ICCJ. Decizia nr. 3545/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3545/2011
Dosar nr. 3051/97/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea formulată, reclamanta S.V. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi (denumită în continuare Comisia Superioară), Consiliul Judeţean Hunedoara, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara, Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap,a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea deciziei nr. 204 din 12 ianuarie 2009 emisă de Comisia Superioară.
- obligarea acestei instituţii la emiterea unei noi decizii de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal;
- obligarea pârâtei de ordin 3 să-i achite reclamantei toate drepturile băneşti reprezentând diferenţa de sumă între gradele de handicap respectiv grav cu asistent personal şi cel accentuat, precum şi diferenţa de sumă care i se cuvenea din luna octombrie 2008, dată de la care i s-a respins dosarul până la data de încadrării gradului de handicap corespunzător, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că i s-a eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 57107 din 09 octombrie 2008 în dosar 24933 prin care s-a respins cererea reclamantei de încadrare în grad de handicap, motivat de împrejurarea că prin raportul de evaluare întocmit de membrii serviciului de evaluare complexă s-a reţinut că nu a putut fi găsită acasă.
Împotriva acestui certificat reclamanta a formulat contestaţie la Comisia Superioară, care prin Decizia nr. 204 din 12 ianuarie 2009 a admis-o şi a dispus încadrarea acestei în grad de handicap accentuat. Reclamanta consideră că nici Comisia superioară nu a procedat corect, nerespectând criteriile medico psiho sociale prin care se stabileşte încadrarea în grad de handicap.
În drept se invocă Legea nr. 448/2006, Legea nr. 487/2002, HG nr. 430/2008 şi HG nr. 268/2007.
Prin întâmpinare Comisia superioară a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca nefondată şi menţinerea deciziei nr. 204 din 12 ianuarie 2009.
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi Consiliului Judeţean Hunedoara prin întâmpinările depuse au invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a tuturor pârâtelor, cu excepţia Comisiei Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, întrucât aceşti pârâţi nu au atribuţii în procedura de evaluare a persoanelor cu handicap.
2.Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 271/F/CA din 9 noiembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Judeţean Hunedoara şi Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor cu Handicap şi în consecinţă a respins acţiunea împotriva acestora, a admis acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Autoritatea Naţională a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi Comisia de Evaluare a persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara şi în consecinţă a anulat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 204 din 12 ianuarie 2009 emisă de comisia pârâtă şi a obligat să emită o nouă decizie având aceleaşi menţiuni cu cea anterioară, însă cu încadrare în gradul de handicap grav cu însoţitor, a respins cererea formulată împotriva Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în procedura de evaluare complexă, de încadrare sau respingere a încadrării într-un grad de handicap care necesită protecţie specială au atribuţii delegate conform art. 13 din OUG nr. 14/2003, în vigoare la epoca evenimentelor, precum şi a Legii nr. 448/2006, aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 84/2010, comisiile de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi, organizate în subordinea consiliilor judeţene, şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, ale cărei decizii pot fi cenzurate de instanţele judecătoreşti conform Legii nr. 554/2004. Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Consiliului Judeţean Hunedoara nu au astfel de atribuţii şi în consecinţă nu au legitimare procesuală pasivă în acest litigiu.
Aşa fiind, instanţa de fond a considerat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestor autorităţi publice ca fiind întemeiată, urmând a respinge acţiunea formulată de reclamantă împotriva acestei pârâte.
Pe fond, instanţa de fond a apreciat că apărările Comisiei Superioare în sensul că documentaţia depusă de reclamantă nu este în concordanţă cu starea de fapt sunt neîntemeiate, fiind contrazise tocmai de conduita acesteia de recunoaştere a afecţiunii de care suferă reclamanta şi încadrarea într-un grad de handicap a acesteia, tocmai pe baza acestei documentaţii neconcludente, în condiţii mai favorabile decât cele reţinute de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara şi pe baza unei singure vizite la domiciliul acesteia a reprezentanţilor pârâtei.
Starea de boală a reclamantei este în afara oricărui dubiu, rezultând cu evidenţă şi din expertiza medico legală efectuată în cauză, ce confirmă diagnosticul reţinut de Comisia Superioară, ce concluzionează în plus că afecţiunea de care suferă reclamanta este o boală psihică severă ireversibilă, deci cu caracter permanent.
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului prin atribuţiile sale reglementate prin lege, nu are şi obligaţii de natura celor pe care reclamanta doreşte a le sancţiona, aşa încât cererea formulată împotriva acestei instituţii va fi respinsă, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată către reclamantă.
3.Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Hunedoara au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
I. În recursul declarat de Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, ca succesor al Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap conform art. 3 alin. (4) din OUG nr. 68/2010, se critică soluţia instanţei de fond având în vedere că, în mod greşit,
1 - instanţa de fond a apreciat pe baza unei expertize medico-legale că intimata suferă de o boală psihică severă ireversibilă.
Se arată că expertiza medico – legală a stabilit că intimata – reclamantă suferă de o boală psihică şi că „poate fi socotită ca o boală cu caracter permanent", dar nu a stabilit că aceasta se încadrează în gradul grav de handicap potrivit criteriilor medico-psiho-sociale din ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi 1992 al Ministrului Sănătăţii Publice/2007.
De altfel, serviciul de medicină legală poate efectua expertiza medico – legală numai în anumite situaţii, iar încadrarea în grad de handicap nu poate fi legal constatată pe baza unei expertize medico – legale.
2 - instanţa de fond şi-a motivat gradul de handicap grav pe baza unor menţiuni precum „starea de boală a reclamantei este mai presus de orice dubiu", „demenţa Alzheimer se manifestă printr-o atrofie cerebrală generalizată, predominant frontală", susţineri cu caracter general care sunt străine de natura pricinii.
3 - instanţa de fond a ajuns la concluzia că intimata trebuia să beneficieze de asistent personal pe considerentul că necesită îngrijiri la domiciliu şi servicii sociale specializate, concluzie care este în contradicţie cu raportul de evaluare complexă din 2008 care dovedeşte că intimata – reclamantă este o persoană activă care efectua diferite activităţi.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi rejudecând cauza să fie menţinută Decizia Comisiei Superioare nr. 204/2009.
II – În recursul declarat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap Hunedoara se critică soluţia instanţei de fond, întrucât , deşi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.J. Hunedoara şi a Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor cu Handicap şi a fost respinsă acţiunea împotriva acestora, totuşi a fost admisă acţiunea reclamantei împotriva Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul C.J. Hunedoara, a fost anulată Decizia nr. 204 din 12 ianuarie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru adulţi şi a fost obligată să emită o nouă decizie cu încadrare în grad de handicap grav, cu însoţitor şi au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Hunedoara nu are capacitatea procesuală de folosinţă şi de exerciţiu şi nici calitate procesuală pasivă pentru că nu poate modifica o decizie de încadrare în grad de handicap a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi nu poate fi obligată nici la cheltuieli de judecată pentru că reclamanta nu şi-a respectat obligaţiile ce îi reveneau de a se prezenta la reevaluare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii reclamantei, menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 204 din 12 ianuarie 2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Intimata S.V. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului formulat de Comisia Superioară şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei nr. 271/F/CA/2010 a Curţii de Apel Alba – Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 204 din 12 ianuarie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi s-a stabilit gradul de handicap accentuat şi s-a stabilit termen de revizuire 01.2010.
Reclamanta a contestat această decizie şi a solicitat încadrarea în grad de handicap grav cu asistent personal, iar instanţa de fond a anulat această decizie şi a obligat Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi să emită o nouă decizie de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale se constată că acesta este fondat.
1. Instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei expertize medico – legale având ca obiective dacă afecţiunile pe care le prezintă reclamanta se încadrează în gradul de handicap grav cu asistent personal şi dacă poate fi încadrată în grad de handicap permanent, în sensul de a nu-i mai fi revizuibil certificatul.
Raportul de expertiză medico – legală a stabilit că reclamanta suferă de „Demenţa Alzeimer cu debut precoce", că afecţiunea este o boală psihică incurabilă şi poate fi socotită o boală cu caracter permanent.
Se poate constata că diagnosticul stabilit este cel recunoscut şi de Comisia Superioară care a stabilit, în baza acestui diagnostic, gradul de handicap accentuat.
Celelalte concluzii ale expertizei, care s-a bazat nu pe expertizarea persoanei respective ci a unor acte medicale, nu prezintă nici o relevanţă în cauză pentru că nu s-a cerut încadrarea în grad de handicap cu caracter permanent, aşa cum concluzionează raportul medico – legal ci s-a solicitat încadrarea în grad de handicap grav cu însoţitor personal.
De altfel, expertiza medico – legală nici nu era pertinentă şi concludentă cauzei pentru că evaluarea persoanelor cu handicap se face după o procedură specială şi după verificarea îndeplinirii criteriilor stabilite prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerul Sănătăţii Publice .
Chiar în art. 46 din HG nr. 268/2007, prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006, se prevede că „Evaluarea persoanelor adulte cu handicap este un proces complex şi continuu prin care sunt estimate şi recunoscute particularităţile de dezvoltare, integrare şi incluziune socială a acestora".
Prin urmare, soluţia instanţei de fond este nelegală pentru că a fost motivată pe concluziile unui raport medico-legal care nu are relevanţă în cauză.
2. Soluţia instanţei de fond este şi nemotivată în raport de gradul de handicap grav cu asistent personal recunoscut reclamantei, întrucât deşi a citat dispoziţii legale, nu a stabilit care sunt probele din dosar care să îndreptăţească acordarea gradului de handicap grav şi a făcut referiri numai la expertiza medico – legală care se referă la caracterul permanent al gradului de handicap dar nu a stabilit şi nici nu putea să stabilească, dacă reclamanta are afecţiuni ce pot fi încadrare la gradul de handicap grav sau accentuat.
Aşa cum s-a arătat anterior, procesul de evaluare este unul complex pentru că ea presupune nu numai evaluarea medicală, ci şi pe cea socială, psihologică, vocaţională şi în cazul fiecărei persoane cu handicap se întocmeşte un raport de evaluare complexă.
Chiar dacă din actele medicale rezultă o anumită afecţiune, încadrarea în grad de handicap grav cu însoţitor permanent se dispune numai în anumite condiţii, or, din probele administrate (raportul de evaluare complexă) rezultă că reclamanta se poate întreţine singură, astfel că Decizia prin care a fost încadrată în grad de handicap accentuat este corectă.
III. Referitor la recursul declarat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Hunedoara, se constată că acesta este fondat.
Astfel, deşi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul C.J. Hunedoara şi respinsă acţiunea reclamantei împotriva acestora, tot în dispozitivul sentinţei apare ca fiind admisă acţiunea reclamantei şi împotriva Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul C.J. Hunedoara şi chiar obligată la plata cheltuielilor de judecată, dispoziţii care sunt contradictorii, pentru că această Comisie de Evaluare funcţionează în cadrul C.J. Hunedoara.
Având în vedere că Decizia nr. 204 din 12 ianuarie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a fost emisă conform prevederilor legale , vor fi admise recursurile, va fi modificată sentinţa şi va fi respinsă acţiunea reclamantei S.V. împotriva Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap ca neîntemeiată.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei ce vizează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.J. Hunedoara şi Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap şi respingerea ca neîntemeiată a acţiunii faţă de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Hunedoara, împotriva sentinţei civile nr. 271/F/CA din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei S.V., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3532/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3551/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
