ICCJ. Decizia nr. 3636/2011. Contencios. Litigiu privind domeniul public. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3636/2011
Dosar nr. 2780/1/2011
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1748 din 24 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost admise recursurile declarate de Guvernul României, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Municipiul Oradea, prin primar, împotriva sentinţei nr. 2.060 din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost modificată sentinţa atacată, în sensul că, a fost admisă cererea de intervenţie accesorie a Municipiului Oradea şi a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Mănăstirea „Sfintei Cruci" Oradea, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 25 lei către Municipiul Oradea.
Împotriva acestei decizii, la data de 30 martie 2011 şi în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Mănăstirea „Sfintei Cruci" Oradea a formulat cerere de revizuire, solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii ca nefondate a recursurilor declarate de Guvernul României, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Municipiului Oradea împotriva sentinţei nr. 2060 din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii, s-a susţinut că au fost descoperite înscrisuri noi, despre existenţa cărora revizuienta nu a avut cunoştinţă la data judecării recursurilor, deoarece nu se aflau la Oficiul cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Revizuienta a precizat că, la data de 10 mai 2011 a intrat în posesia următoarelor acte noi, eliberate sub nr. 354 de Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale: C.F. 3174 Oradea pagina 1, B) Foaia de proprietate, pagina 3 la B) Foaia de proprietate poziţia 203 din C.F. 3174, B) Foaia de proprietate verso pagina 4 la poziţia 2 din C.F. 10380, B) Foaia de proprietate din C.F. 10380 verso pagina 4 poziţia 3.
Din aceste acte, s-a susţinut că rezultă existenţa unor terenuri diferite, în sensul că, mănăstirii i s-au dat în folosinţă terenurile care figurează în C.F. 3174 la A. XVII cu nr. de ordine de la 1-12, iar Municipiul Oradea are în posesie terenul indicat în C.F. 3174, dar la A.1. înregistrat de la nr. 1-490, unde nu apar numerele topo care corespund terenurilor date în folosinţă mănăstirii.
Revizuienta a invocat de asemenea principiul securităţii juridice şi principiul încrederii legitime, consacrate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, care impuneau ca actul administrativ atacat în cauză să fundamenteze soluţiile contradictorii luate într-un timp atât de scurt, în condiţiile în care s-a efectuat deja investiţii de aproximativ 1.000.000 lei în imobilul alocat mănăstirii pe durată nedeterminantă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., care constituie temeiul juridic al prezentei cauze, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare , reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută în cazul descoperirii unui înscris de o importanţă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, care nu a fost prezentat iniţial, independent de voinţa părţii, dar care exista la momentul judecăţii şi nu a fost depus în instanţă din cauza reţinerii lui de partea adversă ori dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Această reglementare este de strictă interpretare, condiţionând admiterea cererii de revizuire de descoperirea ulterioară judecăţii a unor acte noi, dar şi de imposibilitatea prezentării lor în instanţă datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţilor.
Deşi a susţinut că înscrisurile depuse ca acte noi pentru cererea de revizuire formulată au fost primite după pronunţarea deciziei atacate, la data de 10 mai 2011, revizuienta nu a dovedit reţinerea lor de către partea adversă sau existenţa unei împrejurări care să fi împiedicat procurarea lor pe parcursul judecării cauzei.
În consecinţă aceste acte nu îndeplinesc condiţiile impuse de lege pentru existenţa şi concludenţa înscrisurilor invocate ca temei al revizuirii, astfel că nu poate fi retractată Decizia atacată prin calea extraordinară de atac exercitată.
De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că, revizuirea nu poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluţionat definitiv şi că, numai erorile care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de principiul securităţii juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (Sergey Petrov c.Rusiei, nr. 1861/2005, parag.28 din 10 mai 2007, Pehenitehny c.Rusiei hotărârea nr. 30.422/2003, parag. 26 din 14 februarie 2008).
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. , revizuienta va fi obligată să plătească intimatului Municipiul Oradea cheltuieli de judecată în sumă de 341,66 lei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de Mănăstirea „Sfintei Cruci" Oradea împotriva deciziei nr. 1748 din 24 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Obligă revizuienta la plata sumei de 341,66 lei cheltuieli de judecată către intimatul Municipiul Oradea, prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3632/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3639/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
