ICCJ. Decizia nr. 3812/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3812/2011
Dosar nr. 1505/46/2010
Şedinţa publică din 29 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 9 decembrie 2010, reclamantul N.A. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru construcţia în suprafaţă de 79,30 mp, în prezent demolată, situată în Piteşti, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, prin dispoziţia nr. 2919 din 22 octombrie 2009, Primarul municipiului Piteşti a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul expropriat în baza Decretului nr. 53/1978, dosarul fiind înaintat ulterior pârâtei.
Reclamantul a invocat refuzul nejustificat al pârâtei de a emite Decizia reprezentând titlu de despăgubire, prin depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a cererii.
Prin sentinţa nr. 8 din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în parte şi a dispus obligarea pârâtei să emită în favoarea reclamantului decizie reprezentând titlu de despăgubire, respingând cererea de daune cominatorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, lăsând dosarul reclamantului în nelucrare o perioadă mai mare de 1 an, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile impuse de Legea nr. 554/2004, atitudinea autorităţii constituind refuz nejustificat în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că nesoluţionarea dosarului se datorează unui motiv obiectiv, respectiv lipsei informaţilor privind încasarea despăgubirilor urmare a exproprierii clădirii în baza Decretului nr. 53/1978, în care sens s-au cerut reclamantului lămuriri prin adresa nr. 46674/CC din 12 ianuarie 2011.
Pârâta a mai criticat sentinţa şi sub aspectul obligării sale la emiterea directă a deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în condiţiile în care nu au fost parcurse procedurile administrative stabilite de Legea nr. 247/2005, etape ce nu pot fi soluţionate în termenul de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/ 2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Referitor la critica adusă sentinţei privind caracterul incomplet al documentaţiei necesare soluţionării dosarului reclamantului, se constată că, deşi dispoziţia emisă de Primarul municipiului Piteşti a fost remisă pârâtei în anul 2009, de-abia printr-o adresă datată 12 ianuarie 2011 s-au cerut lămuriri privitoare la despăgubirile stabilite în urma exproprierii imobilului, deci după sesizarea instanţei.
În raport de acest aspect, Curtea reţine că, prin demersul efectuat la începutul anului 2011, după ce a fost chemată în judecată, pârâta şi-a exprimat de fapt voinţa de a nu rezolva cererea într-un termen rezonabil.
Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative, nu poate conduce la ideea că pârâta, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreţionar, manifestând pasivitate în soluţionarea cererilor formulate în temeiul actului normativ sus menţionat.
Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în prezentul litigiu, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării şi până în prezent nu a fost emis titlul de despăgubire.
De menţionat că, astfel cum rezultă din concluziile scrise depuse de pârâtă la data de 28 iunie 2011, după chemarea în judecată, documentaţia a fost completată, s-a întocmit şi raportul de evaluare ce urmează a fi supus aprobării, astfel încât C.C.S.D. trebuie să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, soluţia dispusă de instanţă în acest sens fiind legală şi temeinică.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 8/F-Cont din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3804/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3825/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
