ICCJ. Decizia nr. 3679/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3679/2011
Dosar nr. 216/42/2011
Şedinţa publică din 23 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.113 din 29 martie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat formulată de reclamanta SC P.C. SA, societate în insolvenţă cu administrator judiciar E.C.I.I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanţelor Publice - Comisia Pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 008 din 4 ianuarie 2011, emisă de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, următoarele:
În aprecierea condiţiilor prevăzute de lege, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004, şi anume sesizarea prealabilă a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, existenţa unui caz bine justificat, necesitatea prevenirii unei pagube iminente şi depunerea unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, a reţinut existenţa unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziei atacate, având în vedere că reclamanta se află în procedura insolvenţei şi în executarea unui plan de reorganizare judiciară, plan benefic financiar pentru toţi creditorii, în special pentru creditorii bugetari, care au garanţii şi privilegii legale în acest sens, iar prin Decizia emisă se impută societăţii reclamante că nu ar fi depus până la data de 31 august 2010 anumite documente, însă nu indică organul administrativ fiscal care este dispoziţia legală care face trimitere la acele înscrisuri, aspecte sesizate de către reclamantă în adresa nr. 119.772 din 31 august 2010.
Referitor la paguba iminentă, prima instanţă a reţinut că prin executarea actului administrativ atacat s-ar produce prejudicii societăţii reclamante determinate imposibilitatea respectării programului de plată a creanţelor şi a aducerii la îndeplinire a planului de reorganizare cu consecinţa intrării în faliment, ceea ce va determina pierderi financiare atât pentru reclamantă cât şi pentru toţi creditorii din dosarul de insolvenţă.
Totodată, ca o consecinţă imediată a revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal este oprirea activităţii de producţie şi sigilarea instalaţiilor tehnice, implicit perturbarea procesului de redresare a reclamantei prin reorganizare judiciară, conform sentinţei nr. 1393 din 28 decembrie 2010 în dosarul 2852/114/2010 aflat pe rolul Tribunalului Buzău.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice – Comisia pentru Autorizarea Operaţiunilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii şi fără să fie avute în vedere dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă recurată, Curtea de Apel Ploieşti a admis cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 008/2011 emisă de pârât până la pronunţarea instanţei de fond.
S-a motivat această hotărâre judecătorească prin aceea că în speţă sunt întrunite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 – cazul bine justificat şi paguba iminentă, existând o puternică îndoială asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ în litigiu.
Din ansamblul probator admis şi administrativ rezultă fără posibilitate de tăgadă că prin Decizia nr. 008/2011 emisă de recurentul-pârât s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. R001298PP01 pentru intimată întrucât nu s-ar fi conformat OUG nr. 54/2010.
Societatea reclamantă se află deja în procedură de insolvenţă şi în executarea planului de reorganizare judiciară.
Legea nr. 554/2004 în art. 14 prevede că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin revocarea autorizaţiei de care am făcut vorbire intervine oprirea activităţii de producţie pentru intimată şi prin acest fapt fără dubiu se perturbă procesul de redresare economică financiară şi judiciară a societăţii.
Se apreciază în motivele de recurs că reclamanta-intimată nu s-a conformat prevederilor OUG nr. 54/2010, respectiv nu ar fi depus documente care să dovedească faptul că nu înregistrează datorii la bugetul general consolidat şi faptul că a constituit garanţie potrivit dispoziţiilor legale.
Aceste aspecte însă ţin de fondul litigiului, acum în cererea de suspendare instanţa pipăind doar acest fond şi apreciind doar dacă sunt îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Suspendarea executării actului administrativ este un procedeu juridic eficient pe care instanţa îl poate folosi în condiţiile legii tocmai pentru a preveni o pagubă iminentă, atunci când există o puternică îndoială asupra legalităţii actului administrativ unilateral.
În speţă, avându-se în vedere faptul că societatea reclamantă se află în insolvenţă, se discută oportunitatea planului de redresare financiară care din actele depuse rezultă că a fost aprobat de Judecătorul Sindic, acest plan privind pe toţi creditorii care beneficiază de garanţii şi privilegii conform legii.
Acesta este cazul bine justificat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, măsura luată prin Decizia nr. 008/2011 blocând activitatea comercială a intimatei şi desigur impietând asupra planului de reorganizare.
Şi condiţia pagubei iminente este îndeplinită, punerea în executare a actului administrativ conducând la oprirea activităţii de producţie şi la imposibilitatea respectării de către reclamanta-intimată a programului de plată a creanţelor.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în speţă sunt întrunite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică.
Se va respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice – Comisia pentru Autorizarea Operaţiunilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice – Comisia pentru Autorizarea Operaţiunilor de Produse supuse Accizelor Armonizate împotriva sentinţei nr. 113 din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3678/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3688/2011. Contencios → |
|---|
