ICCJ. Decizia nr. 3768/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3768/2011
Dosar nr. 580/45/2010
Şedinţa publică din 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 580/45/2010, reclamanta T.F. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Iaşi solicitând anularea Hotărârii nr. 3943/2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
Prin această hotărâre a fost respinsă cererea petentei de acordare a calităţii de beneficiar a Legii nr. 189/2000, pe considerentul că aceasta nu a făcut dovada, cu acte, a persecuţiei etnice suferite.
Reclamanta a arătat că nu solicită drepturi ca urmare a persecutării din motive etnice, ci pentru că ea a fost evacuată forţat din locuinţă şi nu a avut dreptul să se întoarcă timp de un an, perioadă în care a fost lipsită de toate bunurile şi agoniseala de o viaţă. La solicitarea instanţei aceasta a precizat, de asemenea, că motivul refugiului din perioada primăvara anului 1944 - toamna anului 1944, într-o localitate la 20 km de comuna Scobinţi, a fost apropierea frontului dar că nu a suferit persecuţii etnice.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 275/ Ca din 15 noiembrie 2010, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că, în cauză reclamanta nu a făcut proba cu vreun act oficial sau un alt document că ar fi fost refugiată şi că acest lucru s-ar fi datorat unor persecuţii din motive etnice, condiţie obligatorie pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Faptul că aceasta a avut de suferit în urma refugiului voluntar pentru că se apropia linia frontului nu se înscrie în nici una din ipotezele limitativ şi expres prevăzute de lege pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta timp cât reclamanta nu a suferit persecuţii etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T.F., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă i-a respins cererea întrucât în perioada indicată „a suferit multe neajunsuri şi persecuţii şi suferinţe"; că „li s-au confiscate bunurile materiale sub ameninţarea de a fi împuşcaţi iar casa de locuit a rămas fără uşi şi fără geamuri".
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 al Legii nr. 189/2000 „(1) Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean roman, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice".
În cauză, în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamanta nu a făcut dovada refugiului din pricina unor persecuţii etnice, condiţie obligatorie pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000. Faptul că aceasta a avut de suferit în urma refugiului voluntar pentru că se apropia linia frontului nu se înscrie în nici una din ipotezele limitativ şi expres prevăzute de lege pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta timp cât reclamanta nu a suferit persecuţii etnice.
De altfel, reclamanta atât prin cererea de chemare în judecată formulată la instanţa de fond cât şi prin cererea de recurs nu invocă persecuţii de natură etnică ci neajunsurile pe care le-a presupus linia frontului, respectiv evacuarea forţată şi lipsirea de bunurile sale.
Faţa de situaţia de fapt reţinută, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.F. împotriva sentinţei nr. 275 din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3767/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3769/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
