ICCJ. Decizia nr. 3559/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3559/2011
Dosar nr. 45/59/2011
Şedinţa publică din 17 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea formulată, reclamanta Asociaţia Religioasă Centrul Creştin Timişoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Fiscală a Municipiului Timişoara, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. IF 2010-001377 din 19 februarie 2010 emise ca urmare a Raportului de inspecţie fiscala numărul IF 2010-001375 din 19 februarie 2010, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 4000/30/2010 aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara.
în motivare reclamanta a arătat că actele administrative prin care a fost stabilită în sarcina sa o obligaţie fiscală în cuantum de 2.489.498 lei RON, reprezentând impozit şi accesorii calculate de pârâtă asupra terenurilor şi construcţiilor aflate în patrimoniul subscrisei, sunt nelegale.
Pârâta Direcţia Fiscală a Municipiului Timişoara a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind inadmisibilă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 81 din 28 februarie 2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că pentru suspendarea executării actului administrativ, în condiţiile art. 15 din Legea 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ patru condiţii: 1) să fie depusă cauţiunea stabilită de instanţă, de până la 20% din cuantumul sumei contestate; 2) reclamanta să fi cerut instanţei competente anularea, în tot sau în parte, a actului atacat; 3) să existe un caz bine justificat şi 4) măsura să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanţa de fond a constatat că primele două condiţii sunt îndeplinite deoarece reclamanta a depus cauţiunea stabilită de instanţă şi a cerut instanţei anularea deciziei de impunere, în schimb, nu sunt îndeplinite condiţiile 3 şi 4.
Pentru a nu prejudeca fondul cauzei, Curtea de Apel s-a limitat la palparea lui şi a constatat că nu există motive serioase pentru a accepta argumentele reclamantei.
Chiar presupunând că reclamanta ar fi dovedit existenţa cazului bine justificat, acţiunea tot ar fi fost neîntemeiată deoarece nu s-a făcut dovada pagubei pe care ar suport-o reclamanta în cazul executării deciziei de impunere. Astfel, cuantumul total al impozitului este mare sau mic raportat la activele şi la posibilităţile financiare ale asociaţiei (adică nu prin el însuşi); or, reclamanta nu a făcut nicio dovadă în acest sens astfel încât nu există nici un motiv să se creadă că executarea actului ar reprezenta o „perturbare gravă a vieţii spirituale" a adepţilor reclamantei.
3. Calea de atac exercitată
împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S Asociaţia Religioasă Centrul Creştin Timişoara a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se arată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Cazul bine justificat este dovedit de îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal rezultând din faptul că stabileşte impozite pe clădiri aferente cu destinaţia lăcaş de cult în dispreţul prevederilor legale derogatoare care scutesc de la impozitare astfel de imobile prin coroborarea art. 44 din Legea nr. 489/2006 cu art. 250 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 571/2003.
Paguba iminentă este dovedită de riscul executării silite imobiliare prin vânzarea lăcaşului de cult până la finalizarea dosarului de fond, fapt ce ar conduce la închiderea activităţii subscrisei deşi are câteva mii de adepţi.
S-a invocat şi faptul că a fost depusă cauţiunea în cuantum de 124.475 RON.
Direcţia Fiscală a Municipiului Timişoara a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de fond
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul pentru următoarele considerente:
S-a solicitat instanţei de fond suspendarea executării deciziei de impunere nr. IF 2010-001377 din 19 februarie 2010 emisă ca urmare a raportului de inspecţie fiscală prin care s-a calculat că reclamanta ar datora suma de 2.489.498 lei impozit pe clădiri calculat retroactiv pe ultimii 5 ani pentru un complex compus din grădiniţă, şcoală generală, liceu, o clinică medicală lângă biserica ce a fost începută a se construi în aceeaşi zonă, de către reclamantă care este o asociaţie religioasă.
Suspendarea actelor administrative reprezintă operaţiunea juridică de întreruperea vremelnică a efectelor acestora şi este o situaţie de excepţie de la caracterul executoriu al actelor administrative şi, de aceea, nu se poate dispune decât în condiţiile legii.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".
Din interpretarea acestui text rezultă că pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ se cer îndeplinite următoarele condiţii:
- să se facă dovada formulării plângerii prealabile către autoritatea care a emis actul sau către autoritatea ierarhic superioară;
- să se facă dovada „cazului bine justificat" şi a „pagubei iminente".
În cazul actelor administrativ-fiscale sunt incidente şi dispoziţiile art. 215 C. proCod Fiscal potrivit căruia:
(1)- „introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal;
(2)- Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei."
Dacă în privinţa dovezii formulării plângerii administrative şi a plăţii cauţiunii nu există controverse între cele două părţi, sunt susţineri contradictorii cu privire la existenţa „cazului bine justificat" şi a „pagubei iminente".
Instanţa de fond a respins cererea de suspendare, considerând că nu sunt întrunite cele două condiţii.
În ceea ce priveşte existenţa „cazului bine justificat", în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, acesta este definit ca fiind „împrejurările legate de stare de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
Pentru a dovedi aceste împrejurări, recurenta-reclamantă a invocat motive care vizează fondul cauzei, dar care nu se circumscriu noţiunii de „caz bine justificat" pentru că nu se poate cere instanţei ce are de soluţionat cererea de suspendare să facă o analiză a legalităţii actului administrativ, analiză ce poate fi făcută numai în cadrul acţiunii în anulare a actului administrativ.
Tot în legea contenciosului administrativ modificată, a fost definită „paguba iminentă", în art. 2 alin. (1) lit. ş), ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Pentru a dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepţie de la prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie să fie dovedită iminenţa producerii prejudiciului material, iar în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă.
Simplele afirmaţii ale intimatei-reclamante referitoare la producerea pagubei prin eventuala executare a actelor administrative nu sunt suficiente pentru a dovedi paguba iminentă în lipsa unor dovezi.
Toate acestea dovedesc că nu este îndeplinită în cauză nici condiţia „pagubei iminente" pentru a se dispune suspendarea actului administrativ fiscal.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada că cele două condiţii (paguba iminentă şi cazul bine justificat) sunt îndeplinite, apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociaţia Religioasă Centrul Creştin Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 81 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3558/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3563/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
