ICCJ. Decizia nr. 375/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 375/2011
Dosar nr. 1507/36/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.V. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Tineretului şi Sportului (M.T.S.):
- anularea Ordinului nr. 1650 din 15 octombrie 2009 emis de Ministrul Tineretului şi Sportului, prin care s-a dispus încetarea contractului de management cu această instituţie, începând cu data de 21 octombrie 2009;
- repunerea în situaţia anterioară şi plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada cuprinsă între data eliberării din funcţie şi până la data reîncadrării, actualizate cu indicele de inflaţie până la data efectuării plăţii;
- suspendarea executării actului atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
In motivarea cererii, se arată că a deţinut funcţia de director coordonator al C.S.M.D. Tulcea în baza contractului de management şi, fără ca acesta să înceteze, pârâtul a dispus eliberarea din funcţia ocupată în temeiul unui act normativ declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională a României, motivat de faptul că a fost emis cu încălcarea disp. art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 26/CA din 25 ianuarie 2010 a admis acţiunea formulată de reclamant şi a anulat Ordinul nr. 1650 din 5 octombrie 2009 emis de pârât, dispunând repunerea reclamantului în situaţia avută anterior emiterii ordinului şi plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada cuprinsă între data eliberării din funcţie şi data reîncadrării „actualizate cu indicele de inflaţie până la data efectuării plăţii de către pârât.
Totodată, a dispus suspendarea executării actului atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că ordinul de încetare a contractului de management întemeiat pe dispoziţiile OUG nr. 37/2009, ce a fost declarată neconstituţională şi, în lipsa vreunei cauze de încetare, astfel cum au fost menţionate la art. 9 din contractul de management nr. 375/2009, este vădit nelegal.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut că, deşi contractul de management nu a încetat din culpa reclamantului ori prin reorganizarea sau desfiinţarea serviciului public deconcentrat, pârâta a înţeles să numească în locul reclamantului un alt director coordonator (prin Ordinul nr. 2050 din 3 noiembrie 2009), încheind cu acesta un nou contract de management – 552 din 4 noiembrie 2009.
În fine, instanţa de fond a reţinut că şi cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1650/2009 este întemeiată, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv – cazul bine justificat şi prevenirea pagubei iminente.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
Recurenta a susţinut că:
1) Reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, considerându-se o persoană vătămată „prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe" şi întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai susţinut de către recurent că atât ordinul de numire nr. 916 din 22 mai 2009 cât şi ordinul de destituire al reclamantului au avut la bază OUG nr. 37/2009 ceea ce înseamnă că amândouă sunt legale.
Cu privire la suspendarea Ordinului nr. 1650 recurentul a solicitat instanţei de control judiciar să anuleze suspendare acestuia, precizând că prin menţinerea sentinţei instanţei de fond se creează o situaţie confuză în organizarea şi funcţionarea Clubului Sportiv Municipal „Tulcea prin coexistenţa a doi ordonatori terţiari de credite, unul repus prin suspendarea Ordinului nr. 1650 iar al doilea numit de MTS prin Ordinul nr. 2050 din 3 noiembrie 2009.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va modifica hotărârea instanţei de fond în sensul că va admite excepţia de inadmisibilitate invocată în cauză şi, în consecinţă, va respinge acţiunea reclamantului ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.
Criticile formulate de recurentă cu privire la prematuritatea cererii reclamantului, precum şi cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile urmează a fi primite de instanţa de control judiciar, întrucât aceste critici sunt fondate.
Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 şi art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanţii la procesul civil, atât de părţile implicate, cât şi de instanţa de judecată şi anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune şi termenul de introducere a acţiunii la instanţa de contencios administrativ competentă.
Astfel, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Procedând la verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că la data de 3 noiembrie 2009 intimatul-reclamant s-a adresat instanţei de contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va modifica hotărârea atacată întrucât a constatat faptul că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, în sensul că a considerat a nu fi necesară procedura prealabilă, în condiţiile în care dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres această procedură, excepţia de la această procedură fiind prevăzută în alin. (5) din textul invocat, respectiv în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici sau al celor care privesc cererile celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) şi la art. 4, situaţie în care nu se afla reclamantul.
Raportându-se la dispoziţiile legale în vigoare la data introducerii acţiunii, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că reclamantul nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorităţii emitente a actului contestat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, procedură prevăzută de dispoziţiile art. 7 din actul normativ arătat, motiv pentru care cererea reclamantului va fi respinsă ca inadmisibilă.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că lipsa parcurgerii procedurii prealabile, contrar celor reţinute de instanţa de fond, este o cauză de inadmisibilitate a acţiunii.
De asemenea, constatându-se nelegalitatea hotărârii judecătoreşti atacate pe acest aspect, ce are caracter peremptoriu, examinarea motivelor de recurs ce vizează fondul pricinii nu mai este necesară.
Prin urmare, constatându-se că motivul de recurs privind excepţia lipsei procedurii prealabile este fondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret împotriva sentinţei civile nr. 26/CA din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată de S.V.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 373/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3770/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
