ICCJ. Decizia nr. 371/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 371/2011
Dosar nr. 8917/2/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta M.C. a chemat în judecată M.J.L.C., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să constate refuzul nejustificat al acestuia de a soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi pe cale de consecinţă, obligarea lui să procedeze la analizarea, avizarea cererii reclamantei de redobândire a cetăţeniei în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei şi plata de către pârât în favoarea reclamantei de daune morale în cuantum de 1000 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a depus dosarul de redobândire a cetăţeniei române la data de 9 februarie 2009, la S.C.A. din Chişinău, care a fost transmisă ulterior de către M.A.E. – D.C.B.
De la momentul înregistrării cererii de redobândire a cetăţeniei române şi până în prezent, reclamanta a arătat că s-a interesat periodic cu privire la Stadiul soluţionării dosarului şi, că de fiecare dată i s-a comunicat că aceasta se află în lucru, astfel că, în opinia sa, atitudinea pârâtului reprezintă refuzul nejustificat al acestuia de a-i soluţiona cererea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1009 din 24 februarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamantă, constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea şi obligându-l să procedeze la analizarea/verificare cererii de cetăţenie română în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în condiţiile în care Legea nr. 21/1991, nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă cu atribuţii în domeniu are obligaţia de a soluţiona cererile formulate de persoane care dovedesc redobândirea cetăţeniei române, se impune respectarea dispoziţiilor cuprinse în norma generală şi a dreptului oricărui cetăţean la soluţionarea cererii, într-un termen rezonabil.
Împotriva acestei soluţii, a formulat recurs pârâtul M.J.L.C.
Recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele:
Hotărârea pronunţată este netemeinică şi nelegală în considerarea faptului că deşi cererea reclamantei era soluţionată,instanţa de fond, în mod eronat, a dispus obligarea Ministerului Justiţiei la analizarea acesteia în termen de 30 de zile de la rămânerii irevocabilă a hotărârii si la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că M.J.L.C. nu a formulat apărări în cauză, iar pe de altă parte, a înlăturat apărarea pârâtului, în sensul că este în imposibilitate de a respecta dispoziţiile Legii nr. 21/1991 şi ale Legii nr. 554/2004, având în vedere capacitatea limitată a S.C.A.R. la Chişinău. Reţinerile instanţei de fond privind apărările pârâtului sunt contradictorii,astfel fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru termenul din 17 februarie 2010, M.J.L.C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că, în şedinţa din 10 februarie 2010, cererea reclamantei a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 şi 18 din Legea nr. 21/1991, pe care l-a înaintat ministrului justiţiei.
Ca atare, instanţa de fond nu a reţinut că cererea reclamantei a fost avizată pozitiv şi deci se impunea respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.
Este eronată soluţia instanţei de fond şi în privinţa obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, din moment ce acţiunea a rămas fără obiect.
În raport de cele de mai sus, sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Ipoteza normativă reglementată în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează situaţia în care hotărârea recurată conţine motive ce sunt în contradicţie unele cu altele şi nu converg spre soluţia din dispozitiv, or, în speţă, ambele afirmaţii cu privire la conduita pârâtului ilustrează poziţia acestuia care exprimă refuzul de a rezolva cererea reclamantei, şi conduc, finalmente, la soluţia pronunţată de judecătorul fondului. Pe de altă parte este de remarcat că afirmaţia referitoare la capacitatea limitată de preluare a dosarelor de redobândire a cetăţeniei a fost exprimată în corespondenţa dintre pârât şi reclamantă, pe când susţinerea că M.J.L.C. nu a formulat apărări în cauză se referă la conduita pârâtului după sesizarea instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de asemenea, nu pot fi primite chiar dacă cele afirmate în recurs corespund realităţii, în sensul că Comisia pentru cetăţenie a vizat favorabil cererea reclamantei, la data de 10 februarie 2010. Acest fapt este mult ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, ce s-a produs la data de 21 septembrie 2009, după o perioadă lungă de pasivitate din partea M.A.E. în privinţa soluţionării cererii adresată acestuia.
Aşadar, corect prima instanţă a reţinut, raportat la data depunerii dosarului de redobândire a cetăţeniei, că atitudinea pasivă a pârâtului reprezintă un refuz nejustificat de rezolvare a cererii formulată de reclamanta M.C., conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, acesta este într-o evidentă culpă procesuală, demersul judiciar al reclamantei fiind determinat de atitudinea de pasivitate manifestată de M.A.E. Avizarea cererii la 6 luni de la data promovării acţiunii la Curtea de Apel Bucureşti nu înlătură culpa acestuia, astfel că înmod corect a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei, conform art. 274 C. proc. civ., soluţie ce se impune chiar în ipoteza în care instanţa ar fi respins primul capăt de cerere ca rămas fără obiect, în raport de avizarea tardivă a cererii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat M.J.L.C. împotriva sentinţei civile nr. 1009 din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3688/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3724/2011. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
