ICCJ. Decizia nr. 390/2011. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 390/2011
Dosar nr. 3413/1/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1802 din 7 mai 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 1500 din 27 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute expres de textele de lege pe care se întemeiază, cererea respectiv art. 318 şi art. 317 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Astfel, s-a reţinut că, instanţa de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin motivul de casare sau de modificare, ci poate să analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a recurentului nu deschide calea contestaţiei în anulare.
Împotriva deciziei nr. 1802 din 7 mai 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 3618/1/2007 contestatorul B.I. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 [alin. (1) şi (2)] şi art. 318 alin. (1) C. proc. civ. contestatorul arătând că pentru nici un termen de judecată, nici el şi nici intimata, nu au fost legal citaţi şi, că hotărârea contestată este plină de greşeli materiale.
A mai susţinut că, instanţa a omis din greşeală să cerceteze motivele sale de casare, precum şi faptul că el s-a înscris în fals împotriva conţinutului tuturor actelor depuse de pârâtă în dosarul cauzei.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 317 C. proc. civ. „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare
1) când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită cu cerinţele legii;
2) când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
În cauză, din analiza deciziei contestate rezultă că atât contestatorul B.I. cât şi intimatul Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei au fost legal citaţi (filele 22 şi 23 dosar nr. 3618/1/2007) iar hotărârea a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu respectarea dispoziţiilor legale, de ordine publică, referitoare la competenţă.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea temei de drept al contestaţiei în anulare, prevăzut de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Analizând acest text de lege, observăm că acesta se referă la greşeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi că a fost depus în termen sau că a fost timbrat.
În speţă, însă, nu suntem într-o astfel de ipoteză, respectiv de existenţa unor greşeli materiale şi nici în ipoteza omisiunii de a se analiza vreunul din motivele de recurs, fiind de fapt în prezenţa unei contestaţii în anulare formulată împotriva unei decizii pronunţată tot într-o contestaţie în anulare.
Pe calea contestaţiei în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârşit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale ceea ce nu poate fi vorba în speţa de faţă.
În consecinţă, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 317 alin. (1) şi (2) şi cele ale art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 1802 din 7 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3836/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 391/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
