ICCJ. Decizia nr. 3851/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3851/2011
Dosar nr. 3857/1/2011
Şedinţa publică de la 30 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Hotărârea nr. 238 din 28 aprilie 2011 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de C.M. împotriva Hotărârii nr. 294 din 19 aprilie 2008 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Pentru a se pronunţa astfel, Plenul a reţinut că, potrivit art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, pot participa la concursul pentru funcţiile de judecător de curte de apel, judecătorii care îndeplinesc condiţia minimă de vechime, aceea de 6 ani în funcţia de judecător sau procuror.
S-a mai reţinut că, în prezent, nu mai pot fi aplicate dispoziţiile art. 44 alin. (2) din lege care prevedeau că se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat, deoarece aceste prevederi au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 785 din 12 mai 2009.
A mai constatat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că vechimea efectivă pe care petenta o are în funcţia de judecător este de 5 ani, iar pentru promovarea în funcţie de execuţie la curţile de apel este necesară o vechime de 6 ani numai în funcţia de judecător sau procuror, condiţie care nu este îndeplinită.
In final, s-a apreciat că invocarea Hotărârii Secţiei pentru judecători nr. 461/2010 prin care a fost admisă contestaţia formulată de doamna judecător V.D. nu poate fi avută în vedere deoarece aceasta a fost emisă în temeiul unei decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anterior Deciziei Curţii Constituţionale.
2. Recursul declarat de V.C.M.S.
Împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs V.C.M.S., susţinând că soluţia adoptată în privinţa contestaţiei sale este nelegală, fiind fundamentată pe o interpretare literală discriminatorie a dispoziţiilor legale cuprinse în art. 44din Legea nr. 303/2004.
Detaliind motivul de recurs enunţat, recurenta a invocat puterea de lucru judecat a Hotărârii CSM nr. 362 din 18 septembrie 2008 şi a Hotărârii CSM nr. 957 din 25 septembrie 2008 prin care s-a constatat că îndeplineşte condiţia privitoare la vechimea de 5 ani necesară pentru promovarea în funcţie de execuţie la tribunal, astfel încât este absurd că la data de 8 mai 2011 nu îndeplineşte vechimea de 6 ani necesară promovării la curtea de apel.
De asemenea, recurenta a invocă în susţinerea recursului Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 461 din 28 aprilie 2010, prin care a fost admisă contestaţia formulată de doamna judecător V.D. pe considerentul existenţei puterii lucrului judecat în privinţa vechimii în funcţie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând Hotărârea nr.238 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin prisma criticilor formulate de V.C.M.S. în cuprinsul recursului declarat în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că este legală.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
V.C.M.S. a fost numită judecător definitiv la Judecătoria Medgidia, la data de 9 mai 2006, în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, iar la data de 15 noiembrie 2009 a fost promovată la Tribunalul Bucureşti, pentru calcularea vechimii prevăzute de lege, avându-se în vedere dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 astfel cum acestea erau în vigoare anterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 785/2009, prin care s-a declarat neconstituţional acest text de lege.
Recurenta s-a înscris la concursul de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 8 mai 2011, optând pentru promovare pe loc la Curtea de Apel Bucureşti dar, prin Hotărârea nr. 18 din 12 aprilie 2011 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie, cererea sa a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiţiei minime de vechime.
La rândul său, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 294 din 19 aprilie 2011 a respins contestaţia judecătoarei V.C.M.S., cu aceeaşi motivare.
In fine, pe aceeaşi poziţie s-a situat şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii care, prin Hotărârea nr. 238 din 28 aprilie 2011 a respins contestaţia recurentei formulată împotriva Hotărârii Secţiei pentru judecători.
În esenţă, intimatul a reţinut că, la data concursului, V.C.M.S. avea o vechime în funcţia de judecător de 5 ani deci, nu îndeplinea una dintre condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru promovarea în funcţii de execuţie.
Dispoziţiile legale aplicabile, art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare aveau, la data adoptării actului administrativ analizat, următorul cuprins:
„(1) Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul ";foarte bine"; la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime:
b) 6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă aceasta.
Prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale.
Conform dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie, republicată, „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept";.
De asemenea, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
în acord cu dispoziţiile citate, ca urmare a Deciziei nr. 785/2009 a Curţii Constituţionale, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009, prin împlinirea a 45 de zile de la data de 15 iunie 2009, când decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României.
Pe cale de consecinţă, începând cu această dată, condiţia de vechime impusă judecătorilor şi procurorilor pentru participarea la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare este reglementată numai de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, anterior citate.
Pe de altă parte cele două hotărâri ale Plenului C.S.M. invocate de recurentă în susţinerea puterii lucrului judecat nu pot avea acest efect în ceea ce o priveşte pe aceasta deoarece, în prezent, a dispărut temeiul legal care a stat la baza adoptării actelor menţionate.
In ceea ce priveşte situaţia doamnei judecător V.D. invocată de recurentă nu poate fi considerată ca reprezentând o discriminare, având în vedere că forma Legii nr. 303/2004 a suferit modificări prin declararea ca neconstituţionale a prevederilor art. 44 alin. (2), astfel încât recurentei nu i s-a putut aplica o dispoziţie legală care nu mai exista la momentul înscrierii sale la concursul de promovare, autoritatea intimată făcând doar aplicarea exactă a prevederilor legale în vigoare la acea dată, neexistând nicio intenţie de discriminare.
2. Temeiul juridic al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. II. 1 din decizie, reţinând că motivele de nelegalitate invocate sunt nefondate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.C.M.S., împotriva Hotărârii nr. 238 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 383/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 386/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
