ICCJ. Decizia nr. 3625/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3625/2011
Dosar nr. 9919/63/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 24 iulie 2009, Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova a chemat în judecată Curtea de Conturi a României, contestând încheierea nr. 3 din 30 iunie 2009 emisă de pârâtă şi Decizia nr. 7 din 30 aprilie 2009 a Camerei Judeţene de Conturi Dolj.
Reclamanta a solicitat anularea măsurii de corectare a rezultatului din exploatare pentru obiectivul „Protecţie versanţi DN 7 km 198 - 226" cu 6.328.765 lei, anularea măsurilor de recuperare a prejudiciului de 759.100 lei reprezentând daune achitate în urma unui accident rutier, respectiv de 2963 lei creanţe înregistrate în contul „clienţi incerţi" şi de 74.620 lei venituri din taxe pentru autorizaţiile speciale de transport.
Prin sentinţa civilă nr. 4474 din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că măsurile luate ca urmare a controlului efectuat de către controlorii financiari ai Direcţiei de Control Financiar Ulterior Dolj, în aprilie 2009, sunt dispuse cu respectarea prevederilor legale privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Dolj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeincie.
Astfel, reclamanta a susţinut, referitor la punctul 2 din contestaţie, că prin echilibrarea veniturilor şi cheltuielilor nu a fost afectat rezultatul din exploatare cu suma de 6.328.765 lei, lucrările executate la „protecţie versanţi 7 km" având caracter de intervenţii şi nu de investiţie, pentru a se putea majora activele fixe corporale cu suma respectivă.
Reclamanta a mai învederat că a întreprins toate măsurile pentru recuperarea de la constructor a debitului reprezentând daune acordate familiei Nica Ion pentru accidentul rutier produs pe DN 7, precum şi a prejudiciului reprezentând, „clienţi incerţi".
De asemenea, s-a mai arătat că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că s-au întreprins toate măsurile pentru înregistrarea urmărirea şi încasarea veniturilor din taxe pentru autorizaţiile speciale de transport stabilite prin procese-verbale de constatare a contravenţiilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, însă sub aspectul competenţei materiale a instanţei de fond.
Astfel, la data întocmirii actelor administrative contestate, era în vigoare Regulamentul 2009 privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curţii de Conturi, act ce conţine dispoziţii exprese referitoare la competenţa materială a instanţei sesizate cu o contestaţie împotriva unei încheieri a structurilor Curţii de Conturi.
Astfel, potrivit art. 106 din regulament, împotriva hotărârilor înscrise în încheiere , entitatea verificată, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicării, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile Legii nr. 554/2004.
Sesizarea instanţei se depune la Curtea de Apel Bucureşti pentru încheierile emise de către structurile centrale ale Curţii de Conturi şi respectiv, la tribunalele judeţene în cazul încheierilor emise la nivelul camerelor de conturi.
De menţionat că, deşi prin Regulamentul 2010 al Curţii de Conturi, competenţa de soluţionare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor aparţine curţii de apel teritoriale, aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în acest litigiu, cauzele aflate pe rol continuând să se judece, potrivit art. 229, în conformitate cu regulamentul în vigoare la data sesizării instanţei.
În raport de aceste prevederi, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ.
Faţă de soluţia dată recursului, Curtea nu va analiza şi motivele invocate de reclamantă, ce urmează a fi avute în vedere la rejudecare de către instanţa competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova împotriva sentinţei nr. 4474 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3624/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3631/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
