ICCJ. Decizia nr. 3531/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3531/2011
Dosar nr. 2424/2/2010
Şedinţa publică din 16 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 martie 2010, reclamanta B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea Ordinului nr. 527 din 24 aprilie 2009 emis de Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, reintegrarea în funcţia de director executiv adjunct din cadrul Direcţiei Agricole şi Dezvoltării Rurale Buzău şi plata tuturor drepturilor băneşti cuvenite pentru această funcţie, de la data emiterii ordinului până la reintegrare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că eliberarea sa din funcţie a avut în vedere considerente de natură politică, OUG nr. 37/2009 fiind un act contrar Constituţiei.
Printr-o cerere precizatoare, reclamanta a arătat că solicită doar acordarea drepturilor băneşti pentru intervalul 24 aprilie 2009 - 02 iulie 2010, întrucât prin Ordinul nr. 945 din 02 iulie 2010 a fost reintegrată în funcţie.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3285 din 7 septembrie 2010 a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei diferenţa de drepturi băneşti dintre drepturile cuvenite funcţiei de director executiv adjunct şi funcţia de execuţie, pentru perioada 24 aprilie 2009 – 02 iulie 2010.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Prima instanţă a reţinut că prin Ordinul nr. 527 din 24 aprilie 2009, reclamanta a fost eliberată din funcţia de director executiv adjunct din cadrul D.A.D.R. Buzău, în temeiul OUG nr. 37/2009, ordonanţă declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr.1257/2009.
Curtea a apreciat că Guvernul României, în încercarea de a ocoli controlul de constituţionalitate a abrogat formal dispoziţiile OUG nr. 37/2009 cu o zi înainte de pronunţarea Curţii Constituţionale, însă, aceleaşi dispoziţii au fost preluate în OUG nr. 105/2009. Curtea Constituţională s-a pronunţat însă şi cu privire la dispoziţiile OUG nr. 105/2009 constatând că şi acestea sunt neconstituţionale prin Decizia nr. 1629/2009.
Curtea a stabilit că reclamanta a fost prejudiciată prin emiterea ordinului nelegal, în temeiul unei ordonanţe declarată neconstituţională, astfel că a obligat pârâtul la plata drepturilor băneşti corespunzătoare funcţiei deţinute de reclamantă.
4. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei nr. 3285 din 7 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
4.1. Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală întrucât pârâtul nu a fost citat.
S-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pârâtul nu a avut posibilitatea să se apere, s-a încălcat principiul contradictorialităţii.
4.2. În temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa de fond avea obligaţia să sesizeze că cererea reclamantei este inadmisibilă, deoarece plata drepturilor băneşti nu a fost solicitată în circumstanţele art. 19 din Legea nr. 554/2004, iar plângerea prealabilă nu a fost efectuată.
Cum reclamanta a renunţat la capătul principal de cerere, anularea actului administrativ considerat a fi nelegal, cererea de despăgubiri urma să fie respinsă ca inadmisibilă.
4.3. Deşi instanţa a dat prevalenţă deciziei Curţii Constituţionale, a omis să aplice principiul neretroactivităţii legii civile care limitează despăgubirile cel puţin de la data publicării deciziei Curţii, precum şi faptul că despăgubirile despre care face vorbire art. 19 reprezintă daune ce pot fi acordate numai de la data introducerii acţiunii, conform dispoziţiilor Codului civil.
5. Apărările formulate de intimata-reclamantă B.M.
Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat.
5.1. La dosar s-a depus plângerea prealabilă formulată în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 înregistrată sub nr. 181556 din 26 februarie 2010.
5.2. Ordinul nr. 527 din 24 aprilie 2009 a fost emis în baza prevederilor art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, act normativ ce a fost declarat neconstituţional.
5.3. Restrângerea acţiunii a fost determinată de reintegrarea în funcţia publică de conducere şi echivalează cu o recunoaştere a faptului că eliberarea din funcţie în anul 2009 a fost făcută în mod abuziv, cu încălcarea prevederilor legale în materie, în temeiul unor acte normative declarate neconstituţionale.
II. Considerentele Înaltei Curţi – instanţă competentă să soluţioneze calea de atac exercitată împotriva Sentinţei nr. 3285 din 7 septembrie 2010.
1. Recursul este nefondat.
1.1. La fila 19 dosar fond se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâta, pentru termenul de judecată din 7 septembrie 2010, când s-a şi pronunţat hotărârea.
Potrivit menţiunilor agentului procedural, funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei de la registratura ministerului, a primit citaţia şi a semnat de primire, de unde rezultă că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este întrunit.
1.2. La fila 11 dosar fond se găseşte plângerea prealabilă formulată de reclamantă şi adresată ministerului pârât, cu număr de înregistrare 181556 din 26 februarie 2010, de unde rezultă că şi acest motiv de recurs este nefondat.
Mai mult, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă nu este necesară.
1.3. În ceea ce priveşte motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., se observă că cererea reclamantei a fost precedată de pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/ 2009.
În aceste condiţii, devin aplicabile prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, iar acţiunea poate avea ca obiect fie acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, fie anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.
Acordarea de despăgubiri nu mai urmează dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu raportare la art. 19 din acelaşi act normativ şi nu este obligatoriu anularea actului administrativ ca premisă pentru admiterea cererii de daune (materiale şi/ sau morale).
Deoarece reclamanta a fost reintegrată în funcţia publică de conducere din care a fost eliberată printr-un act emis în temeiul unei ordonanţe declarată neconstituţională, în mod firesc se consideră că autoritatea pârâtă a recunoscut abuzul comis, iar anularea actului revocat nu mai era necesară.
Despăgubirile pentru daunele materiale cauzate reclamantei se acordă de la data producerii acestora şi nu de la data introducerii acţiunii sau de la data publicării în Monitorul Oficial al deciziei Curţii Constituţionale.
Această concluzie se desprinde şi din faptul că reclamanta a solicitat plata drepturilor băneşti cuvenite de la data emiterii ordinului de eliberare din funcţie şi până la reintegrare.
Or, drepturile băneşti se cuvin şi se acordă pe toată durata de timp pentru care reclamanta a fost privată de ele, cum în mod corect a dispus şi prima instanţă.
2. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 3285 din 7 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3520/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3532/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
