ICCJ. Decizia nr. 3804/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3804/2011
Dosar nr. 35999/299/2009
Şedinţa publică din 29 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 octombrie 2009, reclamanţii A.E., A.V. şi A.M. (fostă A.) au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei la soluţionarea dosarului corespunzător dispoziţiei nr. 3881 din 14 decembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Iaşi.
În motivarea cererii, reclamanţii au învederat că prin dispoziţia susmenţionată s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul - construcţie demolată şi teren în suprafaţă de 568,40 mp – situat în Iaşi.
Reclamanţii au mai arătat că dosarul lor a fost înregistrat la pârâtă sub nr. 13693/CC din luna decembrie 2005, fără a fi soluţionat, ceea ce echivalează cu un refuz nejustificat.
Prin sentinţa civilă nr. 4374 din 9 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, întrucât de-abia în luna iunie 2010 a fost completat dosarul reclamanţilor cu documentaţia necesară, nu se poate reţine nesoluţionarea în termenul legal al cererii, în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, urmând a fi parcurse, în ordinea de înregistrare, toate etapele procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii A.E., A.V. şi A.M. (fostă A.) , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanţii au învederat că instanţa a reţinut în mod eronat lipsa de culpă a pârâtei în nesoluţionarea dosarului de despăgubiri, deşi, în raport de data înregistrării acestuia , rezultă cu evidenţă intenţia de tergiversare .
De altfel, au precizat reclamanţii, solicitarea completării documentaţiei a intervenit la aproape 5 ani după transmiterea dispoziţiei Primarului municipiului Iaşi, actele cerute fiind depuse la registratura comisiei în luna iunie 2010, fără însă ca pârâta să procedeze la soluţionarea dosarului de despăgubiri.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune admiterea acţiunii, în sensul obligării pârâtei la soluţionarea dosarului de despăgubiri cu privire la imobilul situat în Iaşi.
Astfel, Curtea constată că, deşi dosarul corespunzător dispoziţiei nr. 3881 din 14 decembrie 2005 a Primarului municipiului Iaşi a fost transmis pârâtei la finele anului 2005, a stat în nelucrare, fără a se proceda a parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Referitor la menţiunea din sentinţă privind necesitatea completării documentaţiei privind imobilul în discuţie, se constată că, de-abia prin adresa nr. 13693/CC din 8 ianuarie 2010, emisă după sesizarea instanţei, pârâta a cerut Primăriei Iaşi actele considerate necesare, care au şi fost transmise de reclamanţi în luna iunie 2010.
Curtea constată că pârâta a depăşit cu mult termenul rezonabil pentru soluţionarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii, demersul din 8 ianuarie 2010, prin care se solicita completarea dosarului fiind efectuat după chemarea în judecată a comisiei, aceasta nefăcând vreo referire la necesitatea completării documentaţiei până la data sesizării instanţei .
Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative de acordare a măsurilor reparatorii, nu poate conduce la ideea că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreţionar şi să manifeste pasivitate.
În consecinţă, Curtea constată că este evidentă intenţia de tergiversare a soluţionării dosarului de despăgubiri al reclamanţilor, reţinând că pârâta avea obligaţia, pentru respectarea termenului rezonabil, să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în prezenta cauză, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării şi nici până în prezent nu a fost emisă Decizia reprezentând titlul de despăgubiri.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va admite recursul formulat şi va modifica sentinţa, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la soluţionarea dosarului de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.E., A. (fostă A.)M. şi A.V. împotriva sentinţei civile nr. 4374 din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea şi obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluţionarea dosarului aferent dispoziţiei nr. 3881/2005 a Primăriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3802/2011. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 3812/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
