ICCJ. Decizia nr. 3764/2011. Contencios. Ordonanţă preşedinţială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3764/2011
Dosar nr. 571/42/2010
Şedinţa publică din 28 iunie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, sub nr. 571/42/2010, reclamantul l.I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.M.P. şi A.N.F.P., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună anularea concursului din data de 14 - 16 iunie 2010 pentru funcţia de inspector şef al I.T.R.S.V. Ploieşti.
Prin întâmpinarea formulată pârâtele au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 175 din 21 iulie 2010, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul I.I.C. în contradictoriu cu M.M.P. şi A.N.F.P.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., temei juridic invocat de reclamant în susţinerea acţiunii, arată că instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Instanţa a apreciat că prin acţiunea de faţă, anularea concursului, organizat de pârâtă, se tinde la atacarea unui act administrativ aşa cum este el definit prin art. 2, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât anunţul de concurs este un act unilateral emis de o autoritate publică în temeiul şi în limitele legii, în vederea realizării sarcinilor, atribuţiilor şi competenţelor ce-i revin.
Or, fată de obiectul cererii, a constatat instanţa, reclamantul avea la îndemână acţiunea de drept comun pe calea contenciosului administrativ şi respectiv a instituţiei suspendării executării actului administrativ reglementare prevăzută de art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că prima instanţă nu a avut în vedere organizarea abuzivă a concursului de către A.N.F.P. în condiţiile în care postul de inspector Şef din cadrul I.T.R.S.V. Ploieşti nu este temporar vacant şi nu se poate organiza un concurs pentru un post definitiv în condiţiile încălcării legislaţiei în vigoare.
A mai arătat că instanţa a trecut cu uşurinţă peste aspectele indicate în acţiune şi peste faptul că este direct lezat de organizarea concursului din data de 14 - 16 iunie 2010, întrucât nu a semnat foaia de lichidare, nu a primit preaviz şi nu poate să participe la concursul organizat de A.N.F.P. întrucât nu îndeplineşte condiţiile referitoare la documentele prevăzute de art. 49 din HG nr. 611/2008 modificată şi completată de HG nr. 1173/2008.
A criticat hotărârea instanţei de fond susţinând că nu a avut în vedere probatoriile administrate în dosarul cauzei, şi că erau întrunite toate condiţiile referitoare la anularea concursului pentru organizare abuzivă fără respectarea legislaţiei în vigoare, fapt ce i-a creat un prejudiciu imediat şi ireparabil.
În fine a arătat că o cerere, întemeiată pe dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., este admisibilă şi în condiţiile în care există judecată asupra fondului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea formulată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul I.I.C. a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună anularea concursului din data de 14 - 16 iunie 2010 pentru funcţia de inspector şef al I.T.R.S.V. Ploieşti.
Potrivit dispoziţiilor art. l alin. (l) şi (2) din Legea nr. 554/2004 (l) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Deasemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „Dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabileşte de instanţă cu prilejul soluţionării cauzei".
Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este constantă în ceea ce priveşte inadmisibilitatea, în materia contenciosului administrativ, a cererii de ordonanţă preşedinţială reglementată de art. 581 C. proc. civ.
Măsurile ce pot fi dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt incompatibile cu raporturile de putere dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate.
În speţă, nu era posibil ca pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa de contencios administrativ să anuleze concursul din data de 14 - 16 iunie 2010 pentru funcţia de inspector şef al I.T.R.S.V. Ploieşti, organizat de M.M.P.
Potrivit dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ., „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Având în vedere obiectul cererii de judecată, respectiv anularea concursului-organizat de pârâtă, Înalta Curte reţine că, de fapt, se tinde la atacarea unui act administrativ aşa cum este el definit de art. 2 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru care este prevăzută o procedură specială, prin legea contenciosului administrativ.
Având în vedere toate aceste considerente, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, interpretând în mod corect actul juridic dedus judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, astfel că recursul declarat de reclamantă se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.I.C. împotriva sentinţei nr. 175 din 21 iulie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3762/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3766/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
