ICCJ. Decizia nr. 3613/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3613/2011
Dosar nr.9284/2/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 decembrie 2009, reclamanta I.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel Constanţa şi chemaţii în garanţie Uniunea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană, Parlamentul European, Biroul de Informare al Parlamentului European în România , Preşedintele României, Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, să se dispună anularea adreselor nr. 26.394, nr. 28826 şi nr. 2034 din 24 aprilie 2009, nr. 3268 din 11 februarie 2009 şi nr. 141709 din 15 ianuarie 2009 emise de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, anularea adreselor nr. 7740/1154/2009, nr. 3/28791/1154/2008, nr. 1/28791/1154/2008 şi nr. 897/1/2006 ale Consiliului Superior al Magistraturii, anularea răspunsului Comisiei Europene exprimat în adresa nr. JLS.E.1/KL.D(2009)12.486 din 14 august 2009.
Reclamanta a mai solicitat acordarea drepturilor salariale pentru funcţia şi munca prestată în cadrul Tribunalului Tulcea – Biroul de Informare Publică în cuantum de 200.000 euro, obligarea pârâţilor la efectuarea încadrării corespunzătoare şi completarea carnetului de muncă atât în ceea ce priveşte funcţia, cât şi salariul cuvenit pentru funcţia de consilier juridic , personal de specialitate asimilat magistraţilor, începând cu data de 1 aprilie 2004, acordarea de daune morale în cuantum de 150.000 euro, ca urmare a prejudiciilor suferite în urma refuzului judecării cauzei şi refuzului asigurării unui proces echitabil la judecarea unor cauze pe rolul Tribunalului Tulcea, Curţii de Apel Constanţa şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acordarea de daune morale în sumă de 150.000 Euro pentru încălcarea demnităţii unui justiţiabil pentru neasigurarea unui proces echitabil, dreptul la onoare, reputaţie, demnitate, poziţie socială a ceea ce înseamnă calitatea de jurist ca urmare a unei încadrări necorespunzătoare studiilor absolvite şi a pregătirii profesionale prin asigurarea, prin intermediul hotărârilor judecătoreşti a unor drepturi salariale, prin favorizarea unor persoane şi în detrimentul altor persoane.
Reclamanta a mai solicitat constatarea nulităţii raportului de evaluare pe anul 2008.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 3586 din 28 septembrie 2010, prin care a disjuns în temeiul art. 165 C. proc. civ. capetele de cerere privind anularea contractului de muncă şi acordarea drepturilor salariale cuvenite, obligarea pârâţilor la efectuarea încadrării corespunzătoare şi completarea carnetului de muncă cu privire la salariul şi funcţia de consilier juridic şi nulitatea absolută a raportului de evaluare pe anul 2008, constituindu-se dosarul nr. 8631/2/2010, C2 F, cu termen de judecată la 28 septembrie 2010.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererilor de chemare în garanţie a Parlamentului European, Comisiei Europene, Preşedintelui României, Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice şi au fost respinse ca inadmisibile.
De asemenea, au fost respinse ca inadmisibile cererile de anulare a adreselor emise de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti , Consiliul Superior al Magistraturii şi Comisia Europeană şi a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale.
În raport de obiectul acţiunii, anularea adreselor întocmite de pârâţi şi acordarea de daune morale, s-a constatat că sunt inadmisibile cererile de chemare în garanţie a Comisiei Europene, Guvernului României, Preşedintelui României, Ministerului Finanţelor Publice şi a Parlamentului European, reţinându-se că aceste autorităţi nu au nici o obligaţie legală sau convenţională de garanţie ori de despăgubiri a pârâţilor sau a reclamantei pentru pretinsele fapte reclamate.
Cererile de anulare a adreselor indicate de reclamantă în acţiune au fost respinse de asemenea ca inadmisibile , cu motivarea că aceste adrese cuprind răspunsurile date unor petiţii şi memorii înregistrate de reclamantă, astfel că nu reprezintă acte administrative de autoritate, în sensul prevăzut de art. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi nu pot constitui obiectul unei cereri de anulare pe calea contenciosului administrativ.
Cererea de anulare a adresei emisă de Comisia Europeană a fost respinsă de asemenea ca inadmisibilă, dat fiind că, atât actul contestat, cât şi autoritatea emitentă nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, care reglementează condiţiile exercitării controlului de legalitate pe calea acţiunii în anulare formulată în baza acestei legi.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta I.L., solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică, iar pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut că în mod greşit s-a dispus disjungerea cauzei pentru primele cereri din acţiune, cereri aflate în strânsă legătură cu acţiunea de anulare a actelor întocmite de pârâţii chemaţi în judecată.
Soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de anulare a fost de asemenea criticată în recurs, cu motivarea că au fost încălcate dispoziţiile art. 148 din Constituţia României şi art. II – 101 şi art. I – 15 din Legea nr. 157/2005 – Partea a II-a pentru ratificarea Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană.
Conform acestei reglementări, s-a arătat că orice persoană are dreptul de a beneficia, în ceea ce priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii.
În acelaşi sens, s-a arătat că orice persoană are dreptul la repararea de Uniune a prejudiciilor cauzate de către instituţiile sau agenţii acesteia în exercitarea funcţiilor lor, în conformitate cu principiile generale comune legislaţiilor statelor membre.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cererile formulate de recurenta – reclamantă pentru anularea adreselor indicate în acţiune au fost corect respinse ca inadmisibile, dat fiind că, toate acestea nu reprezintă acte administrative de autoritate, fiind răspunsuri la petiţii şi memorii adresate autorităţilor publice chemate în judecată.
Fiind simple operaţiuni de încunoştinţare a recurentei şi nu manifestări de voinţă ale autorităţilor administrative, susceptibile de a da naştere, modifica sau de a stinge raporturi juridice prin ele însele, aceste adrese nu pot face obiectul unei cereri de anulare întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004.
Instanţa de fond a respins în mod întemeiat şi cererea de acordare a daunelor morale, întrucât recurenta - reclamantă nu a precizat în ce constă prejudiciul suferit şi nici nu a administrat probe pentru a dovedi existenţa şi întinderea despăgubirilor pretinse.
Faţă de obiectul cererilor formulate de recurenta - reclamantă pentru anularea contractului de muncă, pentru acordarea drepturilor salariale cuvenite, pentru obligarea pârâţilor de a efectua încadrarea corespunzătoare şi de a completa carnetul de muncă în privinţa funcţiei şi salariului cuvenit pentru funcţia de consilier juridic personal de specialitate juridică, asimilat magistraţilor şi pentru nulitatea absolută a raportului de evaluare, instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 165 C. proc. civ. , prin disjungerea acestor cereri, pentru a căror soluţionare s-a constituit dosarul nr. 8631/2/2010.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.L. împotriva sentinţei nr. 3586 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3600/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3616/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
