ICCJ. Decizia nr. 3568/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3568/2011
Dosar nr. 21474/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 17 iunie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 12 din 10 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta SC A.F.M. Aluniş SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel a reţinut că prin acţiunea formulată astfel cum a fost modificată, societatea reclamantă solicită, în esenţă, anularea unor acte administrativ fiscale emise de D.G.F.P. Ilfov, respectiv Decizia de impunere nr. 123 din 11 februarie 2010 şi raportul de inspecţie fiscală nr. 1948 din aceeaşi dată, precum şi Decizia nr. 42 din 20 iulie 2010 prin care s-a suspendat soluţionarea contestaţiei fiscale împotriva primelor două acte administrative menţionate.
Deci, prin acţiunea formulată nu s-a solicitat anularea unor acte administrative - fiscale emise de A.N.A.F.
Prin urmare, actele atacate nu sunt emise de o autoritate publică centrală, astfel încât în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) coroborat cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) C. proc. civ. se constată că, în cauză, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 1068 din 3 mai 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia a IX de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că Decizia contestată în acţiunea de faţă se referă la o soluţie dată de pârâta D.G.F.P. Ilfov cu privire la un debit mai mare de 500.000 lei reprezentând impozit pe profit, TVA şi majorări aferente, iar calitatea emitentului actului de autoritate locală este irelevantă, criteriul legal pentru determinarea competenţei fiind valoarea debitului contestat, respectiv 1.471.659 lei, deci competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă s-a solicitat să se constate nulitatea deciziei de impunere nr. 123 din 11 februarie 2010 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 1948/2010 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 1.471.659 lei.
Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este peste 500.000 lei, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza, este Curtea de Apel Bucureşti.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC A.F.M. Aluniş SRL Mogoşoaia, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ilfov în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3567/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3569/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
