ICCJ. Decizia nr. 3631/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3631/2011
Dosar nr. 978/44/2010
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 iulie 2010, reclamantul C.G. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale , să se dispună anularea Ordinului nr. 399 din 23 aprilie 2009 emis de primul pârât pentru eliberarea sa din funcţia publică de director executiv al Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială Vrancea, reintegrarea sa în funcţia din care a fost eliberat şi obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale, stimulentelor aferente funcţiei publice de conducere şi la efectuarea înregistrărilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin ordinul contestat s-a dispus în mod nelegal eliberarea sa din funcţia publică de conducere ocupată, prin aplicarea prevederilor OUG nr. 37/2009, declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională.
Prin sentinţa nr. 229 din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca prescrisă, reţinând că, acţiunea în anulare înregistrată la 19 iulie 2010 a fost formulată după împlinirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, termen care se calculează de la data de 25 mai 2009, când ordinul contestat şi-a produs efectele juridice prin eliberarea reclamantului din funcţia publică de conducere deţinută.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a soluţionat greşit excepţia de tardivitate a acţiunii, calculând termenul de 1 an prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 de la data de 25 mai 2009, când s-a împlinit termenul de preaviz, deşi raportul său de serviciu a încetat la data de 24 iulie 2009 şi potrivit dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999, a respectat termenul legal pentru formularea acţiunii în anulare.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că a fost eliberat din funcţie printr-un act normativ declarat neconstituţional, astfel că se impunea anularea Ordinului nr. 399 din 23 aprilie 2009 şi acordarea drepturilor băneşti cuvenite pentru funcţia publică de conducere ocupată până la emiterea acestui ordin.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată pentru anularea ordinului nr. 399 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în baza OUG nr. 37/2009 a fost formulată de reclamantul C.G. la data de 19 iulie 2010 şi s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care prevăd posibilitatea contestării în justiţie a actelor administrative întocmite în aplicarea unei ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o ordonanţă a guvernului declarată neconstituţională.
Conform prevederilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în situaţia în care Decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicată în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă , în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În cauză, se reţine că, Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 prin care Curtea Constituţională a constatat că este neconstituţională legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 a fost publicată în M.Of. al României nr. 758 din 6 noiembrie 2009.
În raport de această dată, se constată că acţiunea înregistrată la 19 iulie 2010 a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut expres de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea ca prescrisă, aplicând prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, care nu erau incidente în cauză faţă de obiectul şi temeiul juridic al cererii .
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Faţă de soluţia dată acestui prim motiv de recurs, nu se mai impune a fi examinate criticile formulate pe fondul pricinii, urmând ca acestea să fie avute în vedere, sub forma unor apărări de fond cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei nr. 229 din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3625/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3632/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
