ICCJ. Decizia nr. 3797/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3797/2011
Dosar nr. 596/1/2011
Şedinţa publică de la 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1118 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Craiova, formulată de D.G., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
În motivarea acestei hotărâri, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru numirea în funcţiile prevăzute la alin. (1), candidaţii vor susţine un interviu în faţa secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători şi, respectiv, a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care solicită numirea ca procuror.
Prin Hotărârea nr. 1347 din 16 decembrie 2010 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 22-23 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, pentru numirea în funcţia de judecător, de către domnul procuror D.G.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova au emis avize nefavorabile.
Reţine Plenul C.S.M. că din evidenţele direcţiei de specialitate, rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, din cele 23 posturi de procuror prevăzute în schemă, din care 2 posturi de conducere şi 21 posturi de execuţie, sunt ocupate 22 de posturi, fiind vacant 1 post de conducere; în anul 2009, la această unitate de parchet, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1286 de dosare, faţă de media naţională de 1190 de dosare/procuror, iar în primul semestru al anului 2010 încărcătura a fost de 1145 dosare/procuror, faţă de media naţională de 1064 de dosare/procuror.
Totodată, se arată în considerentele hotărârii recurate, la Judecătoria Craiova, instanţa la care se solicită numirea, din totalul de 51 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 44 posturi, fiind vacante 7 posturi, din care 1 post aferent funcţiei de vicepreşedinte; la aceasta instanţă, încărcătura pe judecător în anul 2009 a fost de 957 de dosare/judecător, faţă de media naţională de 915 dosare/judecător, iar în primul semestru al anului 2010 încărcătura a fost de 677 de dosare/judecător, faţă de media naţională de 707 dosare/judecător.
De asemenea, în soluţionarea cererii, Plenul C.S.M. a avut în vedere faptul că încărcătura înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova s-a situat în perioadele de referinţă analizate peste media naţionala, astfel că vacantarea unui post ar fi de natura să afecteze activitatea acestei unităţi de parchet, precum şi punctele de vedere nefavorabile exprimate de unităţile de parchet implicate.
Împotriva Hotărârii nr. 1118 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat recurs D.G., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.
În motivarea cererii de recurs s-au arătat în esenţă următoarele:
- Hotărârea atacată este criticabilă, are un caracter arbitrar, fiind emisă cu exces de putere.
Se arată că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii este motivată în principal pe faptul că încărcătura de dosare pe procuror este la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova peste media naţională (1286 de dosare faţă de 1190 media naţională în anul 2009 şi respectiv 1145 de dosare faţă de 1064 media naţională în primul semestru al anului 2010).
Consideră recurentul că acest criteriu a fost însă analizat şi aplicat în mod superficial şi discriminatoriu faţă de alte cereri asemănătoare care s-au admis fără să se dea relevanţă volumului de activitate de la parchet.
În acest sens, recurentul dă exemplu Hotărârea C.S.M. nr. 1100 din 16 decembrie 2010, Hotărârile C.S.M. nr. 1099 din 16 decembrie 2010 şi 1101 din 16 decembrie 2010, Hotărârea C.S.M. nr. 1108 din 16 iunie 2010.
- De asemenea, în mod arbitrar şi subiectiv a fost analizat şi criteriul gradului de ocupare a posturilor la parchetul de la care se solicită plecarea, Consiliul Superior al Magistraturii a ignorat total faptul că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova toate posturile de execuţie sunt ocupate, astfel încât prin plecarea unui procuror nu este afectată activitatea parchetului, cu atât mai mult cu cât acest parchet este foarte solicitat de procurorii care domiciliază în Craiova şi desfăşoară activitate la parchete din alte localităţi.
Se arată că faptul că acest criteriu este apreciat extrem de subiectiv rezultă şi din Hotărârea C.S.M. nr. 795 din 30 septembrie 2010 şi Hotărârea C.S.M. nr. 803 din 30 septembrie 2010.
A arătat de asemenea recurentul că, lipsa de fundament în aprecierea şi soluţionarea cererii sale rezultă cu evidenţă şi din compararea cu hotărâri privind procurori aflaţi în situaţii chiar mai nefavorabile decât cea reţinută în hotărârea sa. Spre exemplu, se arată în Hotărârile C.S.M. nr. 1098 din 16 decembrie 2010, nr. 1106 din 16 decembrie 2010 – în condiţiile în care existau avize nefavorabile, unitatea la care lucra procurorul avea un deficit de personal şi existau avize nefavorabile.
Precizează recurentul faptul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj cât şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova nu au avizat pozitiv cererea de numire în funcţia de judecător nu este un motiv pentru a respinge cererea deoarece existenţa avizelor nu reprezintă o condiţie prevăzută de lege, nefiind o cerere de transfer pentru a fi necesar avizul unităţilor de la care pleacă solicitantul şi al unităţilor la care se solicită numirea. În acest sens se arată spre exemplu H.C.S.M. nr. 1007 din 16 decembrie 2010, H.C.S.M. nr. 1105 din 16 decembrie 2010, H.C.S.M. nr. 793 din 30 septembrie 2010.
Intimatul nu a analizat decât impactul pe care numirea sa l-ar avea pentru unitatea de Parchet, fără să se raporteze nici un moment la lipsa de personal existentă la nivelul Judecătoriei Craiova, la numărul mare de posturi vacante în acel moment, 6 posturi de execuţie şi unul de conducere şi la încărcătura de dosare pe judecător la această instanţă, care în anul 2010 a fost mai mare decât media pe ţară.
A mai arătat recurentul că numirea sa în funcţia de judecător la Judecătoria Craiova, ar fi respectat şi condiţiile de oportunitate existente la data emiterii hotărârii deoarece la unitatea la care este încadrat erau ocupate toate posturile de execuţie, schema de personal era completă, iar la Judecătoria Craiova existau 6 posturi de execuţie vacante, posturi pentru care nu se formulaseră cereri de transfer din partea unor judecători, ci doar cereri de numire din partea mai multor procurori.
- Numirea ca judecător era posibilă întrucât după terminarea şedinţei în care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea recurentului de numire ca judecător, la Judecătoria Craiova au rămas în continuare vacante un număr de 4 posturi de execuţie şi un post de conducere.
În concluzie, Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1118 din 16 decembrie 2010 de respingere a cererii recurentului de numire în funcţia de judecător, a fost emisă fără a fi analizate şi fără a se da eficienţă criteriilor obiective prevăzute de lege, nerespectând nici cerinţele de oportunitate pe care trebuie să le îndeplinească orice act administrativ, fiind emisă cu exces de putere.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 303/2004, art. 22 – 23 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că, având în vedere numărul mare de dosare înregistrate la Parchetul de pe lângă judecătoria Craiova şi complexitatea acestora precum şi faptul că vacantarea unui post ar fi de natură să afecteze activitatea Parchetului, motivele invocate de recurent în susţinerea cererii sale privind numirea în funcţia de judecător, avizele nefavorabile exprimate de unităţile de Parchet implicate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat corect că cererea recurentului de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Craiova, nu poate fi primită.
Reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum şi parcurgerea etapelor de formare, perfecţionare, promovare a judecătorilor şi procurorilor, numirea procurorilor în funcţia de judecător şi a judecătorului în funcţia de procuror.
Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauză Înalta Curte constată că nu este fondată pentru următoarele considerente:
Recurentul, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, a formulat la data de 5 octombrie 2010 cu o cerere către Consiliul Superior al Magistraturii – privind numirea în funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Craiova, în conformitate cu prevederile art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Conform procedurii legale, recurentul a susţinut un interviu la Secţia de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii care a constatat că îndeplineşte condiţiile pentru a fi numit în funcţia de judecător, în acest sens fiind emisă Hotărârea nr. 1347 din 16 decembrie 2010.
Prin Hotărârea nr. 1118 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Craiova, formulată de D.G., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
În motivarea acestei hotărâri, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut următoarele:
Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova au emis avize nefavorabile.
S-a reţinut de Plenul C.S.M. că din evidenţele direcţiei de specialitate, rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, din cele 23 posturi de procuror prevăzute în schemă, din care 2 posturi de conducere şi 21 posturi de execuţie, sunt ocupate 22 de posturi, fiind vacant 1 post de conducere; în anul 2009, la această unitate de parchet, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1286 de dosare, faţă de media naţională de 1190 de dosare/procuror, iar în primul semestru al anului 2010 încărcătura a fost de 1145 dosare/procuror, faţă de media naţională de 1064 de dosare/procuror.
Totodată, se arată în considerentele hotărârii recurate, la Judecătoria Craiova, instanţa la care se solicită numirea, din totalul de 51 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 44 posturi, fiind vacante 7 posturi, din care 1 post aferent funcţiei de vicepreşedinte; la aceasta instanţă, încărcătura pe judecător în anul 2009 a fost de 957 de dosare/judecător, faţă de media naţională de 915 dosare/judecător, iar în primul semestru al anului 2010 încărcătura a fost de 677 de dosare/judecător, faţă de media naţională de 707 dosare/judecător.
De asemenea, în soluţionarea cererii, Plenul C.S.M. a avut în vedere faptul că încărcătura înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova s-a situat în perioadele de referinţă analizate peste media naţionala, astfel că vacantarea unui post ar fi de natura să afecteze activitatea acestei unităţi de parchet, precum şi punctele de vedere nefavorabile exprimate de unităţile de parchet implicate.
- În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la încărcătura de dosare pe procuror considerată ca fiind peste media naţională, Înalta Curte reţine că nu poate fi primită susţinerea că în alte situaţii asemănătoare, s-au admis cererile de numire în funcţia de judecător, analiza fiind deci făcută superficial şi discriminatoriu.
În acest sens, Înalta Curte apreciază că nu pot fi considerate situaţii asemănătoare întrucât nu poate fi asemănătoare încărcătura de dosare pe procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi Tribunalul Constanţa sau Judecătoria Oradea, Galaţi sau Cornetu, o importanţă deosebită având şi complexitatea acestor dosare şi gradul de afectare al activităţii în urma plecării unui procuror.
- Motivele dezvoltate de recurent în legătură cu aprecierea subiectivă a criteriilor privind gradul de ocupare a posturilor la parchetul de la care se solicită plecarea precum şi compararea cu situaţii mai nefavorabile decât cea reţinută în hotărârea sa, nu constituie de asemenea, motive de nelegalitate a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii - întrucât cererile se soluţionează de Consiliul Superior al Magistraturii la momentul respectiv, având în vedere asigurarea unui echilibru între interesul general şi funcţionarea în bune condiţii a instanţelor şi parchetelor - şi interesele de ordin personal al judecătorului sau procurorului după caz.
Potrivit art. 22 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare „(1) cererea de numire a judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător se formulează în scris şi se depune la Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) Direcţia resurse umane şi organizare solicită punctul de vedere al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul care solicită numirea în funcţia de judecător, respectiv, procuror şi întocmeşte, în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situaţia posturilor vacante şi a celor ocupate la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul în cauză şi la instanţa sau parchetul la care se solicită transferul, precum şi volumul de activitate şi încărcătura pe judecător, sau procuror la instanţa sau parchetul implicat în procedura de transfer.
(3) Referatul întocmit potrivit alineatului precedent va cuprinde date privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcţiile de judecător sau procuror, precum şi numărul cererilor de transfer formulate pentru instanţa sau parchetul la care se propune ocuparea funcţiei în condiţiile prezentului articol. De asemenea, în cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultăţile de ocupare a posturilor vacante la instanţa sau parchetul la care se solicită transferul şi durata vacanţelor posturilor la instanţa sau parchetul în cauză";.
- De asemenea nici motivul privind neavizarea pozitivă a cererii de numire a recurentului în funcţia de judecător nu poate fi analizat în comparaţie cu a altor procurori – întrucât trebuie analizată legalitatea hotărârii în concret cu datele procurorului, ale instituţiei de unde provine şi unde doreşte să fie numit.
Chiar dacă, în aparenţă s-ar putea considera că situaţiile prezentate de recurent sunt identice sau asemănătoare, relevant este însă faptul că Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte politica de resurse umane, atribut exclusiv pe care Înalta Curte urmează a-l cenzura în măsura în care este exprimat în mod discreţionar, adică prin încălcarea competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor.
Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor „La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege”.
Dispoziţiile legale arătate mai sus conferă numai o vocaţie, nu creează în mod direct un drept la numirea în funcţia de judecător (sau procuror), nu reprezintă o obligaţie ci este la aprecierea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
În concret, din evidenţele direcţiei de specialitate, rezultă că la momentul soluţionării cererii, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova existau în schema prevăzută 23 de posturi de procuror, din care 2 posturi de conducere şi 21 posturi de execuţie, erau ocupate 22 de posturi, fiind vacant 1 post de conducere.
La Judecătoria Craiova, din totalul de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate la acel moment 44 posturi, fiind vacante 7 posturi, din care 1 post aferent funcţiei de vicepreşedinte.
La data de 1 ianuarie 2011 din situaţia anexată privind schema posturilor de execuţie efectiv vacante (fila 157 dosar) rezultă că la Judecătoria Craiova – din cele 7 posturi vacante – unul este aferent funcţiei de vicepreşedinte, 2 numiri de procuror – fără decret – (din şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 16 decembrie 2010) iar patru posturi sunt indisponibilizate pentru examenul de capacitate, fiind în consecinţă „0” posturi de execuţie vacante.
Din această perspectivă, nu se mai poate aprecia asupra motivului de recurs care vizează împrejurarea că după şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 16 decembrie 2010, au rămas 4 locuri vacante.
Nu se poate soluţiona cererea recurentului în sensul obligării intimatului să aprobe cererea de numire în funcţia de judecător la altă instanţă, întrucât cererile prevăzute de art. 61 coroborate cu art. 22 din Legea nr. 303/2004, se analizează în concret - cererea se formulează precis prin solicitarea plecării de la o unitate la alta iar Direcţia de resurse umane şi organizare întocmeşte un referat privind datele relevante privind cererea magistratului precum şi procedurile aflate în derulare privind acele locuri - ceea ce desigur nu poate face Înalta Curte, fiind de atributul Consiliul Superior al Magistraturii şi al Direcţiilor sale de specialitate.
Nici împrejurarea că ulterior, recurentului i-au fost acordate avize pozitive de către unităţile de Parchet implicate nu determină o schimbare dat fiind faptul că la acel moment al soluţionării cererii sale de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, nu existau aceste avize, fiind coroborată această situaţie cu încărcătura înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova – şi desigur cu motivele prezentate de recurent şi interviul susţinut.
În consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, constatând că nu există motive de nelegalitate a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1118 din 16 decembrie 2010 iar în ceea ce priveşte oportunitatea emiterii hotărârii, se constată că nu s-au depăşit limitele dreptului de apreciere, pentru a fi în situaţia unui abuz de putere viind vorba doar de o exercitare a prerogativelor ce i-au fost conferite Consiliului Superior al Magistraturii - astfel că se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G. împotriva Hotărârii nr. 1118 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3792/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 38/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
