ICCJ. Decizia nr. 3767/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3767/2011
Dosar nr. 388/45/2010
Şedinţa publică din 28 iunie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. 6849/99 din 11 noiembrie 2009, reclamantul S.P., prin mandatar S.P., a chemat în judecată I.P.J. Iaşi, A.N.R.P. şi A.P., pentru obligarea pârâtului I.P.J. Iaşi de a emite avizul de legalitate pentru dosarul de despăgubire 37594/CC, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 1000 lei/zi întârziere şi amenzi civile de 500 lei/zi întârziere, şi a pârâtei A.N.R.P. la emiterea titlului de conversie şi/sau a unui titlu de plată, conform titlului de despăgubiri, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 1000 lei/zi întârziere şi amenzi civile de 500 lei/zi întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta A.N.R.P., prin întâmpinare, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, competenţa legală revenind Curţii de Apel Iaşi, precum şi pe cea a prematurităţii cererii reclamantului, privind emiterea titlurilor de plată/conversie.
Prin sentinţa civilă nr. 364 din 24 februarie 2010, Tribunalul Iaşi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, unde a fost înregistrată la nr. 388/45 din 08 iunie 2010.
La termenul din 05 iulie 2010, Curtea a pus în discuţia părţilor utilitatea introducerii în cauză a C.C.S.D., competentă a emite titlul de despăgubiri, dispunând citarea acesteia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta C.C.S.D. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât nu are atribuţii privind acordarea în numerar a despăgubirilor, astfel că nu poate fi obligată nici la plata de daune.
Urmare decesului reclamantului S.P., titulara acţiunii de fată a devenit mandatara acestuia ca moştenitoare conform certificatului de moştenitor 57 din 14 septembrie 2010, autentificat la biroul notarului public M.Ş., care şi-a manifestat acordul în continuarea acţiunii.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 265/ CA din 8 noiembrie 2010, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei I.A.P.B.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta C.C.S.D. Bucureşti.
A admis, în parte acţiunea reclamantului S.P., continuată în urma decesului survenit la 01 august 2010, de moştenitoarea S.P., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.
A obligat pârâta să emită pe numele moştenitoarei S.P., titlul de despăgubire aferent terenului situat în Iaşi, str. Zugravi, şi să plătească daune cominatorii de 1000 lei/zi întârziere, începând cu data completării dosarului nr. 37594/CA, cu dovezile calităţii de moştenitoare.
A admis excepţia prematurităţii acţiunii reclamantei, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. Bucureşti şi a respins, ca prematură, acţiunea faţă de această parte.
A respins ca fiind lipsită de obiect acţiunea reclamantei în contradictor cu pârâta I.P.J. Iaşi.
A obligat pârâta C.C.S.D. să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În cursul derulării prezentului litigiu, dosarul reclamantului a fost înaintat C.C.S.D., care l-a analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a terenului, fiind deja parcursă şi etapa evaluării, conform raportului întocmit de cabinet evaluator O.S. P.F.A., din care a rezultat un nivel al despăgubirilor de 469.164 lei.
De asemenea, în data de 07 octombrie 2010, conform listei de şedinţă depuse la dosar, raportul de evaluare a fost supus aprobării Comisiei centrale, numai că titlul de despăgubire nu a putut fi emis, lipsind de la dosar dovezile privind calitatea de moştenitoare a reclamantului în persoana d-unei S.P.
A reţinut Curtea că dată fiind situaţia de fapt la momentul soluţionării dosarului precum şi susţinerile reclamantului din cadrul dezbaterilor, acţiunea reclamantului în contradictoriu cu I.P.J. Iaşi, este lipsită de obiect, acesta emiţând avizul de legalitate solicitat de reclamant, anterior introducerii acţiunii.
Deasemenea I.A.P. nu are calitate procesuală pasivă în această cauză, având în vedere că legea specială nr. 247/2005 nu-i conferă vreo atribuţie în stabilirea şi acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute abuziv în proprietatea statului în perioada comunistă.
Curtea a mai reţinut că, dat fiind faptul că dosarul reclamantului nu a epuizat etapele prevăzute de lege în competenţa C.C.S.D., acest pârât are calitate procesuală pasivă, însăşi pârâta recunoscând faptul că dosarul 37594/CC se află încă pe rol pentru emiterea titlului de despăgubire, întrucât nu a fost completat cu certificatul de moştenitor emis urmare decesului titularului S.P.
Aşa fiind, prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantei S.P. şi a obligat pârâta C.C.S.D., ca la data primirii documentelor ce-i atestă calitatea de moştenitoare a defunctului reclamant, S.P. să procedeze la emiterea titlului de despăgubire, pentru suma prevăzută în raportul de evaluare întocmit la dosarul de despăgubiri 37594/CC, cu plata de daune cominatorii de 1000 lei/zi întârziere de la data completării documentaţiei.
Totodată, Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ., privitoare la acordarea de amenzi civile, acestea vizând faza de executare a unor titluri executorii având ca obiect „obligaţia de a face", şi care intră în competenţa instanţelor de drept comun.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a obligat Comisia centrală la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire în favoarea reclamantei S.P., sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere, începând cu data completării dosarului nr. 37594/CC, cu dovezile calităţii de moştenitoare, fără a justifica, în fapt şi în drept, o astfel de soluţie.
A arătat că, în speţă, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă, în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea autorului reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziţiei nr. 1359/2007, a fost transmis de Primăria municipiului Iaşi, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 37594/CC.
De asemenea, a fost efectuat raportul de evaluare şi supus aprobării C.C.S.D. în vederea emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubire, în favoarea reclamantului S.P., având în vedere că la dosarul nr. 37594/CC nu a fost depus certificatul de moştenitor nr. 571 din 14 septembrie 2010.
Recurenta a mai arătat că prima instanţă, în mod greşit a obligat autoritatea la plata daunelor cominatorii, întrucât nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat al Comisiei de a emite titlul de despăgubire în dosarul nr. 37594/CC, iar reclamanta nu a dovedit că a suferit un prejudiciu material. Mai mult, a arătat recurenta, Comisia nu a avut cunoştinţă de decesul reclamantului S.P., dovadă în acest fel fiind faptul că raportul de evaluare a fost spre aprobare, în şedinţa comisiei centrale, din data de 07 octombrie 2010, în vederea emiteriii deciziei conţinând titlul de despăgubire pe numele defunctului S.P., în lipsa înscrisurilor privind decesul acestuia.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată următoarele:
În ceea ce priveşte obligarea C.C.S.D. să emită pe numele moştenitoarei S.P. titlul de despăgubire aferent terenului situat în Iaşi, str. Zugravi, Înalta Curte constată că prima instanţă a soluţionat în mod corect acest capăt de cerere.
Astfel, la dat de 4 iulie 2007, defunctului S.P. i-a fost emisă Dispoziţia 1359, prin care, urmare analizei notificării acestuia nr. 373N din 17 iulie 2001, s-a propus acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, pentru terenul în suprafaţă de 578, 50 m.p., situate în Iaşi, str. Zugravi.
În cursul derulării litigiului dosarul reclamantei a fost înaintat C.C.S.D. care l-a analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a terenului, fiind deja parcursă şi etapa evaluării.
Conform raportului întocmit de evaluatorul O.S., trebuia ca pârâta să emită Decizia privind „Titlul de despăgubire" până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor de 469.164 lei.
De altfel, Înalta Curte constată că pârâta C.C.S.D. a şi emis titlul de despăgubire, în baza Dispoziţiei nr. 1359/2007 a Primăriei municipiului judeţului Iaşi, respectiv Decizia nr. 8869 cu data de 7 octombrie 2010.
Referitor la plata de daune cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, Înalta Curte constată că prima instanţă a procedat, în mod greşit, la obligarea autorităţii pârâte în acest sens.
Instituţia daunelor cominatorii a fost o creaţie a practicii judiciare nu ca mijloc de dezdăunare, ci ca modalitate de executare silită a obligaţiilor de a face, respectiv a nu face, anterior reglementării prin lege a modalităţii de executare silită a unor astfel de obligaţii.
Legea nr. 554/2004 prevede însă, modalităţi specifice în materia contenciosului administrativ, de asigurare a punerii în executare a obligaţiilor de „a face" intuitu persoane, dispuse de instanţă, anume aplicarea de amenzi conform art. 24 alin. (2), penalităţile pentru întârziere consacrate legislativ în art. 18 alin. (5) (ca daune compensatorii, iar nu cominatorii) având la rândul lor un efect cominator, chiar dacă raţiunea instituirii acestei posibilităţi vizează repararea prejudiciului provocat de întârziere, iar nu punerea în executare a hotărârii.
Aceste penalităţi/ despăgubiri constituie exclusiv despăgubiri pentru întârziere în punerea în executare, deci pentru pagube produse de întârziere după expirarea termenului de executare.
Or, un astfel de prejudiciu nu s-a produs încă, titlul de despăgubire fiind emis de către autoritatea pârâtă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată în sensul înlăturării obligării pârâtului de la plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, începând cu data completării dosarului nr. 37594/CA, cu dovezile calităţii de moştenitoare a reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 265/ CA din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte hotărârea atacată în sensul că respinge cererea privind acordarea daunelor cominatorii. Menţine celelalte dispoziţii. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3766/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3768/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
