ICCJ. Decizia nr. 40/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 40/2011
Dosar nr. 23576/3/2008
Şedinţa publică de la 7 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul P.N.
Reclamantul a arătat că pârâtul a avut gradul de locotenent major (1974, 1975, 977), căpitan (1978-1983) şi maior (1984-1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean Vâlcea şi a procedat la dirijarea reţelei informative şi utilizarea măsurilor de tehnică operativă la domiciliul persoanei urmărite. Măsurile informativ-operative au urmărit îndeplinirea obiectivelor stabilite de Securitate faţă de persoanele urmărite, stabilind „poziţiile ostile orânduirii de stat";, „auditorii şi colportării ştirilor transmise la posturile de radio reacţionar";, supravegherea foştilor deţinuţi politici, stabilirea eventualelor legături pe care le au persoanele urmărite cu cetăţeni străini.
Prin cererea depusă la termenul din 23 februarie 2010, pârâtul a arătat că a fost eliberat la 15 decembrie 2009 din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi ca urmare a pensionării, invocând lipsa de interes a C.N.S.A.S. în promovarea acţiunii.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 963 din 23 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de interes şi a admis acţiunea reclamantului, constatând calitatea pârâtului de lucrător al securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a apreciat că, în timpul judecăţii, pârâtul a fost eliberat din funcţia de magistrat, dar acesta nu conduce la lipsa de interes a acţiunii în constatare, având în vedere scopul acesteia: deconspirarea Securităţii.
Calitatea persoanei se verifică, conform legii, la momentul declanşării procedurii, interesul public în accesul la aceste informaţii subzistând şi în cazul încetării raportului de serviciu sau demnitate publică în timpul procesului.
Instanţa de fond a mai reţinut că pârâtul P.N., ofiţer în cadrul Inspectoratului Judeţean Vâlcea, a procedat la recrutarea de colaboratori ai Securităţii şi dirijarea reţelei informative, astfel cum rezultă din raportul recrutare din 11 octombrie 1975, raport cu propuneri de predare a colaboratorului „P.D.” din 04 aprilie 1985, note informative ale colaboratorilor, cu instrucţiunile dispuse de pârât, în perioada 1975-1978.
Pârâtul a întocmit în iunie 1989 planul de măsuri privind pe U.P., avocat, în vederea „stabilirii cauzei reale care determină comportarea neloială a obiectivului, dat fiind că este descendent de fost condamnat pentru infracţiuni contra securităţii statului”.
S-a mai susţinut că prin activităţile desfăşurate sau coordonate de pârât, acesta a suprimat, respectiv îngrădit, drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, libertatea cuvântului şi libertatea presei, dreptul la viaţă privată, secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, dreptul la libera circulaţie.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul P.N. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se arată că:
- hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit art.111 C. proc. civ. „partea care are interes poate să facă cerere…”, iar interesul legitim avut în vedere şi urmărit de legiuitor când a emis O.U.G. nr. 24/2009 a fost constatarea calităţii de lucrător al fostei Securităţi pentru persoanele care ocupă funcţii şi demnităţi publice, între care şi procurorii de la parchetele civile.
Însă, în cauză, la data soluţionării în fond a pricinii (23 februarie 2010) nu erau întrunite condiţiile cumulativ prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru că în baza Decretului nr. 1871 din 15 decembrie 2009 a fost eliberat din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzoi ca urmare a pensionării, astfel că cererea reclamantei C.N.S.A.S. a devenit lipsită de interes legitim.
- hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Acţiunea reclamantei a fost formulată în baza art. 1, art. 2, art. 8, art. 11 şi art. 33 din O.U.G. nr. 24/2008, dar în cazul recurentului nu sunt întrunite condiţiile cumulative şi obligatorii prevăzute de lege deoarece:
- nu a desfăşurat activităţi concrete prin care să fi exercitată „o teroare permanentă împotriva cetăţenilor ţării” şi de „reprimare” a cetăţenilor;
- majoritatea documentelor depuse de C.N.S.A.S. nu au legătură directă cu activitatea sa profesională de ofiţer al Securităţii;
- nu a negat şi nu neagă calitatea sa de ofiţer al Securităţii, dar nu a desfăşurat activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Se invocă faptul că o serie de documente care nu au legătură cu activitatea sa profesională de ofiţer al Securităţii şi nu dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ.
Judecătorul fondului avea îndatorirea legală să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului.
Recurentul-pârât deşi a propus administrarea unor probe pertinente şi concludente, respectiv o adresă către C.S.M. prin care să se solicite rezultate verificărilor efectuate pentru numirea sa ca procuror la Procuratura Judeţului Vâlcea, adresa către M.A.N. din care să rezulte preluarea acestuia la 22 decembrie 1989 ca ofiţer de Securitate, o adresă către S.R.I. din care să rezulte preluarea sa ca ofiţer specialist în activitatea de informaţii până la 22 mai 1990, doi martori care cunosc activitatea sa în Securitate, proba cu înscrisuri din care să rezulte că a lucrat în Securitate ca specialist în informaţii şi nu pentru reprimarea cetăţenilor.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
1. Referitor la primul motiv de recurs invocat privind nelegalitatea hotărârii atacate pentru că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat.
Recurentul a invocat faptul că prin Decretul nr. 1871 din 15 decembrie 2009 al Preşedintelui României a fost eliberat din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi, judeţul Vâlcea ca urmare a pensionării şi, prin urmare, nu ar mai fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 3 şi art. 5 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, între persoanele care sunt numite în funcţii de demnitate publică şi care sunt obligate să depună declaraţia pe propria răspundere în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii se află şi procurorii de la parchetele civile.
Recurentul, la momentul declanşării procedurii de verificare deţinea funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzoi, judeţul Vâlcea şi se încadra în categoria prevăzută de lege.
Faptul că ulterior, pe parcursul litigiului acesta s-a pensionat, nu prezintă relevanţă pentru că importantă era funcţia deţinută în momentul începerii verificărilor.
2. În ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 307 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat.
Hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi ele se referă la activitatea desfăşurată de recurent şi care au fost dus la admiterea cererii formulate de C.N.S.A.S.
Într-adevăr, pentru a fi admisă o acţiune în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 se cer întrunite cumulativ mai multe condiţii.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securităţii este considerată orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din interpretarea acestui text rezultă că pentru a stabili calitatea de lucrător al Securităţii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- persoana să fi avut calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii, inclusiv acoperit, în perioada 1945-1989;
- persoana să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Cu probele aflate la dosar s-a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii deoarece recurentul a fost ofiţer de Securitate şi în această calitate, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Referitor la aceste probe, se constată că chiar dacă documentul nr.19 din 9 octombrie 1961 nu este semnat de recurent, are legătură indirectă cu activitatea acestuia deoarece în anul 1977 există o notă informativă încheiată de recurent privind pe „D.M.” ce a fost recrutat din anul 1961, conform documentului depus la dosar.
Oricum, la dosar există probe care dovedesc întrunirea condiţiilor prevăzute de lege pentru admiterea acţiunii.
3. Hotărârea atacată nu este dată cu încălcarea art. 129 C. proc. civ.
Într-adevăr, potrivit art. 129 C. proc. civ., judecătorul fondului avea îndatorirea legală să stăruie, prin toate mijloacele pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului.
De menţionat că recurentul, în prezent pensionat din funcţia de procuror, a fost asistat de un avocat atât în faţa Tribunalului Bucureşti, instanţa mai întâi sesizată, cât şi în faţa Curţii de Apel Bucureşti.
În întâmpinarea depusă în dosarul nr. 23576/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, recurentul a solicitat administrarea unor probe, însă, după declinarea cauzei şi înregistrarea acesteia pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, recurentul, prin apărător, a formulat excepţie de neconstituţionalitate şi, după revenirea dosarului de la Curtea Constituţională, nu a formulat nicio solicitare de probatorii.
De altfel, potrivit art. 167 C. proc. civ., dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să ducă la dezlegarea pricinii.
În raport de probele solicitate de recurent se constată că acestea nici nu ar fi fost utile şi pertinente cauzei pentru că din adresele solicitate către diversele instituţii de dovedeau fapte ulterioare anului 1989 şi oricum recurentul a recunoscut faptul că a fost lucrător al Securităţii şi, după anul 1989, a lucrat în serviciile de informaţii până în 1990 când a fost trecut în rezervă.
Acţiunea în constatare s-a referit la activitatea desfăşurată de recurent anterior anului 1989 şi instanţa de fond a avut de interpretat şi verificat documentele depuse pentru a stabili incidenţa O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.N. împotriva sentinţei civile nr. 963 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 404/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
