ICCJ. Decizia nr. 3762/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3762/2011
Dosar nr.1375/33/2010
Şedinţa publică din 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 388 din 20 octombrie 2010, a respins acţiunea formulată de reclamantul P.D. în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că nici cea de-a doua cerere formulată de reclamant, privind recunoaşterea calităţii de refugiat din motive de persecuţie etnică, potrivit Legii nr. 189/2000 nu a fost însoţită de acte doveditoare şi nici în fata instanţei nu s-a solicitat încuviinţarea probei cu martori, aşa încât şi hotărârea atacată în prezenta cauză, respectiv Hotărârea nr. 70104/2010 a fost emisă de pârâta C.J.P. Cluj în mod legal şi temeinic.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.D. criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că a fost refugiat împreună cu părinţii în perioada stipulată, că martorii din dosar au avut şi ei calitatea de refugiaţi din motive de persecuţie etnică şi că această probă este suficientă pentru a dovedi cele susţinute.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cursul anului 2002, reclamantul P.D. s-a adresat C.J.P. Cluj cu o primă cerere de recunoaştere a calităţii de refugiat din motive de persecuţie etnică, conform Legii nr. 189/2009, cerere respinsă de această autoritatea prin Hotărârea nr. 6258/2002.
În cursul anului 2010 a revenit cu o nouă cerere, fără ca acest din urmă demers să fi fost însoţit de alte acte. C.J.P. Cluj a respins şi această cerere prin Hotărârea nr. 70104/2010.
Înalta Curte constată că în mod corect autoritatea pârâtă a respins şi cea de-a doua cerere.
Din verificarea actelor depuse la dosarul instanţei reiese că reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 70104/2010, susţinând că doar declaraţiile depuse în anul 2002, ce au stat la baza hotărârii 6258, le-a avut în vedere şi raportat la acestea, apreciază că a făcut dovada refugiului său, astfel că se încadrează în prevederile OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Potrivit prevederilor OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, respectiv de indemnizaţie, persoana, cetăţean rămân care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii, aflându-se în una din situaţiile exprese: deportat, strămutat, precum şi soţul supravieţuitor al celui decedat din categoria celor deportaţi, refugiaţi.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999 aprobată prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse şi persoanele refugiate.
Din norma enunţată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii, proprii sau a părinţilor în cazul copiilor, refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului şi dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuţiilor exercitate în perioada menţionată.
Or, în raport cu dispoziţiile legale enunţate şi cu faptul că reclamantul nu a depus alte înscrisuri care să facă dovada calităţii de refugiat din motive de persecuţie etnică şi nici nu a solicitat administrarea altor probatorii, respectiv audierea în instanţă a martorilor, Înalta Curte constată că cererea reclamantului nu este justificată.
Aşa fiind şi reţinând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.D. împotriva sentinţei nr. 388 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
*
| ← ICCJ. Decizia nr. 3760/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3764/2011. Contencios. Ordonanţă... → |
|---|
