ICCJ. Decizia nr. 3621/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3621/2011
Dosar nr. 11559/2/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 9 decembrie 2009, reclamantul R.A. a chemat în judecată Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, solicitând obligarea pârâtului să-i soluţioneze cererea înregistrată la 6 octombrie 2009 şi să-i răspundă în termen de 30 de zile sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii.
S-a cerut de asemenea, obligarea pârâtului la comunicarea documentelor pe baza cărora s-a înscris menţiunea „acţiune în anulare marcă" şi care au condus la modificarea poziţiei instituţiei în raport de mărcile reclamantului.
În motivarea cererii, s-a învederat că s-au solicitat lămuriri cu privire la achiesarea de către pârât la acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. 42210/3/2007, intentată împotriva reclamantului , prin care se cerea anularea mărcilor acestuia.
Reclamantul a precizat că pârâtul a refuzat să răspundă cererii ce i-a fost adresată, aducând grave prejudicii drepturilor deţinute în calitate de titular al mărcilor Baumix.
Prin sentinţa civilă nr. 3837 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată din oficiu şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că documentele solicitate vizează susţineri ale pârâtului consemnate în concluziile scrise depuse într-o altă cauză, ce nu pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ, astfel încât nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul R.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa a greşit, reţinând inadmisibilitatea acţiunii şi în raport de petitul privind obligarea pârâtului de a comunica Decizia în baza căreia s-a dispus înscrierea în Registrul Naţional al Mărcilor a menţiunii „acţiune în anulare marcă".
Sub acest aspect, reclamantul a arătat că pentru înscrierea acelei menţiuni era obligatorie emiterea unei decizii, ce constituie un act administrativ a cărui legalitate poate fi cenzurată potrivit Legii nr. 554/2004.
Or, s-a mai precizat de către reclamant, pârâtul a refuzat să-i comunice Decizia, ceea ce reprezintă refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri în termenul legal de 30 de zile.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, prevederile Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi ale Regulamentului de aplicare a legii, aprobat prin HG nr. 833/1998, reprezintă dispoziţii cu caracter special privind domeniul protecţiei mărcilor.
Solicitarea reclamantului de a fi cenzurată, pe calea contenciosului administrativ, poziţia manifestată de pârât în litigiul aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, consemnată în concluziile scrise depuse, a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă.
Astfel, în acea cauză, pârâtul a fost citat în calitatea prevăzută de art. 82 din Legea nr. 84/1998, în vederea furnizării informaţiilor şi actelor necesare soluţionării litigiului, punctul de vedere exprimat în notele scrise neputând fi atacat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtului de a comunica reclamantului Decizia privind înscrierea în Registrul Naţional al Mărcilor a menţiunii existenţei unei acţiuni în anulare marcă, nu a rezultat că a fost emisă o astfel de decizie de către directorul general al OSIM.
Astfel cum a arătat pârâtul, înscrierea acelei menţiuni reprezintă o operaţiune procedurală întemeiată pe prevederile regulamentului aprobat prin HG nr. 833/1998, în vederea asigurării transparenţei situaţiei juridice a oricărei mărci.
În aceste împrejurări, nu constituie refuz nejustificat, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 poziţia manifestată de pârât privind solicitările reclamantului, acţiunea fiind în mod corect respinsă ca inadmisibilă.
În consecinţă, criticile aduse sentinţei nefiind întemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinţei nr. 3837 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3619/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3624/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
