ICCJ. Decizia nr. 3551/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3551/2011
Dosar nr. 643/35/2010
Şedinţa publică din 17 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat ca instanţa să dispună încadrarea sa pe un post prevăzut cu studii superioare, începând cu data de 01 ianuarie 2003.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajată în cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, pe funcţia de referent principal şi, deşi a absolvit Facultatea de Protecţia Mediului în anul 2000 şi a solicitat transformarea postului într-unul cu studii superioare, în baza art. 9 alin. (3) din OUG nr. 192/ 2002 şi art. 28 alin. (4) din OUG nr. 123/ 2003, nu s-a dat curs solicitării sale.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
2.Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 38/CA din 9 februarie 2011 Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile OUG nr. 192/2002, OUG nr. 123/2003, ale OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 şi OG nr. 6/2007, invocate de reclamantă, reglementează doar drepturile de natură salarială ale funcţionarilor publici.
Dispoziţiile art. 9 alin. (4) din OUG nr. 192/ 2002 şi ale art. 28 alin. (5) din OG nr. 123/ 2003 reglementează nivelul de salarizare al funcţionarilor publici care au trecut pe o funcţie corespunzătoare studiilor absolvite. Aceste prevederi vin în completarea celor cuprinse la alin. (3), respectiv alin. (4), conform cărora promovarea în condiţiile legii a persoanelor care au absolvit studii de nivel superior în specialităţi în care îşi desfăşoară activitatea se face prin transformarea postului pe care sunt încadrate, în post de nivel superior.
La fel ca prevederile art. 68, şi dispoziţiile cuprinse în aceste ordonanţe prevăd condiţia absolvirii unor studii de nivel superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, ori reclamanta nu a absolvit astfel de studii, prin urmare nu îi sunt aplicabile nici prevederile art. 9 alin. (3) din OUG nr. 192/2002, respectiv ale art. 28 alin. (4) din OUG nr. 123/2003, nici cele ale art. 9 alin. (4) din OUG nr. 192/2002, respectiv ale art. 28 alin. (5) din OUG nr. 123/2003, care se completează cu dispoziţiile de la alineatele anterioare.
De asemenea, chiar dacă disp. art. 9 alin. (3) din O..U.G. nr. 192/2002, respectiv ale art. 28 alin. (4) din OUG nr. 123/2003 prevăd că promovarea se face prin transformarea postului, această promovare nu se face decât în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, respectiv prin promovarea examenului organizat pentru ocuparea funcţiei publice într-o clasă superioară, astfel cum se prevede expres în art. 68 din Legea nr. 188/1999, dispoziţiile din ordonanţa de guvern neputând modifica dispoziţiile legii.
Mai mult, pârâta a emis Ordinul nr. 1944 din 03 februarie 2010 (fila 14) care este un act administrativ ce produce efecte juridice, nefiind atacat.
3.Calea de ataca exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta T.S.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se arată că prevederile art. 68 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 „promovarea în condiţiile art. 1 se face prin transformarea postului ocupat de funcţionarul public ca urmare a promovării examenului" nu sunt aplicabile speţei.
Iniţial, art. 68 din Legea nr. 188/1999 avea alt conţinut şi abia în 2007 se introduce textul care a fost reprodus în sentinţă, dar care nu retroactivează pentru că nu se poate aplica unor raporturi juridice de serviciu, născute cu mult înainte, sub imperiul altor prevederi.
În cazul său, susţine recurenta, conform fişei postului deţinut în anul 2000, pentru că desfăşura activitate privind resursele umane, organizarea generală şi perfecţionarea îi erau suficiente studiile superioare absolvite, respectiv studii superioare tehnice şi că îi erau aplicabile prevederile art. 9 alin. (3) din OG nr. 192/2002 potrivit cărora „promovarea în condiţiile legii a persoanelor încadrate pe funcţia de debutant precum şi a celor care au absolvit studii de nivel superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, se face prin transformarea postului pe care acestea sunt încadrate, într-un post de nivel superior".
Pentru că instanţa de fond a făcut referire la Ordinul nr. 1944/2010 s-a invocat excepţia de nelegalitate a acestuia.
O altă problemă care duce la netemeinicia sentinţei a fost legată de incompleta probaţiune care s-a administrat în faţa primei instanţe care, deşi a obligat intimata să depună „situaţia personalului care în anul 2004 a trecut pe studii superioare şi dovada de echivalare între studiile absolvite şi funcţiilor nou ocupate în cadrul DRV Oradea", a îmbrăţişat poziţia intimatei care a afirmat că termenul de păstrare este de 5 ani şi a expirat, deşi au termen de păstrare permanent.
S-a solicitat suspendarea cauzei şi trimiterea spre competentă soluţionare a excepţiei de nelegalitate invocatăla Curtea de Apel Oradea.
Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Ulterior, recurenta a declarat că renunţă la excepţia de nelegalitate a ordinului nr. 1844/2010 şi a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea cu trimitere în vederea completării probatoriului, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea cererii precizată.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat transformarea postului său, de referent principal, într-unul cu studii superioare, în baza art. 9 alin. (3) din OUG nr. 192/2002 şi OUG nr. 123/2003 începând cu 1 ianuarie 2003.
Este încadrată la Direcţia Regională Vamală Oradea încă din anul 1995 şi a absolvit, în iunie 2000, Facultatea de Protecţia Mediului – specializarea ingineria mediului.
Funcţia publică a dobândit-o, potrivit, Legii nr. 188/1999, începând cu 1 noiembrie 2000.
La data de 1 ianuarie 2003, dată de la care reclamanta solicită transformarea postului , în Legea nr. 188/1999 dispoziţiile art. 68 erau abrogate, având în vedere că în legea de salarizare (OUG nr. 192/2002) erau prevăzute condiţiile de promovare a funcţionarilor publici.
Se poate observa că recurenta – reclamantă solicită încadrarea pe un post prevăzut cu studii superioare începând cu anul 2003 şi invocând dispoziţiile OUG nr. 192/2002 [art. 4 alin. (4)] şi pe cele ale art. O.U.G nr. 123/2003 [art. 28 alin. (5)] dar acestea au fost acte normative ce se refereau la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor drepturi, dar care au avut aplicabilitate limitată în timp. De exemplu OUG nr. 192/2002 s-a aplicat pentru salarizarea funcţionarilor publici pe anul 2003, iar ulterior au fost adoptate şi alte acte normative (OUG nr. 123/2003, OUG nr. 94/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007) iar în prezent salarizarea funcţionarilor publici se face potrivit Legii nr. 330/2009.
De precizat este faptul că, dacă recurenta – reclamantă aprecia că i se cuvenea încadrarea pe un post cu studii superioare încă din anul 2003 putea să solicite aceasta sau dacă a făcut demersuri, în caz de răspuns negativ se putea adresa instanţelor de judecată, mai ales că dispoziţii similare celor înscrise în art. 26 din OUG nr. 192/2002 sunt cuprinse în toate actele normative care au reglementat salarizarea funcţionarilor publici, aşa cum sunt înscrise şi în Legea nr. 330/2009, în prezent, însă, problema transformării postului funcţionarului public care a absolvit studii de nivel superior se rezolvă potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999, care este legea ce reglementează Statutul funcţionarului public.
Potrivit art. 68 din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată (1) „În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior, funcţionarii publici de execuţie au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcţii publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadraţi, dacă studiile absolvite sunt în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea sau dacă autoritatea ori instituţia publică apreciază că studiile absolvite sunt utile pentru desfăşurarea activităţii."
(2) Promovarea în condiţiile alin. (1) se face prin transformarea postului ocupat de funcţionarul public ca urmare a promovării examenului.
(3) Promovarea în clasă nu se poate face pe o funcţie publică de auditor sau de consilier juridic".
De altfel, atât Legea nr. 188/1999 cât şi legile de salarizare a funcţionarilor publici se referă la ipoteza în care funcţionarul public dobândeşte diploma de licenţă pe parcursul desfăşurării activităţii ca funcţionar public, iar studiile sunt necorespunzătoare funcţiei ocupate.
Situaţia reclamantei nu se încadrează în această ipoteză deoarece a absolvit studiile superioare anterior numirii în funcţia publică, iar specialitatea absolvită nu era din cele cerute pentru funcţia ocupată.
Recurenta – reclamantă a formulat critici în motivele de recurs în privinţa susţinerilor instanţei de fond legate de specialitatea absolvită şi funcţia ocupată dar pentru funcţia de consilier sau inspector în cadrul Biroului organizare, resurse umane şi învăţământ erau necesare studii universitare în domeniul economic, juridic sau cel al administraţiei publice.
Mai mult, aceasta a insistat în aplicarea prevederilor art. 4 din OUG nr. 192/2002 şi art. 28 alin. (5) din OUG nr. 123/2003, dar nu se poate dispune o asemenea promovare, după 10 ani, în condiţiile în care, potrivit acelor acte normative se putea contesta modul de aplicare a procedurilor privind promovarea ca urmare a studiilor absolvite, iar aplicarea acelor proceduri era anuală.
Referitor la excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1944/2010 prin care s-a stabilit reîncadrarea recurentei şi salarizarea pentru anul 2010, recurenta a renunţat ulterior la această excepţie invocată.
Instanţa de fond nu a pronunţat soluţia pe baza unui probatoriu incomplet, aşa cum susţine recurenta – reclamantă.
Recurenta – reclamantă nu a precizat cât era de pertinentă depunerea unei situaţii din anul 2004 pentru soluţionarea favorabilă a cererii sale.
Dacă în anul 2004 recurenta - reclamantă aprecia că trebuia să beneficieze de prevederile OUG nr. 123/2003 putea să conteste eventualul răspuns al autorităţilor publice la acel moment.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.S.E. împotriva sentinţei civile nr. 38/CA din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3545/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3553/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
