ICCJ. Decizia nr. 366/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 366/2011
Dosar nr. 8163/2/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pârâtul P.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate existenţa calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data declanşării verificărilor, pârâtul era director adjunct în cadrul M.A.E. şi potrivit art. 3 lit. c), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din OUG nr. 24/2008, C.N.S.A.S. verifică, din oficiu, sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat sau deţinu ori ocupă demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) – h).
S-a mai susţinut că, potrivit Notei de Constatare nr. S/DI/I/3163 din 31 octombrie 2008, pârâtul a fost recrutat de Securitate la 17 iunie 1989, în calitate de persoană de sprijin „în scopul realizării supravegherii informative a mediului de relaţii al studenţilor de la A.T.M." semnând un angajament în faţa ofiţerului de Securitate şi fiindu-i atribuit numele conspirativ „T." În această calitate potrivit Notelor de analiză a ofiţerului recrutar, „pârâtul a reuşit să se achite în mod corespunzător de sarcinile trasate".
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 590 din 2 februarie 2010, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că Notele de analiză fac o referire generală la materialele informative prin care pârâtul s-a achitat de sarcina de a depista asemenea studenţi, neputându-se verifica pe baza acestor aprecieri generale îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru constatarea calităţii unei persoane de colaborator al Securităţii.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S.
În motivarea recursului, reclamantul, C.N.S.A.S., a arătat, în esenţă, următoarele.
Deşi, instanţa de fond a reţinut că notele întocmite de ofiţerii de securitate pe baza informaţiilor primite de la pârât nu s-ar referi la fapte concrete, a admis că există o excepţie, informaţia de primă sesizare prin care aducea la cunoştinţă că un coleg intenţiona să emigreze.
Or, în legătură cu această informaţie era îndeplinită prima condiţie prevăzută în art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, aceea că a fost denunţată o activitate potrivnică regimului comunist, persoanele care intenţionau să părăsească definitiv România fiind considerate de către organele de securitate ca fiind „suspecţi de evaziune", intenţia de a părăsi ţara reprezentând o sfidare la adresa unui regim care nu putea concepe ca cineva să aleagă traiul în altă ţară. De asemenea, este îndeplinită şi a doua condiţie din textul legal menţionat, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale şi nu neapărat la încălcarea propriu zisă a acestora, în sensul că pârâtul trebuia şi putea să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate.
În speţă, informaţia oferită de pârât era aptă să ducă la îngrădirea dreptului la liberă circulaţie şi la încălcarea dreptului de a părăsi orice ţară, inclusiv propria ţară.
Recursul este nefondat.
Intimatul-pârât P.A., la data declanşării verificărilor efectuate de C.N.S.A.S. sub aspectul posibilei calităţi de colaborator al Securităţii în temeiul art. 3 lit. c) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din OUG nr. 24/2008, deţinea funcţia de director adjunct în cadrul M.A.E.
Analizând probele pe baza cărora a fost învestită, curtea de apel a ajuns în mod corect la concluzia, pe care instanţa de control judiciar o împărtăşeşte, că informaţiile furnizate de intimatul-pârât nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, are calitate de colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Criticile formulate de recurent se circumscriu condiţiilor impuse de textul legal menţionat, cu referire la informaţia de primă sesizare, menţionată în raportul întocmit de către ofiţerul de Securitate, în privinţa persoanei care intenţiona să părăsească definitiv România, care, în opinia părţii, a fost ignorată de instanţa de fond.
Informaţia în discuţie, reţine Înalta Curte, este mult prea vagă pentru a fi calificată ca fiind „potrivnică regimului comunist", în lipsa unei precizări, bunăoară, în sensul că persoana la care s-a referit pârâtul intenţionează să apeleze la mijloace ilegale pentru a părăsi România. În lipsa unei precizări în sensul arătat, simpla informaţie că o anume persoană intenţionează să părăsească România, nu poate fi interpretată că pârâtul P.A. s-a referit la o plecare frauduloasă din ţară. Or, plecarea definitivă cu aprobarea autorităţilor comuniste, chiar dacă nu era agreată de sistem, totuşi, era acceptată şi se realiza conform unei anumite proceduri, însă nu era considerată o atitudine duşmănoasă în sensul în care se vorbeşte în art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008. este excesivă interpretarea reclamantului că o astfel de atitudine, neagreată de sistemul comunist, este una duşmănoasă în raport cu regimul politic respectiv.
Prin urmare, în condiţiile în care nu poate fi vorba de o atitudine potrivnică regimului comunist din România, nici cea de a doua condiţie privitoare la caracterul informaţiilor furnizate de a fi apte de a atrage încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, de asemenea, nu poate fi reţinută ca fiind îndeplinită, chiar dacă informaţia în discuţie a fost transmisă Securităţii Municipiului Bucureşti.
Faptul respectiv nu înseamnă, automat, în contextul dat, că ar fi urmat sau ar fi putut să urmeze o supraveghere din partea poliţiei politice a persoanei care intenţiona să părăsească România, ci doar că astfel de informaţii intrau în sfera de competenţă a Securităţii.
Contrar celor arătate în recurs, prima instanţă nu a contestat valoarea probantă a înscrisurilor întocmite de către ofiţerii de Securitate, ci doar a precizat, corect, că această valoare probatorie este determinată, în fiecare caz în parte, de conţinutul concret al înscrisurilor, respectiv de informaţiile furnizate organelor de Securitate, consemnate în cuprinsul acestora.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 590 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 3647/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3678/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
