ICCJ. Decizia nr. 386/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 386/2011
Dosar nr. 194/42/2010
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.G., a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, să dispună revocarea Ordinului 1072 din 22 mai 2009, prin care a fost eliberat din funcţia publică de conducere de Comisar Şef la Garda Financiară Secţia Judeţeană Giurgiu, să emită pârâta ordinul pentru reîncadrarea lui în funcţia de Comisar Şef, să-i plătească diferenţa de drepturi salariale pentru funcţia de Comisar Şef Secţie şi Comisar şef divizie, precum şi daune morale în cuantum de 10 mii Euro, temeiul de drept al acţiunii fiind art. 109 din Legea 188/1999, art. 1 alin. (1) art. 8, art. 9 alin. (4) şi (5) din legea contenciosului administrativ.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că Ordinul 1072/2009, este lipsit de temei legal, întrucât O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională, prin decizia 1257 din 7 octombrie 2009, dispoziţiile ordonanţei fiind suspendate de drept pe o perioadă de 45 de zile de la data publicării deciziei, conform art. 147 din Constituţie, iar la finalul acestui termen îşi încetează efectele juridice, dacă Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu cele ale Constituţiei, ordinul contestat neproducând nici un efect.
La data de 22 martie 2010, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la obiectul său ” revocarea ordinului”, precum şi pentru neparcurgerea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a reclamantului, pentru nepromovarea acesteia în termenul de 6 luni de la data emiterii actului şi excepţia lipsei de interes, întrucât S.G. şi-a exprimat opţiunea de a fi numit în funcţia publică de conducere Comisar Şef Divizie, la Garda Financiară Secţia Judeţeană Giurgiu.
În şedinţa publică din 19 aprilie 2010, Curtea a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate de pârâtă, respingându-le ca neîntemeiate pentru considerentele din practicaua acestei hotărâri.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 98 din 19 aprilie 2010 a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a dispus anularea Ordinului nr. 1072 din 22 mai 2009 emis de pârât şi reîncadrarea reclamantului în funcţia publică de conducere de comisar şef – Secţie Garda Financiară – Secţia Judeţeană Giurgiu.
De asemenea a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentate de diferenţa dintre cele aferente funcţiei de Comisar şef de secţie şi comisar şef divizie.
Totodată, a respins capătul de cerere privind daunele morale şi a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că eliberarea din funcţia publică se dispune în cazurile limitativ enumerate de art. 99 lit. a)-g) din Legea nr. 188/1999 situaţii în care reclamantul nu se regăseşte astfel că ordinul contestat este nelegal, urmând să fie anulat iar părţile să fie repuse în situaţia anterioară emiterii ordinului.
Referitor la capătul de cerere privind plata de daune morale, s-a reţinut că o astfel de cerere va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a făcut dovada cauzării unui prejudiciu cert şi actual, anularea ordinului de eliberare din funcţie reprezentând o satisfacţie echitabilă pentru reclamant.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât reclamantului-intimat nu i-a fost îngrădit dreptul de a participa la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de conducere din cadrul Gărzii Financiare sau Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi nu i-au fost afectate dreptul la muncă, la salariu şi nici aceea de a accede la o funcţie de conducere.
Reclamantul, susţine recurenta, îşi motivează cererea de anulare a ordinului nr. 1072 din 22 mai 2009 pe faptul că O.G. nr. 37/2009 este declarată neconstituţională, or aceasta era în vigoare la data emiterii Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1072 din 22 mai 2009. Pe de altă parte, reducerea funcţiilor publice care confereau calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate s-a realizat, susţine recurentul, ca urmare a recomandărilor Comisiei Europene şi ale organismelor financiare internaţionale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare.
Recursul va fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul-recurent a solicitat instanţei, să dispună în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, revocarea Ordinului nr. 1072 din 22 mai 2009 prin care a fost eliberat din funcţia publică de conducere de comisar şef Secţie la Garda Financiară – Secţia Judeţeană Giurgiu, obligarea pârâtei la emiterea unui ordin de reîncadrare în funcţia publică de comisar şef Secţie precum şi la plata diferenţei de drepturi salariale ale funcţiei de comisar şef divizie la aceeaşi instituţie şi la plata de daune morale în cuantum de 10.000 Euro.
Temeiul de drept al eliberării din funcţie a reclamantului l-a constituit dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 188/1999 şi O.U.G. nr. 37/2009. Acest din urmă act normativ a fost abrogat prin O.U.G. nr. 105/2009 şi declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 ianuarie 2009.
Potrivit art. 99 din Legea nr. 188/1999 „persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri (a-g), reclamantul neregăsindu-se în nici unul din aceste cazuri prevăzute de lege.
Art.100 din acest act normativ (Legea nr.188/1999) enumeră cazurile în care, în caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici sunt numiţi în noile funcţii publice sau după caz în noile compartimente.
La alin. (5) din acest articol se face precizarea că, în cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
Pe de altă parte, prin art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 s-a dispus desfiinţarea funcţiilor publice aferente posturilor de conducere, care conferă calitatea de conducător şi conducător adjunct al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale, situaţie în care se află şi reclamantul. Prin acelaşi act normativ au fost reglementate funcţii noi de director coordonator respectiv director coordonator adjunct, condiţiile pentru ocuparea unei astfel de funcţii, fiind identice cu cele prezentate de Legea nr. 188/1999.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că prin această modalitate de reglementare au fost încălcate prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, legalitatea Ordinului nr. 1072/22 mai 2009 fiind grav afectată, cu atât mai mult cu cât O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată şi declarată neconstituţională, cu precizarea că acest act normativ exprimă o tendinţă de politizare a structurilor guvernamentale din unităţile administrativ teritoriale.
Cum prin emiterea Ordinului nr. 1072 din 22 mai 2009 reclamantul a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege, în mod corect instanţa de fond a dispus anularea acestuia, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite.
O soluţionare legală a primit şi capătul de cerere privind plata daunelor morale, care a fost respins, reţinându-se că în cauză nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert şi actual.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 98 din 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 3851/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3861/2011. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
