ICCJ. Decizia nr. 3735/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3735/2011
Dosar nr. 416/3/2010
Şedinţa publică din 24 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta S.A.S. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea ordinului nr. 768 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtă şi a adresei de preaviz nr. 800895 din 27 martie 2009, precum şi repunerea în situaţia anterioară emiterii ordinului contestat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, prin actul administrativ dedus judecăţii, a fost retrogradată din funcţia publică de conducere de şef serviciu din cadrul Direcţiei Generale de Inspecţie Generală într-o funcţie inferioară de consilier în cadrul aceleiaşi direcţii, respectiv o structură care, potrivit HG nr. 109/2009, poartă o altă denumire (ca urmare a reorganizării instituţiei publice).
În plus, reclamanta a arătat că actul administrativ atacat este emis cu încălcarea dispoziţiilor OG nr. 31/2009, iar adresa de preaviz este contradictorie şi lipsită de temei legal.
În opinia reclamantei, desfiinţarea ori redenumirea funcţiei publice pe care a fost numită prin concurs nu era posibilă decât prin lege şi nu prin Ordinul A.N.A.F. nr. 373/2009, care a fost emis fără să existe un referat de aprobare.
Reclamanta a precizat faptul că funcţia de consilier la Serviciul anticorupţie şi vamă este motivată de specificul pregătirii sale profesionale (expert vamal şi expert în soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrativ fiscale), însă acordul său pentru numirea pe acest post nu poate reprezenta o opţiune, întrucât postul anterior arătat nu se regăseşte pe lista pusă la dispoziţie de autoritatea pârâtă.
De asemenea, reclamanta a evidenţiat faptul că, în perioada de preaviz, a fost în concediu medical, motiv pentru care măsura adoptată în privinţa sa este lovită de nulitate.
La revenirea din concediu, pârâta avea obligaţia să îi pună la dispoziţie lista posturilor vacante, care trebuia să includă şi postul său, care nu a fost desfiinţat, ci a fost comasat cu un post din cadrul altui serviciu, pentru care nu s-a organizat concurs.
Prin încheierea de şedinţă din data de 2 decembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a înaintat cauza spre soluţionare la Secţia de Contencios Administrativ a aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, întrucât obiectul litigiului de faţă se referă la raportul de serviciu al funcţionarului public.
Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1083 din 31 martie 2010, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ. şi pe cele ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare în care a solicitat, în principal, respingerea acţiunii ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3891 din 13 octombrie 2010, a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, precum şi acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
1) Excepţia inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată, deoarece obiectul litigiului vizează un raport de serviciu al unui funcţionar public, motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999.
2) Prin adresa nr. 800895 din 27 martie 2009, pârâta a comunicat reclamantei faptul că i se acordă un preaviz de 30 zile calendaristice - urmare a reorganizării autorităţii publice -, precum şi lista posturilor vacante pe care trebuia să opteze în perioada de preaviz. Totodată, reclamanta a fost înştiinţată de faptul că, în situaţia existenţei mai multor opţiuni pentru aceeaşi funcţie publică, se va organiza concurs la data de 7 aprilie 2009, ora 10,00 (proba scrisă) şi 9 aprilie 2009, ora 10,00 (proba de interviu).
Prin adresa nr. 911350 din 17 aprilie 2009, reclamanta a transmis părţii adverse opţiunea sa pentru funcţia de consilier superior, gradul I la Serviciul anticorupţie şi vamă din cadrul Corpului de Control al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Prin ordinul nr. 768 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtă, opţiunea reclamantei a fost valorificată.
Pe de altă parte, judecătorul fondului a arătat faptul că, după momentul reorganizării instituţiei publice cu care reclamanta a avut raporturi de serviciu, aceasta nu mai putea fi numită pe funcţia solicitată prin prezenta acţiune, întrucât nu a urmat procedura indicată în adresa de preaviz.
De asemenea, prima instanţă a subliniat faptul că reclamanta nu poate invoca nelegalitatea ordinului contestat pe considerentul că a fost emis în perioada în care se afla în concediu medical, în condiţiile în care partea nu a adus la cunoştinţa instituţiei publice această împrejurare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.A.S., care a solicitat modificarea sa şi admiterea acţiunii.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine, în esenţă, următoarele:
Prin contestarea adresei de preaviz în integralitatea sa a fost atacată atât măsura luată, cât şi opţiunea, care nu a fost una veritabilă, întrucât a fost întocmită fără temei legal.
În concepţia recurentei, funcţia de consilier la Serviciul Anticorupţie şi Vamă era motivată de specificul pregătirii sale profesionale ca expert vamal, cât şi de pregătirea sa în soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrativ-fiscale emise de A.N.A.F., în contextul în care funcţia aflată în discuţie nu s-a regăsit pe lista posturilor vacante pusă la dispoziţie, astfel că nu şi-a putut exercita dreptul de opţiune.
În plus, recurenta subliniază faptul că, în perioada preavizului, era în incapacitate temporară de muncă şi a revenit la serviciu la data de 13 aprilie 2009.
Recurenta consideră că îi sunt aplicabile prevederile ordinului nr. 377/2009 – art. 6 alin. (1) şi (2) din anexă.
Pe de altă parte, recurenta susţine că actele normative menţionate în preambulul actului administrativ contestat nu pot constitui un temei legal pentru măsura luată, care să justifice desfiinţarea funcţiei publice de conducere. De asemenea, măsura a fost luată că încălcarea procedurii aplicabile în materie, întrucât nu a putut beneficia de dreptul de a ocupa o altă funcţie publică de conducere.
Totodată, recurenta este de părere că, în realitate, HG nr. 109/2009 nu a determinat o veritabilă reorganizare a instituţiei publice intimate.
În sprijinul afirmaţiilor sale referitoare la faptul că nu a luat cunoştinţă de măsurile dispuse, recurenta invocă certificatul medico-legal depus la dosar, precum şi certificatele medicale, ale căror perioade s-au suprapus peste termenele prevăzute în preaviz şi ordin, împrejurare care a pus-o în situaţia să nu poată opta pentru un post de conducere.
În altă ordine de idei, recurenta arată că nu a contestat ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 373/2009, invocat ca temei juridic pentru cele două acte atacate în prezenta cauză, întrucât acest act administrativ era confidenţial, adică nu a fost publicat sau pus la dispoziţia acelor persoane care au primit preaviz.
În plus, recurenta precizează faptul că partea adversă a fost încunoştinţată de concediul medical, întrucât a primit o copie a acestui act, care a fost înregistrat şi la cabinetul medical al MFP, care l-a decontat la plată, conform legii.
În concepţia aceleiaşi recurente, legiuitorul a consacrat obligaţia autorităţii publice de a suspenda raportul de serviciu în perioada în care funcţionarul public se află în concediu medical.
Intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat concluzii scrise în care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat (filele 57-62 dosar).
Înalta Curte apreciază că excepţia nulităţii recursului pentru nerespectarea cerinţelor impuse de art. 3021 C. proc. civ. este nefondată, întrucât recurenta a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată care pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin ordinul nr. 373/2009 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a fost aprobată structura organizatorică pe servicii, birouri, compartimente a direcţiilor generale şi celorlalte structuri ale aparatului propriu al A.N.A.F., în conformitate cu anexa nr. 1 la HG nr. 109/2009.
Direcţia Generală Inspecţie Generală, unde recurenta a îndeplinit funcţia de conducere, a fost reorganizată, aceasta funcţionând ulterior la nivel de direcţie, sub titulatura de Direcţia Corpul de Control.
Faţă de structura anterioară, cu un număr total de 33 posturi, din care 5 funcţii de conducere (1 director general şi 4 şefi de serviciu) şi 28 funcţii publice de execuţie, direcţiei reorganizate i s-au repartizat un număr de 25 posturi, dintre care 3 funcţii publice de conducere (1 director şi 2 şefi de serviciu) şi 22 funcţii publice de execuţie.
Ca atare, potrivit noii structuri aprobate, cele 5 posturi de conducere au fost reorganizate, respectiv funcţia publică de conducere de director general şi cele 4 funcţii publice de conducere de şef serviciu, printre care şi funcţia deţinută de recurentă.
Persoanele care au ocupat funcţiile anterior arătate, printre care şi recurenta, au primit preaviz.
Mai precis, recurenta a primit adresa de preaviz nr. 800895 din 27 martie 2009 prin care i s-a adus la cunoştinţă că, de la data comunicării acesteia, beneficiază de un preaviz de 30 de zile calendaristice, potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, şi că lista privind funcţiile publice de conducere corespunzătoare pentru care poate opta până la data de 3 aprilie 2009, potrivit noii structuri organizatorice aprobate, este prevăzută în anexa la preaviz; în plus, recurenta a fost înştiinţată şi de faptul că, în situaţia în care pentru funcţia publică pentru care optează există la data de 3 aprilie 2009 şi alte opţiuni exprimate, în perioada 7 aprilie 2009, ora 10,00 (proba scrisă) şi 9 aprilie 2009 (interviul), ora 10,00, se desfăşoară la sediul A.N.A.F. Bucureşti, examenul de testare profesională (a se vedea filele 26-27 dosar TB).
Ca atare, recurentei i s-a acordat posibilitatea ca, odată cu acordarea preavizului anterior arătat, să opteze pentru una din funcţiile publice vacante corespunzătoare.
De menţionat faptul că, în cadrul direcţiei în care recurenta şi-a desfăşurat activitatea, serviciul de revizie a activităţii de inspecţie fiscală şi cel de revizie a activităţii de administrare fiscală au fost comasate, rezultând o singură funcţie de şef serviciu pentru care recurenta nu şi-a exprimat opţiunea în termenul legal, deşi a luat cunoştinţă de poziţia vacantă prin semnătura pe lista care s-a întocmit cu ocazia înmânării acestei adrese de preaviz.
După cum s-a relatat anterior, în cazul în care pentru aceeaşi funcţie publică de conducere optau mai multe persoane deveneau aplicabile prevederile ordinului nr. 377/2009 al Preşedintelui A.N.A.F. (act administrativ care a fost, la rândul său, anexat la adresa de preaviz), respectiv urma să se organizeze examen de testare profesională în perioada 7-9 aprilie 2009.
Până la data de 3 aprilie 3009, data limită pentru exprimarea opţiunii, recurenta nu a formulat o asemenea opţiune, deşi a luat cunoştinţă despre această împrejurare la data de 1 aprilie 2009.
Înalta Curte reţine faptul că, într-adevăr, în perioada 1-3 aprilie 2009, recurenta s-a aflat în concediu medical, iar certificatul doveditor a fost avizat de către plătitor la data de 2 aprilie 2009 (a se vedea fila 10 dosar TB).
Cu toate acestea, recurenta nu şi-a exprimat opţiunea pentru o funcţie publică vacantă nici la momentul revenirii din concediul medical, respectiv în următoarele 2 zile, fapt care i-ar fi permis să participe la examenul care urma să se organizeze, într-o asemenea situaţie, în perioada 7-9 aprilie 2009.
În realitate, recurenta şi-a exprimat opţiunea pentru o funcţie de execuţie vacantă (consilier superior gradul I la serviciul anticorupţie şi vamă din cadrul Corpului de Control al A.N.A.F.) abia la data de 21 aprilie 2009, întrucât aceasta nu îndeplinea condiţiile de studii pentru o funcţie publică de conducere dintre cele comunicate împreună cu adresa de preaviz (a se vedea filele 23-26, 28 şi 29 dosar TB).
Aşadar, pe baza opţiunii recurentei, Preşedintele A.N.A.F. a emis ordinul nr. 768 din 24 aprilie 2009 prin care aceasta a fost numită, începând cu data de 27 aprilie 2009, ca urmare a reorganizării aparatului propriu al A.N.A.F., la Direcţia Corpul de Control, în funcţia publică de execuţie de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta 1.
Ca atare, în raport de cele anterior expuse, instanţa de control judiciar apreciază că actele administrative contestate de recurentă sunt legale.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.A.S. împotriva sentinţei nr. 3891 din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3734/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3737/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
