ICCJ. Decizia nr. 3639/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3639/2011
Dosar nr. 933/36/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 8 iulie 2009, reclamantul T.I. a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, solicitând anularea deciziei nr. 1 din 15 iunie 2009 prin care i s-a respins contestaţia împotriva procesului-verbal de inspecţie nr. 24776 din 15 aprilie 2009.
În motivarea cererii, s-a învederat că organele de inspecţie din cadrul autorităţii pârâte au reţinut în mod abuziv, că, în calitate de primar al comunei Ciobanu, reclamantul ar fi încheiat în mod nelegal contracte de achiziţie publică cu SC C.E.C. SRL Medgidia şi respectiv, SC N.F. SRL Hârşova, producând un prejudiciu de 158.655, 30 lei.
Reclamantul a precizat că acele contracte au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale, întreaga documentaţie aflându-se în evidenţele Consiliului Local Ciobanu, fiind aprobată de membrii autorităţii locale.
Prin sentinţa civilă nr. 309 din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, referitor la contractul încheiat cu SC C.E.C. SRL Medgidia privind achiziţionarea a 7.700 pavele şi 800 bucăţi bordură că bunurile au fost achitate din dispoziţia primarului la 15 mai 2008, fără a fi fost livrate până la data de 21 iunie 2008, când au avut loc alegerile locale.
Instanţa a constatat de asemenea, că între comuna Ciobanu şi SC N.F. SRL Hârşova au fost încheiate contracte de achiziţie piatră calcaroasă şi respectiv, de prestări servicii cu utilare specifice, reclamantul dispunând achitarea facturilor chiar în ziua emiterii lor, fără a exista un proces-verbal de recepţie a produselor livrate ori a serviciilor prestate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul T.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa de fond a ignorat faptul că aspectele reţinute în procesul verbal de inspecţie şi în Decizia contestată sunt sancţionate contravenţional şi nu pot avea drept consecinţă recuperarea sumelor achitate în baza facturilor, în condiţiile în care bunurile contractate au fost livrate, iar serviciile au fost prestate. În acest sens, reclamantul a arătat că, potrivit art. 293 alin. (1) lit. a), c), e) şi v) din OUG nr. 34/2006 constituie contravenţie nerespectarea dispoziţiilor legale privind întocmirea specificaţiilor tehnice, respectiv a caietului de sarcini, ori privind publicitatea, încheierea acordului prin alte modalităţi decât cele prevăzute de lege sau menţinerea garanţiei de bună execuţie.
De asemenea, a precizat reclamantul, neorganizarea activităţii de control financiar preventiv şi nerespectarea obligaţiei privind stabilirea proiectelor de operaţiuni supuse controlului financiar preventiv, precum şi omisiunea de evidenţiere a angajamentelor constituie contravenţie conform art. 27 alin. (1) lit. a) şi b) din OUG nr. 119/1999.
Cu privire la contractul încheiat cu SC C.E.C. SRL Medgidia, s-a arătat în motivele de recurs că, după achitarea contravalorii mărfii comandate, furnizorul a livrat doar parţial cantitatea de pavele, pentru diferenţă reclamantul comandând marfa de la o altă societate comercială, fiind refuzată la recepţie de actualul primar al comunei.
Referitor la contractul încheiat cu SC N.F. SRL Hârşova, reclamantul a învederat că, deşi în acordul cadru nu este specificat în mod cert obiectul şi preţul prestaţiilor, aceste elemente rezultă din contractele de servicii subsecvente din 30 martie 2008 şi din acordul cadru de servicii din 1 octombrie 2007.
S-a mai precizat că, în lipsa unui proiect tehnic de execuţie, nu exista obligaţia încheierii unor procese verbale de recepţie, după cum nu se impunea reţinerea garanţiei de 5% din cuantumul sumei facturate, întrucât contractul avea ca obiect livrarea de marfă şi nu avea caracterul unui contract de execuţie lucrări.
În final, reclamantul a invocat împrejurarea că nici autoritatea contractantă, Consiliul Local al comunei Ciobanu, nu a pretins că a suferit vreun prejudiciu, astfel încât nu sunt justificate măsurile dispuse prin actele administrative contestate, privind recuperarea prejudiciului de la fostul primar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ.,Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că reclamantul, primar al comunei Ciobanu, în calitatea pe care o avea de ordonator de credite, nu a luat măsurile necesare de organizare a personalului din subordine în vederea verificării modului de cheltuire a sumelor alocate de la buget, şi a angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate.
Referitor la contractul încheiat prin procedura de achiziţionare directă cu SC C.E.C. SRL Medgidia, a rezultat că reclamantul a achitat contravaloarea pavelelor şi a bordurilor fără a le recepţiona, parte din marfă nefiind livrată, iar parte nefiind corespunzătoare.
Câr priveşte susţinerea reclamantului că ulterior, a comandat diferenţa de marfă nelivrată de la o altă societate comercială, însă a fost refuzată de noul primar al comunei, din adresa Primăriei Ciobanu nr. 263 din 29 martie 2010 rezultă că pavelele ce ar fi trebuit livrate nu au corespuns standardelor de calitate/preţ şi nu au fost recepţionate, obiectivele pentru care erau necesare fiind deja realizate (fila 315 vol.I).
Prin modul defectuos de încheiere şi executare a contractului, reclamantul a încălcat prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi ale Legii contabilităţii nr. 82/1991.
Cu privire la acordurile - cadru încheiate cu SC N.F. SRL Hârşova pentru achiziţie de piatră calcaroasă şi respectiv, pentru prestări de servicii cu utilaje specifice, a rezultat de asemenea, încălcarea dispoziţiilor legale, atât referitor la specificaţiile tehnice din caietul de sarcini, cât şi la conţinutul contractelor care nu menţionează în mod cert obiectul acordului, cantitatea de servicii ce vor fi efectuate ori preţul acestora.
De asemenea, nu au fost întocmite documente, privind existenţa unui proiect pentru efectuarea lucrării, desemnarea unei comisii de recepţie a mărfii, existenţa unor devize de lucrări, ori a unor acte care să certifice executarea lucrărilor ori reţinerea garanţiei de bună execuţie.
În aceste împrejurări, s-a reţinut în mod justificat că plata efectuată este nelegală, reclamantul, în calitate de ordonator de credite, încălcând şi în acest caz, prevederile Legii nr. 82/1991, ale Legii nr. 273/2006 şi ale OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţii publice.
De menţionat că, la sesizarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa, s-a efectuat un control pe linia respectării dispoziţiilor OUG nr. 34/2006 şi de către reprezentanţii Autorităţii naţionale pentru reglementarea şi monitorizarea achiziţiilor publice care, în raportul datat 21 septembrie 2009, au constatat încălcări ale normelor în materie, atât în privinţa achiziţiei directe de pavele şi borduri, cât şi a acordurilor - cadru pentru modernizarea drumurilor, faptele constituind contravenţii care, însă, nu puteau fi sancţionate urmare a intervenirii prescripţiei.
Împrejurarea că prin modul defectuos de organizare a activităţii de către reclamant, ca ordonator de credite, s-au săvârşit contravenţii, nu înlătură răspunderea acestuia pentru efectuarea de plăţi nelegale, conform art. 6 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 şi respectiv, art.20 din Legea nr. 273/2006 şi art. 128 din Legea nr. 215/2001, cu referire la art.84 şi 85 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile aduse sentinţei, urmând a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.I. împotriva sentinţei nr. 309 din 27 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3636/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3647/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
