanţă, se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexă şi va conţine obligatoriu următoarele elemente: [..] b) locurile unde s-a desfăşurat verificarea; [..]".
Împrejurarea ca în procesul-verbal de constatare se indică în mod incorect locul verificării, echivalează cu lipsa elementului obligatoriu prevăzut de lege, deoarece condiţia legii nu poate fi considerată îndeplinită prin prezentarea unei informaţii eronate, iar nu o eroare materială.
Totodată, Curtea a constatat că în activitatea de control, A.P.D.R.P. a nesocotit si procedura legală prevăzută de Normele metodologice de aplicare a OG nr. 79/2003, aprobate prin HG nr. 1306/2007, şi anume dispoziţiile art. 2 alin. (2) – „În cazul activităţii de verificare, echipa nominalizată va comunica structurii supuse verificării data declanşării acţiunii cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte, precizându-se scopul şi durata acesteia".
Reclamanta a menţionat ca nu a fost înştiinţată despre activitatea de control derulată la sediul C.R.P.D.R.P.V. Timişoara, în perioada 12 - 13 octombrie 2009. Ca răspuns la această critică de legalitate, prin Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative, pct. 2, A.P.D.R.P. a arătat că informarea prealabilă a beneficiarului nu a fost necesară datorită faptului că echipa de control nu a efectuat un control la sediul beneficiarului, afirmaţie ce nu poate justifica nerespectarea dispoziţiei legale mai sus-menţionate, care are tocmai rolul de a permite societăţii verificate să îşi pregătească documentele necesare şi să îşi asigure apărarea adecvată.
Acest aspect, a apreciat instanţa, rezultă şi din prevederile art. 2 alin. (8) din acelaşi act normativ, unde se menţionează că „Pe parcursul activităţilor de constatare, structura verificată are dreptul să formuleze observaţii, care se analizează de echipa de verificare".
Câtă vreme activitatea de control s-a efectuat la sediul autorităţii de control, fără ştirea şi în lipsa reprezentanţilor societăţii, reclamanta a fost privata de aceasta posibilitatea acordata de către legiuitor.
Fata de starea de fapt menţionată, Curtea a constatat ca în speţă, nu au fost respectate nici prevederile art. 3 alin. (1) lit. o) conform cărora „Procesul-verbal de constatare, care reprezintă titlul de creanţă, se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexă şi va conţine obligatoriu următoarele elemente: [..] o) menţiuni privind audierea."
Or, prevederile legale mai sus-enunţate sunt consacrate de legiuitor tocmai in virtutea respectării dreptului la apărare.
Împrejurarea ca organele de control au efectuat un control la sediul reclamantei, ocazie cu care au încheiat procesu-verbal din data de 10 aprilie 2009, nu este de natură să o exonereze pe pârâtă să respecte prevederile legale mai sus-menţionate, cu ocazia întocmirii procesului verbal de constatare cu forţă de titlu executoriu.
În analizarea pe fond a actelor administrative a căror anulare se solicită, Curtea a reţinut că, în acord cu contractul cadru de finanţare nr. C 31013253700039 din 28 martie 2005 durata de execuţie a proiectului este de 5 luni, iar investiţiile executate prin proiect se vor derula în maxim 2 ani de la data semnării contractului. Durata de valabilitate a contractului, a constatat instanţa, cuprinde perioada de execuţie a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcută la autoritatea contractantă.
Condiţiile şi termenii de acordare a finanţării sunt prevăzuţi în contract care este constituit din contractul-cadru şi anexele acestuia, pe care societatea beneficiară le acceptă.
A mai reţinut Curtea, că în acord cu prevederile din anexa 1 la Contractul-cadru cuprinse în art. 1, beneficiarul trebuie să asigure executarea proiectului, în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în cererea de finanţare aprobată.
Conform art. 3 alin. (1) din Anexa 1 la contract care reglementează obligaţiile beneficiarului, acesta se obligă în mod ferm şi irevocabil să pună în aplicare proiectul aprobat de autoritatea contractantă, cu respectarea pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract, a criteriilor de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenţia S.A., beneficiarul se obligă să nu modifice substanţial proiectul conform art. 14 alin. (2) care reglementează eligibilitatea cheltuielilor. Potrivit acestui din urmă articol proiectul rămâne eligibil pentru cofinanţarea U.E. numai dacă nu suferă o modificare substanţială pe perioada de valabilitate a contractului. Modificările substanţiale la un proiect sunt acelea care afectează natura şi condiţiile de implementare sau oferă unei firme sau organism public un avantaj necuvenit şi rezultă de asemenea dintr-o schimbare a naturii proprietăţii unui articol, din infrastructură, sau o încetare sau schimbare în localizare a investiţiei.
Conform art. 17 alin. (1) din Anexa 1 la contract prin „neregularitate" în accepţiunea contractului se înţelege orice încălcare a prevederile contractului, cu completările şi modificările ulterioare.
În acord cu alin. (4) al aceluiaşi articol, în cazul înregistrării unei neregularităţi rezultate din culpa beneficiarului, acesta are obligaţia să restituie integral valoarea finanţării primite din partea autorităţii contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării.
Prin urmare, Curtea a constatat că într-adevăr reclamanta a înregistrat pierderi, în perioada 2005 - 2007, astfel că nu a respectat criteriul de eligibilitate EG 8 înscris în cererea de finanţare, prevăzut şi în procedura de verificare la pct. 6 pct. 9 în sensul că rezultatul net al exerciţiului din control de profit şi pierderi trebuie să fie pozitiv. Curtea a apreciat însă, că sancţiunea restituirii finanţării primite poate să intervină conform art. 17 alin. (4) din Anexa 1 la contract doar în situaţia în care se înregistrează o neregularitate în sensul de încălcare a prevederilor contractului, din culpa beneficiarului. Prin urmare, a apreciat instanţa de fond, pentru atragerea răspunderii reclamantei sub forma mai sus-menţionată este nevoie de dovedirea culpei acesteia în nerespectarea clauzelor contractuale.
Din documentele de la dosarul cauzei nu rezultă, însă, că pârâta ar fi făcut demersuri pentru a dovedi culpa reclamantei în nerespectarea dispoziţiile art. 3 din anexa 1 la contract precum şi a criteriului de eligibilitate EG 8, în sensul că nu s-a dovedit că reclamanta cu intenţie ar fi înregistrat pierdere în sensul că rezultatul net al exerciţiului din contul de profit şi pierderi a fost negativ pe perioada 2005 - 2008.
Or, obligaţia de a nu înregistra pierderi, şi anume de a înregistra profit este o obligaţie de diligentă prin natura sa, astfel că în această situaţie culpa nu este prezumată, ea urmând să fie dovedită de către creditor.
În plus, Curtea a constatat că reclamanta a respectat toate celelalte criterii de eligibilitate şi de selecţie prevăzute în cererea de finanţare în sensul că şi-a desfăşurat activitatea prevăzută în contractul de finanţare, nu a modificat substanţial proiectul şi nu a acordat vreunei firme sau organism public vreun avantaj nejustificat. Totodată, Curtea a reţinut că reclamanta a efectuat demersuri în vederea dezvoltării activităţii atât prin achiziţionarea de noi terenuri şi folosirea acestora în mod corespunzător cât şi prin majorarea capitalului social. Această stare de fapt nu a fost contestată de către pârâtă, care de altfel prin organele de control, cu ocazia verificărilor la faţa locului au constatat că reclamanta desfăşoară activitatea pentru care a primit finanţarea.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare încheiat la data de 09 noiembrie 2009 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, Curtea a reţinut că şi această cerere este întemeiată, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte prima condiţie impusa de legiuitor, si anume cazul bine justificat, aceasta este definita ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt si de drept, care e de natură să creeze o îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Faţă de analiza pe fond a cauzei, Curtea a reţinut ca aceasta cerinţă este îndeplinita, cu motivarea redata în considerentele sentinţei.
În ceea ce priveşte „paguba iminentă" definită ca reprezentând un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidenţa sau după caz perturbarea grava a funcţionarii unei autorităţi publice sau unui serviciu public, Curtea a constatat că împotriva societăţii A. a fost demarată executarea silită în baza procesului-verbal de constatare. Concret, la data de 16 martie 2010, A.F.P. Deta a demarat executarea silită împotriva societăţii prin transmiterea somaţiei însoţită de titlul executoriu emis în baza Procesului Verbal de Constatare.
Ca atare, Curtea a apreciat că oricare din posibilele forme de executare este aptă a crea societăţii un prejudiciu material previzibil, si poate sa conducă la lipsirea societăţii de resursele financiare necesare derulării lucrărilor agricole de primăvară, achiziţionarea seminţelor, erbicidelor, plata lucrărilor de arat, semănat, etc., ceea ce poate avea ca rezultat pierderea sau cel puţin afectarea gravă a producţiei agricole aferente anului 2010, imposibilitatea plăţii salariilor angajaţilor, imposibilitatea onorării obligaţiilor de plată aferente contractelor în derulare, în special antecontracte de cumpărare terenuri, cu consecinţa firească a pierderii avansurilor achitate.
De asemenea, o eventuala executare silită imobiliară prin vânzarea terenurilor agricole ale societăţii va determina: vânzarea la un preţ mult diminuat faţă de preţul de achiziţie, dată fiind scăderea preţurilor imobiliare determinată de criza economică actuală, reducerea capacităţii de producţie etc. Totodată, executarea silită mobiliară ar determina lipsirea societăţii de maşinile şi utilajele agricole necesare derulării lucrărilor agricole de primăvară, cu acelaşi efect de pierdere sau cel puţin afectare a producţiei agricole aferente anului 2010.
În fine, instanţa de fond, constatând culpa procesuala a pârâtei în declanşarea litigiului, fata de prevederile art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 16.666,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
2. Recursul formulat de pârâta A.P.D.R.P. împotriva Sentinţei nr. 286 din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
2.1. În ceea ce priveşte hotărârea instanţei de fond de anulare a actelor administrative atacate.
2.1.1. Sentinţa pe acest aspect este nelegală, în condiţiile în care reclamanta a încălcat clauzele contractuale, respectiv:
- beneficiarul nu a ţinut o evidenţă separată a veniturilor şi cheltuielilor provenite din proiect;
- beneficiarul a realizat pierderi nete ale exerciţiilor financiare pe anii 2005, 2006, 2007 şi 2008.
2.1.2. Perioada 12 octombrie 2009 – 13 octombrie 2009 reprezintă perioadă de analiză a documentelor financiar-contabile care au fost puse la dispoziţie de beneficiar premergător întocmirii procesului-verbal de constatare şi nu se referă la perioada controlului pe teren, care nu a mai fost efectuată, nefiind necesar.
Din acest motiv, afirmă recurentul, nu a fost necesară nici informarea prealabilă a beneficiarului cu 5 zile înainte de efectuarea acestuia, conform prevederilor menţionate în art. 2.2. din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 79/2003.
2.1.3. Nu a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantei, deoarece toate neregulile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare sunt prevăzute şi în procesul-verbal nr. 57/2009, care a fost semnat de beneficiar fără obiecţiuni.
2.1.4. Nu a mai fost necesară audierea beneficiarului în vederea întocmirii procesului-verbal de constatare, deoarece acesta luase cunoştinţă de neregulile constatate la vizita pe teren.
2.1.5. Procesul-verbal de constatare a fost încheiat în termenul de 90 de zile calculat de la data emiterii Deciziei nr. 21386 din 8 octombrie 2009 prin care s-a stabilit echipa de control care a verificat documentele ce au stat la baza întocmirii acestuia.
2.1.6. Beneficiarul a depus la cererea de finanţare o prognoză a veniturilor şi cheltuielilor pe o perioadă de 5 ani, din care a rezultat profit, în baza căruia a fost încheiat contractul de finanţare şi a fost plătit ajutorul financiar nerambursabil.
Ajutorul financiar nerambursabil nu putea fi acordat în lipsa profitului, de unde rezultă că nu s-a respectat criteriul potrivit căruia „nu va fi eligibil solicitantul care are pierderi financiare sau obligaţii fiscale la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale şi bănci".
Beneficiarul s-a obligat să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare.
2.2. Cu privire la cheltuielile de judecată se arată că sunt exagerat de mari şi nejustificate, impunându-se diminuarea acestora.
3. Apărările formulate de intimata-reclamantă SC A. SRL.
Prin întâmpinare se solicită respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată.
3.1. Procesul-verbal de constatare nu conţine menţiunea obligatorie a locului verificării.
3.2. Scopul notificării este informarea societăţii controlate cu privire la activitatea de control.
3.3. Dreptul de a face observaţii a fost încălcat.
3.4. Societatea a fost în necunoştinţă de cauză cu privire la activitatea de control desfăşurată între data deciziei interne de numire a comisiei, 8 octombrie 2009 şi data emiterii procesului-verbal de constatare, 9 noiembrie 2009.
3.5. Condiţiile de eligibilitate pentru acordarea finanţării trebuie îndeplinite la data deciziei de acordare a acesteia.
Prin stabilirea sancţiunii restituirii finanţării motivată de menţinerea criteriului de eligibilitate al existenţei profitului, recurenta a încălcat prevederile HG nr. 535/2003, Anexa 3, cât şi legislaţia comunitară – Regulamentul nr. 2759/1999/C.E.
3.6. În speţă, nu s-a dovedit prejudiciul adus bugetului general al U.E. şi bugetului naţional de cofinanţare.
Nu s-a dovedit nici culpa beneficiarului în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.
3.7. Se solicită respingerea cererii de reducere a cheltuielilor de judecată acordate de instanţa fondului.
II. Considerentele instanţei de recurs.
Recursul este nefondat.
1.1.Conform prevederilor art. 2 din HG nr. 1306/2007 privind Normele metodologice de aplicare a OG nr. 79/2003, activitatea de control este supusă unei anumite proceduri obligatorii, iar recurenta era datoare să o respecte.
Astfel, art. 2 alin. (2) obligă echipa nominalizată să comunice structurii supuse verificării data declanşării acţiunii cu cel puţim 5 zile lucrătoare înainte, precizându-se scopul şi durata acesteia.
Norma legală sus menţionată nu conţine prevederi legate de locul desfăşurării controlului, astfel încât obligaţia de înştiinţare subzistă indiferent unde are loc activitatea de control.
Mai mult, datorită faptului că societatea intimată nu a fost anunţată de efectuarea controlului documentar, aceasta nu a putut formula obiecţiuni, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (8).
1.2. Art. 3 alin. (1) lit. a) din HG nr. 1306/2007 impune ca procesul-verbal de constatare care reprezintă titlu de creanţă, să se întocmească conform unui model prevăzut în anexă şi să conţină obligatoriu anumite elemente, printre care şi cele privind audierea.
Din acest motiv, echipa ce realizează controlul nu are un drept de apreciere asupra audierii reprezentanţilor societăţii, ci este obligată să efectueze audierea.
În mod cert, nesocotirea prevederilor analizate a condus la încălcarea dreptului la apărare al intimatei.
Procesul-verbal încheiat la 10 aprilie 2009 nu a stabilit nicio sancţiune şi nu reprezintă procesul-verbal de constatare întemeiat pe dispoziţiile art. 3 alin. (2)1 lit. a) din Normele metodologice.
1.3. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din HG nr. 1306/2007, conducerea autorităţii stabileşte pentru fiecare activitate de constatare, durata activităţilor de verificare, care nu poate depăşi 90 de zile.
Se observă că recurenta se foloseşte de vizita pe teren care s-a încheiat prin procesul-verbal din 10 aprilie 2009 numai atunci când aceasta îi este utilă în argumentarea apărărilor şi criticilor asupra hotărârii instanţei de fond.
Pe de o parte, se invocă faptul că intimata avea cunoştinţă de control, datorită vizitei pe teren, iar pe de altă parte, controlul nu a început cu vizita pe teren, ci la data numirii comisiei, 8 octombrie 2009.
Datorită inconsecvenţei recurentei, instanţa de fond a apreciat în mod corect că, în realitate, controlul a durat peste 210 zile, fiind încălcat termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b) din HG nr. 1306/2007.
1.4. Sancţiunea restituirii finanţării poate să intervină numai în condiţiile prevăzute în contract [(art. 17 alin. (4), Anexa 1)] şi doar dacă încălcarea obligaţiilor asumate se datorează culpei beneficiarului.
În dezvoltarea motivelor de recurs nu s-au formulat critici în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei culpei beneficiarului, de care instanţa de fond să nu fi ţinut seama.
În opinia recurentei, simplul fapt al existenţei unor pierderi financiare pe perioada 2005 – 2008 conduce la obligaţia restituirii finanţării.
Opinia recurentei nu este în concordanţă cu prevederile contractuale de unde rezultă că şi critica pe acest aspect este nefondată.
1.5. Împrejurarea că beneficiarul nu a ţinut o evidenţă separată a veniturilor şi cheltuielilor provenite din proiect nu constituie un motiv serios pentru restituirea sumelor, atâta timp cât se poate demonstra că aceste venituri şi cheltuieli sunt reale, neexistând un prejudiciu adus bugetului din care s-a acordat finanţarea.
1.6. Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, se apreciază că suma de 16.666,3 lei corespunde dificultăţii pricinii şi efortului depus de apărătorul părţii reclamantei.
2. Faţă de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., prin apreciere, va fi obligată recurenta la 7.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva Sentinţei nr. 286 din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă A.P.D.R.P. la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli de judecată către SC A. SRL Timiş stabilită prin apreciere, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2629/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2645/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
