ICCJ. Decizia nr. 381/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 381/2011
Dosar nr. 2375/2/2010
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prima instanţă
1) Acţiunea
Reclamanta B.M.M. a chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la modificarea/completarea prevederilor Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, referitoare la instituţia valorificării rezultatului concursului de promovare, reglementată prin art. 30 alin. (1), în sensul recunoaşterii dreptului de valorificare a rezultatelor examenului tuturor candidaţilor declaraţi respinşi la concursul de promovare din lipsa locurilor vacante, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 27 şi care au optat pentru o instanţă superioară unde, ulterior concursului susţinut, s-au vacantat posturi de execuţie, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului, independent de opţiunea privind felul promovării, dacă în momentul înscrierii la examen au fost lipsiţi de posibilitatea de a opta pentru promovarea efectivă, din lipsa unor posturi vacante la secţia corespunzătoare specializării lor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că atât Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 cât şi Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea concursului pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin această hotărâre, sunt nelegale, în raport cu dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 303/2004 republicată, privind Statutul judecătorilor, care prevăd cu titlu de principiu că „promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel”.
2) Sentinţa primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3126 din 29 iunie 2010, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că menţiunea cuprinsă în textul articolului 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006 care vizează „posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere” nu se poate interpreta decât în sensul că posibilitatea valorificării rezultatelor concursului există doar pentru candidaţii care au participat la concurs pentru promovare efectivă, neexistând situaţia practică de vacantare a unui post ocupat, în urma promovării pe loc a concursului.
Referitor la existenţa unei discriminări între candidaţii care au optat pentru promovarea în funcţii de execuţie efectivă şi cei pentru promovarea în funcţie de execuţie pe loc, Curtea a constatat că sintagma „în condiţii de legalitate” nu poate fi interpretată decât prin raportare la principiul constituţional al egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţia României.
Cât priveşte sintagma din art. 30 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor care priveşte „posturile ce se vacantează la instanţele sau parchetele pentru care au optat la înscriere” s-a apreciat că aceasta sugerează fără echivoc situaţia opţiunii pentru promovarea efectivă, întrucât nu există posibilitatea practică a vacantării unui post ocupat, în urma promovării pe loc a concursului.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile reclamantei B.M.M.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta B.M.M., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă, următoarele critici:
Sentinţa recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, care nu au legătură cu motivele de nelegalitate invocate, în drept indicându-se ca temei legal al acestui motiv de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
A susţinut recurenta că în mod greşit instanţa de fond, în considerentele sentinţei atacate a interpretat şi a analizat aplicabilitatea dispoziţiilor din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor privind posibilitatea valorificării, în termen de 6 luni a rezultatului examenului de promovare de către magistrat, care au promovat concursul, în funcţie de opţiunea acestora de a promova pe loc, sau efectiv, la instanţa superioară, deşi obiectul acţiunii l-a constituit modificarea normei regulamentare, - art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, pentru a fi în acord cu dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 303/2004.
Recurenta a reiterat argumentele din cererea introductivă, arătând că recunoaşterea dreptului de valorificare numai candidaţilor admişi la concurs, conform art. 27 din Regulament, care au optat pentru promovarea efectivă, contravine dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004, deoarece promovarea se realizează în dauna magistraţilor care nu au avut această opţiune, datorită lipsei posturilor vacante în specializarea lor, la instanţa superioară, având în vedere că în temeiul art. 43 din Legea nr. 303/2004, pentru ambele categorii, un nou drept de promovare s-ar fi născut numai dacă postul care s-a vacantat ulterior ar fi fost scos la un nou concurs .
Recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a răspuns acestei critici, situându-se pe poziţia pârâtului, autoritate supremă în carierea magistraţilor.
S-a arătat că nu este corectă promovarea numai a unora din magistraţii participanţi la acelaşi examen pe care l-au trecut, în funcţie de opţiunea exprimată (promovare efectivă sau pe loc) această diferenţiere nedreaptă nerăspunzând „necesităţilor sistemului judiciar” şi nici aşteptărilor unui magistrat, de a i se recunoaşte în condiţii de egalitate competenţa profesională într-o anumită ramură de drept, din moment ce postul vacantat ulterior la instanţa superioară poate fi ocupat prin procedura valorificării, de către magistraţi care au optat pentru promovare efectivă, chiar dacă nu au specializarea corespunzătoare, iar cei care au optat pentru promovare pe loc nu au drept de valorificare a rezultatelor concursului, deşi au specializarea corespunzătoare postului vacantat .
Recurenta a concluzionat că art. 30 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor este nelegal, deoarece adaugă la textul art. 43 din Legea nr. 303/2004 potrivit căruia „promovarea se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente”, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii şi anulării prevederilor nelegale şi discriminatorii din actul administrativ atacat.
Cea de-a doua critică formulată de recurentă se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea primei instanţe s-a dat cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 137/2000.
Recurenta a arătat că tratamentul discriminatoriu se produce ca urmare a efectelor actului administrativ normativ criticat, ulterior validării rezultatelor concursului, pentru candidaţii care deşi au obţinut rezultate favorabile la concurs, nu au fost promovaţi datorită lipsei posturilor vacante la instanţa superioară, aceştia aflându-se în situaţii analoage, în raport de dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 303/2004 (r), nefiind relevant că nu se află în situaţii identice în privinţa consecinţelor promovării (candidaţii care au participat la concurs pentru promovarea efectivă şi cei care au participat pentru promovarea pe loc).
S-a susţinut că prima instanţă trebuia să lămurească dacă este sau nu vorba de situaţii analoage şi să analizeze dacă diferenţa de tratament se încadrează în marja de apreciere a statului, dacă are o justificare obiectivă şi rezonabilă sau dacă, dimpotrivă, afectează principiul nediscriminării în substanţa ei, hotărârea nefiind motivată, sub acest aspect.
A mai învederat recurenta că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece aceasta nu priveşte decât drepturile şi libertăţile recunoscute de Convenţie, care nu includ totalitatea drepturilor recunoscute de legile interne ale statelor semnatare, ci Protocolul nr. 12 din 4 noiembrie 2000 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat de România prin Legea nr. 103/2006 publicată în M.Of. nr. 375 din 2 mai 2006 privind interzicerea generată discriminării.
Recurenta a concluzionat că rezultatul unei discriminări constă, atât în restrângerea exercitării unor drepturi recunoscute de lege, cât şi în producerea unei suferinţe psihice victimei discriminării, care se consideră nedreptăţită prin aplicarea unui tratament inechitabil în raport cu alte persoane, care au beneficiat de un tratament preferenţial, situaţie care nu poate fi înlăturată decât prin recunoaşterea discriminării prin hotărârea judecătorească sau prin soluţionarea cauzei în baza unor argumente pertinente, convingătoare, care să analizeze apărările reclamantului, altfel acesta poate considera că nu a avut parte de o judecată echitabilă, a unei instanţe imparţiale , situaţie de natură a-i agrava prejudiciul moral suferit prin nesocotirea dezideratului la dreptate şi corectitudine, sentiment indispensabil fiinţei umane .
2) Întâmpinarea intimatei
În temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând în esenţă că în mod corect şi motivat instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 nu sunt nelegale, prin raportare la art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, neexistând situaţia practică de vacantare a unui post ocupat în urma promovării pe loc a concursului.
S-a mai arătat că prima instanţă şi-a argumentat concluzia că textul art. 30 din Regulamentul menţionat anterior nu este nici discriminatoriu, deoarece nu creează un tratament diferenţiat, în sensul art. 1 şi art. 2 din O.U.G. nr. 137/2000, solicitându-se respingerea recursului formulat de reclamantă, ca nefondat.
Analizând sentinţa criticată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arătat în continuare.
3) Dispoziţii legale incidente.
Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 republicată privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
Art. 43 Promovarea magistraţilor în funcţii de execuţie se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, ţinându-se seama de vechimea în magistratură şi de activitatea profesională a magistratului, precum şi de posturile vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.
(2) Concursul pentru promovarea magistraţilor în funcţii de execuţie se organizează, anual sau ori de câte ori este nevoie, de Institutul Naţional al Magistraturii, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Data, locul, modul de desfăşurare a concursului şi posturile vacante pentru care se organizează concurs se comunică tuturor magistraţilor, prin curţile de apel şi parchete, cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.
Art. 47 În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, Consiliul Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea magistraţilor declaraţi admişi.
Art. 106 Consiliul Superior al Magistraturii aprobă prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial, Partea I:
f) Regulamentul privind concursul de promovare în funcţii de execuţie a magistraţilor
Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor.
Art. 1 Promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, efectivă sau pe loc, la tribunale, tribunale specializate, curţi de apel, parchetele de pe lângă aceste instanţe, precum şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face numai prin concurs, organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente, respectiv a numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc.
Art. 6 alin. (21) În cuprinsul anunţului privind organizarea concursului de promovare precizează materiile la care se susţine concursul, în funcţie de secţia şi specializarea postului pentru care se optează.
(3) În termen de 15 zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (1), cei interesaţi pot depune cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii, în care se menţionează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanţa ori parchetul la care se solicită promovarea, specializarea şi secţia pentru care optează.
(31) Pentru tribunale şi curţi de apel, candidaţii sunt obligaţi să aleagă una dintre specializările secţiei pentru care au optat. Fiecare candidat poate formula o singură opţiune cu privire la felul promovării, instanţa ori parchetul la care solicită promovarea, respectiv secţia şi specializarea pentru care optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs.
(4) Candidatul are dreptul de a reveni asupra opţiunii formulate până la data expirării termenului de înscriere.
Art. 27 Nota obţinută la concurs este suma notelor obţinute la proba teoretică şi proba practică, în raport cu următoarea pondere: 75% proba practică şi 25% proba teoretică.
(1) Pentru a fi declarat admis la concurs candidatul trebuie să obţină cel puţin media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs menţionate la art. 17.
Art. 28 alin. (2) În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor finale, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor şi a procurorilor declaraţi admişi.
(3) Promovarea în funcţii de execuţie vacante sau pe loc a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de posturi aprobate.
(4) Promovarea efectivă se face în raport de opţiunea candidatului, cu respectarea dispoziţiilor alin. (3).
Art. 29 La medii egale au prioritate, în următoarea ordine: candidaţii care au titlul ştiinţific de doctor în drept, cei care au calitatea de doctorand, cei care au vechime mai mare în funcţia de judecător sau de procuror, candidaţii care au absolvit cursuri de masterat sau care au absolvit cursuri postuniversitare ori candidaţii care au activitate publicistică în specialitate
Art. 30 (1) Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea tuturor formelor de discriminare
Art. 1 alin. (2) lit. c) Principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:
c) drepturile politice, şi anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viaţa publică şi de a avea acces la funcţii şi demnităţi publice;
Art. 2 alin. (1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
Constituţia României
Art. 133 (5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.
(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la art. 134 alin. (2).
Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
Art. 23 (1) Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca organ cu activitate permanentă. Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau în plen sau în secţii, potrivit atribuţiilor care revin acestora.
4. Situaţia de fapt
Recurenta – reclamantă B.M.M. judecător la Tribunalul Comercial Mureş s-a înscris la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor organizat de Consiliul Superior al Magistraturii la 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc, conform art. 6, alin. (2)-(4) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 pentru aprobarea
După soluţionarea contestaţiilor, rezultatele finale ale concursului de promovare au fost validate pentru candidaţii care au optat pentru promovarea efectivă, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1200 din 9 iulie 2009, fiind promovaţi la Curtea de Apel Târgu Mureş doi judecători pe locurile vacante, dintre cei şase care au trecut examenul, iar în cazul candidaţilor care au optat pentru promovare pe loc (între care şi recurenta – reclamantă) validarea rezultatelor concursului s-a făcut prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1241 din 9 iulie 2009, fiind promovat un singur candidat, pe singurul loc vacant , dintre cei 6 care au trecut examenul (fila 59 – 64 dosar fond).
Recurenta – reclamantă, care a obţinut media finală 8,45 la examen nu a fost promovată pe loc, neexistând un loc vacant la acea dată.
5.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Prima critică formulată de recurentă, privind motivarea greşită a primei instanţe, cu argumente străine de natura pricinii este corectă.
Acţiunea introductivă al cărei obiect nu a fost modificat pe parcursul judecării la instanţa de fond, privea constatarea caracterului nelegal şi discriminatoriu a prevederilor art. 30 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006 , precum şi obligarea pârâtului la modificarea şi completarea textului menţionat anterior, în sensul recunoaşterii dreptului la valorificarea rezultatelor examenului tuturor candidaţilor declaraţi respinşi la concursul de promovare din lipsa posturilor vacante, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului, indiferent de opţiunea privind felul promovării (efectivă sau pe loc).
Curtea de Apel Bucureşti a analizat aplicabilitatea textelor din Regulament în cazul recurentei – reclamante, deşi litigiul viza nelegalitatea reglementării, însă nu se justifică o casare cu trimitere, pentru acest motiv, deoarece s-ar înrăutăţi situaţia recurentei – reclamate în propria cale de atac, acţiunea fiind inadmisibilă, deşi a fost soluţionată pe fond, după cum se va arăta în continuare.
Primul capăt de cerere din acţiune care vizează „constatarea nelegalităţii unor dispoziţii din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 este inadmisibil atât din perspectiva art. 111 C. proc. civ.(acţiunea în constatare având caracter subsidiar, neputând fi promovată decât dacă nu există posibilitatea formulării unei acţiuni în realizarea, ceea ce nu este cazul în speţă) dar şi dacă solicitarea ar fi analizată prin prisma art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât excepţia de nelegalitate reglementată de acest text, ca şi excepţia de neconstituţionalitate, de altfel, poate fi ridicată doar cu privire la actele care pot forma obiectul unei acţiuni în anulare, în faţa instanţei de contencios administrativ, or în speţă instanţa nu a fost investită cu o asemenea acţiune.
Susţinerea recurentei care vizează caracterul pretins discriminatoriu a prevederilor regulamentare în litigiu, care instituie posibilitatea valorificării rezultatului concursului de promovare în termen de 6 luni de la afişarea rezultatelor finale, numai pentru judecătorii/procurorii participanţi la concurs care au optat pentru promovarea efectivă la instanţa superioară, nu şi pentru cei care au solicitat promovarea pe loc, sunt, de asemenea nefondate, întrucât cele două categorii de magistraţi nu se află în situaţii identice, candidaţii cunoscând dinaintea examenului că potrivit art. 6 alin. (3) – (5) şi art. 28 alin. (4) din Regulament pot efectua o singură opţiune de promovare efectivă sau pe loc, prin cererea de înscriere şi numai în cazul primei alegeri, a promovării efective, puteau să-şi valorifice rezultatele examenului în termen de 6 luni, conform art. 30 din Regulament. În concluzie, nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, pentru constatarea unei pretinse discriminări, neexistând discriminare nici din perspectiva protocolului 12 adiţional CEDO care interzice discriminarea de către o autoritate publică pentru criteriile revăzute de art. 1 (1): pe bază de se, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau altă situaţie
Şi cel de-al doilea capăt de cerere, aşa cum a fost formulat, era inadmisibil, deoarece instanţa de judecată nu poate obliga Consiliul Superior al Magistraturii, care este garantul independenţei justiţiei „este independent şi se supune în activitatea sa numai legii” să modifice un Regulament adoptat potrivit competenţei şi atribuţiilor prevăzute de lege art. 38 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu respectarea procedurii (cvorum, voturi) prevăzută de art. 29 din acelaşi act normativ, instanţa neputându-se substitui acestei instituţii.
Recurenta – reclamantă poate sesiza însă Consiliul Superior al Magistraturii cu o propunere de modificare a prevederilor din Regulament considerate neechitabile, intimatul putând analiza oportunitatea unor eventuale modificări.
6. Soluţia instanţei de recurs.
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M.M. împotriva sentinţei civile nr. 3126 din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 38/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 3827/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
