ICCJ. Decizia nr. 3553/2011. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3553/2011
Dosar nr. 817/35/2010
Şedinţa publică din 17 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC E.C.O. SA a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj şi Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bihor solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea raportului de inspecţie fiscală nr. 5103 din 27 mai 2010, a deciziei de impunere nr. 6 din aceeaşi dată şi a dispoziţiei privind măsurile stabilite nr. 5105 din 27 mai 2010 ca fiind nelegale şi netemeinice.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantei.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 291 din 3 noiembrie 2010, a respins acţiunea reclamantei ca fiind prematur formulată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În speţă, reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva actelor administrativ fiscale mai sus indicate, însă autoritatea competentă să o soluţioneze nu a emis o decizie în acest sens.
În raport de art. 218 alin. (2) C. proCod Fiscal, obiectul acţiunii în contencios administrativ poate fi reprezentat de anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei.
Faţă de împrejurarea că pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor nu a soluţionat contestaţia administrativă, iar reclamanta nu a renunţat la această cale administrativă de atac, acţiunea este prematur formulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC E.C.O. SA, care a solicitat casarea sa, în sensul respingerii excepţiei prematurităţii acţiunii şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a precizat faptul că, la data de 23 iunie 2010, a depus contestaţia administrativă împotriva raportului de inspecţie fiscală nr. 5103 din 27 mai 2010, a deciziei de impunere nr.6 din aceeaşi dată şi a dispoziţiei privind măsurile stabilite nr. 5105 din 27 mai 2010, care a fost înregistrată sub nr. 6015.
În plus, recurenta a arătat faptul că nici la data formulării prezentei căi extraordinare de atac nu a primit o soluţie la contestaţia depusă la autoritatea publică pârâtă.
În optica recurentei, sentinţa contestată este nelegală, întrucât Legea nr. 554/2004 conferă dreptul persoanei vătămate de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente în situaţia în care o autoritate publică nu soluţionează în termenul legal de 30 de zile contestaţia administrativă.
Pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, în cauza de faţă, sunt aplicabile prevederile art. 218 alin. (2) C. proCod Fiscal, în temeiul cărora deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
Recurenta a formulat contestaţie împotriva actelor administrativ-fiscale anterior individualizate (a se vedea fila 10 dosar fond), însă, până la momentul soluţionării prezentei căi extraordinare de atac, aceasta nu a fost soluţionată de autoritatea publică cu competenţe în materie.
Conform art. 216 C. proCod Fiscal, prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal, care va avea în vedere doar considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.
Din actele dosarului, rezultă faptul că recurenta nu a renunţat la soluţionarea căii administrative de atac, motiv pentru care nu poate fi analizată legalitatea actelor administrativ fiscale deduse judecăţii, faţă de prevederile art. 218 alin. (2) C. proCod Fisca.
Soluţia reglementată de legiuitor are în vedere faptul că, în caz contrar, s-ar putea ajunge la pronunţarea unor soluţii contradictorii de către autorităţile investite cu analizarea actelor administrativ fiscale contestate.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.C. Oradea SA Bihor, împotriva sentinţei nr. 291/CA din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3551/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3555/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
