ICCJ. Decizia nr. 3624/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3624/2011
Dosar nr. 606/32/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 octombrie 2009, reclamanta M.M. a solicitat anularea Ordinelor nr. 198 din 28 iulie 2009, nr. 212 din 11 august 2009 şi anularea în parte a Ordinului nr. 196 din 27 iulie 2009 emise de Prefectul judeţului Bacău, anularea adresei nr. 1552/DGRU din 9 iulie 2009 emisă de Direcţia Generală de Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009 emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, ca acte pregătitoare, operaţiuni administrative, reintegrarea sa în funcţia publică de conducere de director executiv, plata salariilor indexate, majorate şi recalculate de la data eliberării din funcţie şi până la data reintegrării efective, plata de daune morale în sumă de 30.000 lei şi plata cheltuielilor de judecată.
La data de 18 iunie 2010, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând să fie anulat şi Ordinul nr. II/8.224 din 30 iunie 2009 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin actele administrative contestate a fost transformat în mod nelegal postul de conducere de director executiv la Direcţia verificarea legalităţii actelor de contencios administrativ din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Bacău în funcţie publică de execuţie de consilier juridic superior, fiind eliberată din funcţia publică de conducere ocupată în timp ce se afla în concediu medical şi fără acordarea unui preaviz de 30 de zile.
Reclamanta a mai arătat că aceste acte au fost emise cu nerespectarea procedurii prevăzute de art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, republicată , deoarece nu s-a solicitat de la Agenţia Naţională a funcţionarilor publici lista funcţiilor publice vacante, în condiţiile în care nu i s-a acordat un post vacant corespunzător de conducere, deşi în instituţie exista postul de şef de serviciu nou creat.
Ca motiv de nelegalitate a actelor întocmite de autorităţile pârâte s-a invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, care prevăd că reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente se modifică în procent de 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv.
Din acest punct de vedere, reclamanta a arătat că, reorganizarea pretinsă de pârâţi nu a avut o cauză reală şi serioasă, având numai ca scop îndepărtarea sa din funcţia publică de conducere deţinută.
Pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009, motivând că, avizul său este numai o operaţiune administrativă şi nu reprezintă un act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Aceeaşi excepţie a fost invocată de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor cu privire la cererea de anulare a adresei nr. 1552/DGRU din 9 iulie 2009, motivată prin natura juridică a actului respectiv, care nu este susceptibil să producă efecte juridice proprii.
La data de 22 octombrie 2010, în interesul pârâţilor a formulat cerere de intervenţie Sindicatul angajaţilor din cadrul Prefecturii judeţului Bacău, invocând excepţia lipsei de obiect a acţiunii faţă de abrogarea Ordinului nr. 196 din 27 iulie 2009 prin Ordinul nr. 267 din 6 septembrie 2009 emis de Prefectul judeţului Bacău.
Prin încheierile pronunţate la 19 februarie 2010, la 26 noiembrie 2010 şi la 10 decembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, SCCAF, a respins excepţiile de inadmisibilitate a cererilor de anulare a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009 şi a adresei nr. 1552/DGRU din 9 iulie 2009, precum şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii formulate de reclamantă.
Aceeaşi instanţă a pronunţat sentinţa nr. 162 din 16 decembrie 2010, prin care a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Sindicatul angajaţilor din cadrul Prefecturii judeţului Bacău şi a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Instanţa de fond a constatat legalitatea Ordinelor nr. 196 din 27 iulie 2009, nr. 198 din 28 iulie 2009 şi nr. 212 din 11 august 2009, prin care Prefectul judeţului Bacău a modificat structura organizatorică, prin desfiinţarea Direcţiei verificării legalităţii actelor şi contencios administrativ şi ca urmare a reorganizării instituţiei, a dispus eliberarea reclamantei din funcţia publică de conducere de director executiv al direcţiei desfiinţate şi numirea acesteia în funcţia publică de execuţie de consilier juridic – clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare din cadrul Serviciului verificarea legalităţii actelor, aplicarea actelor normative şi contencios administrativ.
Legalitatea ordinului prin care s-a aprobat noua organigramă a fost constatată cu motivarea că, anterior emiterii acestui ordin, Instituţia Prefectului judeţului Bacău a obţinut avizul nr. 1889332 din 27 mai 2009 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi aprobarea ordonatorului principal de credite, Ministerul Administraţiei şi Internelor, transmisă prin adresa nr. 1552/DGRU din 9 iulie 2009.
În ceea ce priveşte Ordinul nr. II/8224 din 30 iunie 2009 al Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru transformarea unui port aferent funcţiei publice de conducere într-o funcţie publică de execuţie de consilier juridic, instanţa de fond a reţinut că a fost emis în mod legal, în cadrul atribuţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 5 alin. (4) din HG nr. 460/2006, conform cărora numărul maxim de posturi şi structura posturilor aferente instituţiei prefectului se stabilesc anual prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, cu încadrarea în numărul maxim de posturi şi în structura posturilor aprobate de minister.
Instanţa de fond a respins susţinerea reclamantei privind caracterul discriminatoriu al reorganizării efectuate, reţinând că funcţia deţinută de aceasta a fost desfiinţată în mod efectiv, fiind menţinut serviciul aflat în subordine, prevăzut în noua organigramă cu denumirea Serviciul verificarea legalităţii actelor şi contencios administrativ.
Instanţa de fond a respins ca neîntemeiate şi apărările privind eliberarea din funcţie a reclamantei în perioada de incapacitate temporară de muncă şi neacordarea preavizului de 30 de zile, cu motivarea că la data emiterii ordinului contestat nu s-a înregistrat nici un concediu medical şi s-a fixat un termen de preaviz de 10 zile, în concordanţă cu dispoziţiile art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999.
Împotriva acestei sentinţe , a declarat recurs reclamanta şi a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării actelor întocmite de pârâţi.
Recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a constatat legalitatea actelor administrative atacate, deşi a dovedit caracterul arbitrar al reorganizării instituţiei, efectuată cu scopul reducerii postului de conducere pe care-l ocupa, dar fără îndeplinirea procedurii reglementate de Legea nr. 188/1999.
Recurenta a considerat că soluţia instanţei de fond s-a întemeiat numai pe oportunitatea actelor deduse judecăţii, fără a se proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei lor, pentru argumentele invocate prin acţiune.
Soluţia de menţinere a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009 emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a fost criticată, arătându-se că instanţa de fond a apreciat eronat concordanţa acestui act cu avizul emis de aceeaşi agenţie cu privire la statul de funcţii şi de personal pe anul 2009.
De altfel, s-a arătat că pârâţii nu au respectat nici cel de-al doilea aviz, în care figura ca fiind vacant postul de şef al serviciului nou înfiinţat, astfel că recurenta avea prioritate la ocuparea lui, ca urmare a reducerii postului său de conducere.
Prin numirea în postul respectiv a persoanei care ocupa anterior funcţia de şef serviciu în cadrul direcţiei desfiinţate, recurenta a susţinut că autorităţile pârâte au procedat de o manieră discriminatorie, încălcând prevederile art. 27 din Legea nr. 188/1999.
Cu privire la Ordinul nr. II/8224 din 30 iunie 2009 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, recurenta a arătat că este eronată concluzia instanţei de fond privind lipsa de incidenţă a dispoziţiilor art. 45-46 din OG nr. 6/2007, deşi contrar acestei reglementări, s-a aprobat transformarea unui post ocupat aferent funcţiei publice de conducere de director executiv în funcţia publică de execuţie de consilier juridic, iar o asemenea transformare era posibilă numai în cazul unor posturi vacante.
Recurenta a criticat şi concluzia instanţei de fond privind respectarea termenului de preaviz în raport de comunicarea ordinului contestat la 28 iulie 2009, arătând că nu s-a avut în vedere perioada de concediu medical cuprinsă între 28 iulie - 14 august 2009, ceea ce impunea prelungirea termenului de preaviz până la 14 septembrie 2009, cu atât mai mult cu cât, ordinul i-a fost comunicat prin poştă, conform adeverinţei nr. 432 din 7 august 2009 eliberată de Oficiul poştal nr. 9 Bacău.
Prin recurs, s-a solicitat să fie modificată şi încheierea dată în Şedinţa publică din 26 noiembrie 2010, în sensul respingerii ca fiind lipsită de interes a cererii de intervenţie accesorie formulată de Sindicatul angajaţilor din cadrul Prefecturii judeţului Bacău, arătându-se că acest sindicat nu are atribuţii în cauză, în condiţiile în care recurenta a fost membră a unei alte organizaţii sindicale şi anume, Sindicalul salariaţilor din cadrul Prefecturii judeţului Bacău, înfiinţat în baza Legii nr. 54/2000 prin sentinţa civilă nr. 280 din 6 iulie 2007.
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost criticată şi pentru încălcarea normelor legale referitoare la alcătuirea completului de judecată cu motivarea că, în mod nejustificat la termenul din 14 ianuarie 2010, a fost înlocuit judecătorul desemnat să judece litigiu.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a înlăturat neîntemeiat motivul de nelegalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 1988/1999, deoarece nu s-a dovedit modificarea atribuţiilor aferente postului său în proporţie de peste 50% sau modificarea condiţiilor specifice de ocupare a postului respectiv.
Prin încălcarea acestor prevederi legale, recurenta a arătat că a fost vătămat dreptul său de a avea o carieră administrativă şi de a evolua în carieră pe criterii de profesionalism, conform principiului reglementat de art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 pentru exercitarea funcţiei publice. De asemenea, ca o consecinţă a actelor administrative contestate, recurenta a învederat că a suferit o diminuare a drepturilor băneşti şi un prejudiciu moral, pentru care se impunea aplicarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a analizat toate motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată cu privire la actele administrative deduse judecăţii, constatând întemeiat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune anularea lor.
Contrar susţinerilor din recurs, instanţa de fond nu s-a pronunţat numai asupra considerentelor de oportunitate ale acestor acte, verificând realitatea procesului de reorganizare şi dacă realizarea lui a avut ca scop eficientizarea activităţii, prin reducerea cheltuielilor de personal ale instituţiei.
Sub acest aspect, instanţa de fond a constatat corect legalitatea ordinelor contestate, întrucât reorganizarea instituţiei a fost efectivă şi funcţia de director executiv deţinută anterior de recurenta-reclamantă a fost desfiinţată, fiind astfel respectate condiţiile impuse de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată, pentru reducerea postului ocupat de un funcţionar public.
Conform acestor dispoziţii legale, reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului, respectiv, referitoare la studii.
Recurenta – reclamantă s-a aflat în prima ipoteză juridică prevăzută de reglementarea susmenţionată, deoarece în urma reorganizării instituţiei, atribuţiile funcţiei deţinută de director executiv nu se mai regăsesc în noua organigramă.
Instanţa de fond a respins în mod corect susţinerile recurentei - reclamante privind caracterul discriminatoriu al reorganizării efectuate şi pretinsa vătămare a dreptului său la o carieră administrativă, întrucât postul de şef serviciu la compartimentul juridic era ocupat prin concurs şi nu s-a vacantat prin reorganizare, nefiind posibilă numirea sa într-o altă funcţie publică de conducere, astfel că s-a asigurat menţinerea raporturilor de serviciu, prin punerea la dispoziţie a unei funcţii publice de execuţie, corespunzătoare pregătirii profesionale, categoriei, clasei şi gradului profesional şi anume, funcţia de consilier juridic superior, treapta I de salarizare, în cadrul Serviciului verificarea legalităţii actelor, aplicarea actelor normative şi contencios administrativ.
Prin hotărârea instanţei de fond s-a constatat de asemenea în mod corect legalitatea Ordinului nr. II/8224 din 30 iunie 2009 al Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru aprobarea reorganizării Instituţiei Prefectului - Judeţul Bacău, faţă de conformitatea acestui act cu prevederile art. 99, art. 100 şi art. 112 din Legea nr. 188/1999, republicată, ale OUG nr. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administraţiei publice şi ale HG nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului.
Emiterea acestui ordin s-a realizat în baza solicitării Instituţiei Prefectului - Judeţul Bacău şi a avizului nr. 1889332 din 27 mai 2009 emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, raportat la dispoziţiile art. 5 alin. (4) din HG nr. 460/2006, potrivit cărora, structura posturilor instituţiei prefectului se stabileşte prin ordin al ministerului administraţiei şi internelor, cu încadrarea în structura posturilor ministerului.
În mod întemeiat a fost respins şi motivul de nelegalitate privind existenţa unei pretinse contradicţii între cele două avize emise de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici cu privire la existenţa şi la desfiinţarea ulterioară a funcţiei publice de conducere de director executiv , dat fiind că acestea au avut la bază propuneri diferite de reorganizare a Instituţiei Prefectului – Judeţul Bacău, propuneri avizate favorabil, dar în mod succesiv.
Recurenta a invocat fără temei conţinutul contradictoriu al celor două avize, deşi nu există nici un argument juridic pentru menţinerea pe parcursul întregului an a statului de funcţii aprobat la începutul anului.
Instanţa de fond a constatat în mod corect că prevederile OG nr. 6/2007, deşi au fost indicate în preambulul Ordinului nr. II/8224 din 30 iunie 2009, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece se referă la promovarea funcţionarilor publici şi reglementarea cuprinsă la art. 46 a avut caracter temporar, până la data de 1 septembrie 2008.
Susţinerea recurentei privind diminuarea nelegală a termenului de preaviz a fost corect respinsă faţă de art. 2 şi art. 4 din Ordinul nr. 128 din 28 iulie 2009 din care rezultă în mod neechivoc că, acest termen a fost respectat, fixându-se în mod distinct un termen de 10 zile pentru exprimarea consimţământului scris cu privire la ocuparea postului pus la dispoziţie.
De altfel, recurenta a beneficiat de acest termen şi prin cererea înregistrată sub nr. 21.241 din 10 august 2009 a solicitat numirea în postul vacant oferit, numire efectuată prin Ordinul nr. 212 din 11 august 2009.
Faţă de manifestarea de voinţă expresă a recurentei-reclamante, se constată că au fost respectate dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, care prevăd că, pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa sau cu acordul funcţionarului public în cauză.
Pentru aceleaşi considerente, se dovedesc a fi neîntemeiate susţinerile recurentei privind eliberarea sa din funcţie în perioada de incapacitate temporară de muncă şi aceasta, cu atât mai mult cu cât, nu a depus înscrisuri concludente privind existenţa unei asemenea situaţii de fapt anterioare emiterii ordinului de reducere a postului aferent funcţiei publice de conducere de director executiv.
Critica adusă în recurs încheierii pronunţate în Şedinţa publică din 26 noiembrie 2010 va fi respinsă ca nefondată, constatându-se că instanţa de fond a soluţionat cererea de intervenţie accesorie în conformitate cu prevederile art. 49 şi art. 52 C. proc. civ., faţă de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează legalitatea actelor administrative de reorganizare a întregii instituţii şi nu numai postul ocupat de recurenta - reclamantă.
Susţinerile recurentei – reclamante privind legitimarea procesuală a unei alte organizaţii sindicale nu au fost invocate la instanţa de fond şi nu au fost dovedite prin actele de constituire şi funcţionare ale acesteia, conform Legii nr. 54/2000.
De asemenea, sunt nefondate susţinerile din recurs privind încălcarea normelor legale referitoare la compunerea completului de judecată, cu atât mai mult cu cât critica nu a fost motivată în drept, iar la instanţa de fond nu au fost exercitate drepturile procesuale pentru existenţa unui caz de incompatibilitate, abţinere şi recuzare a judecătorilor sau a unui caz de strămutare a pricinilor, reglementate în Titlul V şi Titlul VI din Codul de procedură civilă.
Pentru considerentele care au fost expuse , constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei nr. 162 din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3621/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3625/2011. Contencios → |
|---|
