ICCJ. Decizia nr. 374/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 374/2011
Dosar nr. 2190/33/2009
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.B.F. SA Zalău a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu, D.B., anularea Deciziei nr. 15983/DC din 05 octombrie 2009, emisă de către Ministerul Mediului, ca fiind nelegală si drept consecinţă, obligarea A.R.P.M. Sibiu la emiterea autorizaţiei integrate de mediu nr. SB 24 din 27 aprilie 2006 revizuită; obligarea Ministerului Mediului la plata de daune morale cu titlul simbolic în valoare de 1 leu pentru refuzul de a soluţiona pe fond plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei contestate; obligarea pârâtului D.B. la plata de daune morale în valoare de 10.000 lei pentru prejudiciile de imagine aduse reclamantei prin acuzaţiile făcute fără ca acestea să fie dovedite cu probe întemeiate.
În motivarea cererii, reclamanta arată că Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu a emis Decizia nr. 3800 din 06 august 2009 privind revizuirea autorizaţiei integrate de mediu nr. SB 24 din 27 aprilie 2006 pentru SC A.F. SA, pentru activitatea ";creşterea intensivă a găinilor ouătoare"; desfăşurată în cadrul fermei nr. 6 din mun. Sfântu Gheorghe, jud. Covasna.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie numitul D.B., contestaţie pe care a înaintat-o la A.R.P.M. Sibiu şi prin care a arătat că nu este de acord cu acordarea revizuirii autorizaţiei integrate. Contestaţia a fost înaintată pentru soluţionare de către A.R.P.M. Sibiu, la Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor în cadrul procedurii de autorizare integrată, înfiinţată la Ministerul Mediului.
Ministerul Mediului fără să facă vreo cercetare privind realitatea afirmaţiilor făcute de contestator şi fără a verifica respectarea de către beneficiar şi emitent a condiţiilor de legalitate sau oportunitate a actului contestat, a emis Decizia nr. 15983/DC din 05 octombrie 2009, prin care a admis contestaţia si a dispus revocarea Deciziei A.R.P.M. Sibiu nr. 3800 din 06 august 2009 de emitere a autorizaţiei integrate revizuite în favoarea reclamantei.
În urma acestei decizii a Ministerului Mediului, A.R.P.M. Sibiu prin adresa nr. 3800 din 23 octombrie 2009, îi comunică acesteia decizia nr. 15983/DC din 05 octombrie 2009 şi îi aduce la cunoştinţă revocarea deciziei de revizuire, arătând: ";conform deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 15983/DC din 05 octombrie 2009, A.R.P.M. Sibiu revocă decizia de emitere a autorizaţiei integrate de mediu nr. SB 24 din 27 aprilie 2006, revizuite";.
Ministerul Mediului şi Pădurilor prin întâmpinare a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, cu motivarea că reclamanta putea să conteste în instanţă noua autorizaţie integrală de mediu emisă de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu şi nu decizia nr. 15983/DC din 5 octombrie 2009.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 120 din 16 martie 2010 a respins excepţia prematurităţii acţiunii formulată de SC A.F. SA Zalău şi a admis în parte acţiunea reclamantei, dispunând anularea deciziei nr. 15983/DC din 5 octombrie 2009 emisă de Ministerul Mediului.
Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea Ministerului Mediului la plata de daune morale către reclamantă şi a luat act de renunţarea acesteia la capătul de cerere privind obligarea pârâtului D.B. la plata de daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta este continuatoarea societăţii N.T., conform şi înscrisului de la Oficiul Registrului Comerţului.
Legea nr. 157/2005 ratifică Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană.
În anexa VII a Tratatului sunt listate firmele care au derogare pentru o perioadă limitată şi expres menţionată pentru obţinerea autorizaţiei integrate de mediu a instalaţiilor existente.
Reclamanta sub denumirea anterioară se află menţionată în această anexă la poziţia 111 la capitolul Poluare Industrială şi Managementul Riscului, unde se arată că, prin derogare de la dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Directiva 96/61/CE a Consiliului privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, condiţiile de autorizare a instalaţiilor existente nu se aplică pe teritoriul României instalaţiilor până la data indicată pentru fiecare instalaţie în parte, cu condiţia respectării obligaţiei de a opera aceste instalaţii în conformitate cu valorile limită de emisie, cu parametrii echivalenţi sau măsurile tehnice disponibile în conformitate cu prevederile disp. art. 9 alin. (3) şi (4), termenul limită prevăzut în cazul reclamantei este 31 decembrie 2013.
Raportat la cele sus arătate, decizia contestată de reclamantă este nefondată.
Reclamanta nu avea interesul să conteste Decizia emisă de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului, deoarece i s-a admis cererea de revizuire, iar o nouă autorizaţie emisă nu există şi astfel excepţia de prematuritate va fi respinsă.
Reclamanta a formulat o cerere de renunţare faţă de pârâtul D.B., astfel că în baza art. 246 C. proc. civ., se va lua act de această renunţare.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu susţinând că nu este emitentul actului contestat în instanţa de reclamanta şi, ca atare, nu-i poate fi imputat vreun „refuz nejustificat” de emitere a actului, respectiv a autorizaţiei integrate de mediu revizuite.
Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs, urmează să constate că acesta nu a fost timbrat, deşi recurenta a fost citată cu menţiunea timbrării recursului.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin.(1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr.106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin.(2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior, deşi a fost citat cu menţiunea timbrării corespunzătoare (fila 10 în dosarul de recurs), devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. ( 3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 120 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 3736/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3747/2011. Contencios → |
|---|
