ICCJ. Decizia nr. 3632/2011. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3632/2011
Dosar nr. 1800/54/2010
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 iunie 2010, reclamanta SC H. SRL Dolj a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând anularea deciziilor nr. 25 din 4 martie 2009 şi nr. 33440 din 18 septembrie 2009 şi exonerarea societăţii de plata obligaţiilor fiscale în valoare de 583.504 lei cu titlu de TVA suplimentar, cu majorările şi penalităţile aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organele de control au stabilit în mod eronat că la calcularea valorii în vamă a bunurilor importate în perioada noiembrie 2005 – martie 2006 - software pe suporturi informatice – nu a fost luată în considerare şi contravaloarea soft-ului, ci doar a suportului CD-ROM.
S-a precizat de către reclamantă că la stabilirea ulterioară a obligaţiilor reprezentând TVA suplimentar, pârâtele nu au avut în vedere dispoziţiile deciziei nr. 368/1998 a Direcţiei Generale a Vămilor prin care s-a lămurit conţinutul noţiunii de valoare în vamă referitor la importul de software, în sensul că se are în vedere doar costul ori valoarea suportului informatic propriu-zis.
Reclamanta a mai arătat că pârâtele au făcut aplicarea deciziei nr. 7/2006 a Comisiei fiscale centrale care însă nu era incidentă, intrând în vigoare după data când au avut loc importurile, respectiv după publicarea ei în M.Of. nr. 1043 din 29 decembrie 2006.
Prin sentinţa nr. 443 din 1 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea actelor administrative contestate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la momentul înregistrării declaraţiilor vamale de import erau în vigoare atât Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal - şi norma interpretativă în materie de TVA cuprinsă în Decizia nr. 7/2006, cât şi Decizia nr. 368/1998 a Direcţiei Generale a Vămilor.
Întrucât cele două norme referitoare la determinarea valorii în vamă în cazul importului de software pe suporturi informatice sunt discordante, instanţa de fond a constatat că în cauză au prioritate reglementările internaţionale, respectiv Decizia 4.1 a Comitetului tehnic de evaluare în vamă, constituit în baza art. VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (G.A.T.T.), ratificat prin Legea nr. 133/1994.
În acest sens, instanţa a constatat că societatea reclamantă nu datorează TVA şi pentru componenta de soft a mărfurilor importate, obligaţiile stabilite nefiind datorate.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, pe de o parte, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj cât şi, pe de altă parte, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, în nume propriu şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor.
Astfel, pârâtele au învederat că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor legale în materie de TVA, pentru cele două importuri de software pe suporturi informatice ce au avut loc în noiembrie 2005 şi respectiv, martie 2006.
În acest sens, s-a arătat că organele ce au efectuat controlul ulterior în materie de taxă pe valoarea adăugată au aplicat corect dispoziţiile Codului fiscal - Legea nr. 571/2003 - potrivit cărora constituie operaţiune impozabilă importul de bunuri, baza de impozitare fiind reprezentată de valoarea în vamă a bunurilor, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele şi alte taxe.
Pârâtele au precizat că norma aplicabilă în cauză este cuprinsă în Decizia nr. 7/2006 a Comisiei centrale fiscale, care a explicitat importul de software pe suporturi informatice, în sensul că acesta se consideră import de bunuri, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată. Decizia fiind dată, în explicitarea unor texte din Codul fiscal, s-a arătat de către pârâte că actul se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 571/2003, fără a se considera că ar retroactiva.
Referitor la Decizia nr. 368/1998 a Direcţiei Generale a Vămilor, pârâtele au menţionat că aceasta nu este aplicabilă, în raport de dispoziţiile ce reglementează baza de impozitare pentru TVA cuprinse în Codul fiscal, act normativ de rang superior, care prevede în art. 1 alin. (3) că, în materie fiscală, dispoziţiile sale prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea, aplicându-se cele din Codul fiscal.
În consecinţă, au arătat pârâţii, pentru stabilirea TVA în vamă aferentă importului de software pe suporturi informatice, la valoarea în vamă se adaugă şi valoarea softului, astfel încât actele administrative atacate au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale incidente.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise şi a se dispune modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
Astfel, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că, în cauză, reclamanta beneficiază de reglementările internaţionale, ca fiind mai favorabile, respectiv de dispoziţiile deciziei nr. 4.1 a Comitetului tehnic de evaluare în vamă, aprobată prin Decizia Direcţiei Generale a Vămilor nr. 368/1998, normă potrivit căreia valoarea în vamă a suporturilor informatice, în raport de care se calculează TVA, nu va cuprinde costul ori valoarea datelor sau instrucţiunilor pe care le conţin.
La data efectuării celor două importuri era în vigoare Legea nr. 571/2003 care prevede la art. 1 alin. (3) că, în materie fiscală, dispoziţiile Codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile codului.
Or, în cauză, stabilirea diferenţelor de TVA s-a făcut în baza Codului fiscal care prevede la art. 126 că sunt impozabile operaţiunile care constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri, precum şi importul de bunuri efectuat în România.
În art. 128 din acelaşi cod se prevede că este considerat livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar, iar în normele metodologice de aplicare a acestui text de lege, aprobate prin HG nr. 44/2004, se stipulează că furnizarea de programe informatice standard pe dischetă sau pe un alt purtător de date constituie livrare de bunuri, programele informatice standard reprezentând orice software care conţine date preînregistrate, este comercializat ca atare şi, după instalare, poate fi utilizat în mod independent în formatul standard.
Decizia nr. 7/2006 a Comisiei centrale fiscale a explicitat înţelesul art. 128, art. 129 şi art. 131 Cod Fiscal, în sensul că importul de software pe suporturi informatice se consideră import de bunuri din punctul de vedere al TVA.
Întrucât Decizia susmenţionată nu are caracter de sine stătător, nu se poate susţine că, prin aplicarea ei, ar retroactiva, prevederile citate făcând corp comun cu legea în baza căreia a fost dată, respectiv Codul fiscal, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004.
În acest sens, art. 10 alin. (1) din OMF nr. 877/2005 privind constituirea şi atribuţiile Comisiei centrale fiscale dispune că soluţiile unitare adoptate sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a actului normativ în baza căruia au fost date.
În consecinţă, Curtea reţine că recalcularea datoriei vamale cu titlu de TVA s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, astfel încât soluţia instanţei de fond prin care s-a dispus anularea actelor administrative contestate, este nelegală şi netemeinică.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursurile formulate şi va modifica sentinţa, în sensul respingerii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj împotriva sentinţei nr. 443 din 1 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC H. SRL Dolj, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3631/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3636/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
