ICCJ. Decizia nr. 3802/2011. Contencios. Anulare acte privind reglementarea concurenţei(componentă ajutor de stat, componentă concurentă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3802/2011
Dosar nr. 6975/2/2009
Şedinţa publică din 29 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 iulie 2009, SC T.A.G. SRL Bucureşti a chemat în judecată Consiliul Concurenţei, solicitând anularea Deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009, întrucât societatea nu a încălcat prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, nefiind parte la înţelegerea anticoncurenţială vizând majorarea începând cu 1 februarie 2008 a tarifelor practicate pentru serviciile de şcolarizare auto categoria B.
În subsidiar, reclamanta a cerut diminuarea amenzii stabilite la suma de 36.468 lei, prin aplicarea unui procent la veniturile realizate exclusiv din activitatea de şcolarizare auto.
Prin sentinţa civilă nr. 3023 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea Deciziei nr. 35/2009 în privinţa reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că persoana menţionată în procesul-verbal din 31 ianuarie 2008 ca fiind prezentă la înţelegerea anticoncurenţială nu avea mandat de reprezentare din partea societăţii, consemnările aceluiaşi înscris neputând reprezenta o dovadă clară a participării reclamantei la pretinsa înţelegere.
Instanţa a constatat că nici majorarea tarifului la 800 lei începând cu 1 februarie 2008 nu reprezintă o probă a participării reclamantei la înţelegerea anticoncurenţială, stabilirea unui tarif majorat derivând din raţiuni economice, în condiţiile în care şcolarizarea auto are o pondere neînsemnată în activitatea societăţii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Consiliul Concurenţei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat că hotărârea nu motivează care ar fi explicaţia economică ce a justificat majorarea de către reclamantă a tarifelor de şcolarizare auto chiar din data de 1 februarie 2008, la acelaşi cuantum de 800 lei. Sub acest aspect, pârâtul a arătat că această apărare trebuie înlăturată, în condiţiile în care tariful s-a majorat cu 36,2% (de la 510 la 800 lei), în timp ce preţul benzinei a crescut de la aceeaşi dată doar cu 6,3% (de la 3,42/l la 3,65 lei/l).
Or, în aceste împrejurări, majorarea se prezumă a fi urmarea înţelegerii între reprezentanţii şcolilor de şoferi, ce constituie în opinia pârâtului o distorsionare a concurenţei normale pe piaţa activităţii de şcolarizare auto.
S-a mai arătat că lipsa mandatului de reprezentant al societăţii nu este relevantă pentru stabilirea înţelegerii anticoncurenţiale, din moment ce reclamanta s-a aliniat practicii stabilite, fiind îndeplinite condiţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Astfel, Curtea reţine că probatoriile administrate au fost greşit apreciate de instanţa de fond, întrucât rezultă din actele cauzei că reclamanta a luat parte la înţelegerea anticoncurenţială, pârâtul, în mod întemeiat, constatând încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.21/1996.
Potrivit acestor prevederi, sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici, orice decizii luate şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei, în special cele care urmăresc fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale.
Din probele administrate a rezultat că în perioada 2007-2008 au avut loc mai multe întâlniri între reprezentanţii mai multor societăţi comerciale, având ca obiect de activitate şcolarizarea auto de categoria B, în cadrul cărora s-au luat decizii cu privire la cuantumul tarifului practicat, în sensul majorării şi fixării la suma de 800 lei.
Măsura fixării unui tarif majorat, cu începere de la 1 februarie 2008, consemnată în procesul-verbal din 31 august 2008, a fost dispusă la întâlnirea reprezentanţilor a 32 agenţi economici, printre care şi cel al reclamantei, neprezentând relevanţă împrejurarea că nu este indicată calitatea acestuia şi nici existenţa unui mandat de reprezentare.
Chiar în lipsa unei împuterniciri formale din partea societăţii, simpla informare a angajatului societăţii despre înţelegerea stabilită, urmată de punerea în practică a deciziei comune, constituie însuşi conţinutul anticoncurenţial al faptei sancţionate contravenţional prin Decizia contestată.
Este de menţionat în acest sens adresa nr. 129 din 10 iunie 2008 prin care reclamanta comunică pârâtului aplicarea tarifului majorat cu începere de la 1 februarie 2008.
Pe de altă parte, nu are suport probator apărarea societăţii privind justificarea economică a majorării tarifului, în condiţiile în care creşterea cuantumului la 800 lei s-a produs dintr-o dată, fără ca vreun factor economic nou, care să influenţeze în mod obiectiv această decizie, să fi avut loc înainte de 1 februarie 2008.
În consecinţă, soluţia instanţei de anulare a deciziei nr. 35/2009 referitor la reclamantă apare ca greşită, rezultând din probe că societatea, prevalându-se de informaţiile aflate în urma întâlnirii agenţilor economici din 31 august 2008, s-a angajat în practicarea acelui tarif unic, cu caracter anticoncurenţial, motiv pentru care apare ca legală sancţionarea sa contravenţională.
Referitor la cuantumul amenzii aplicate, Curtea constată că pârâtul a respectat prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, prin aplicarea procentului la cifra totală de afaceri a societăţii.
Nu se justifică nici reducerea amenzii, reclamanta beneficiind deja de o reducere cu 3% a nivelului de bază, tocmai în considerarea faptului că activitatea de bază a societăţii este cea de transporturi interne şi internaţionale, şcolarizarea auto operând doar pe două autoturisme.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Concurenţei împotriva sentinţei civile nr. 3023 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC T.A.G. SA Bucureşti, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 380/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3804/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
