ICCJ. Decizia nr. 3832/2011. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3832/2011
Dosar nr. 8573/2/2009
Şedinţa publică din 30 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 2990 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi a anulat Procesul-verbal nr. 10043 din 14 mai 2009 şi Decizia nr. 17891 din 17 iunie 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a beneficiat de finanţare nerambursabilă pentru derularea proiectului „Modernizare F.C. S.C.G. SA", în valoare de 7.057.921 lei. In cadrul proiectului a achiziţionat de la SC G.S.C. K&M G. SRL următoarele echipamente: microcutter 4to/h (84.000 Euro), maşină de tocat carne 4to/h (161.000 Euro), kutter 500 1 (200.000 Euro) şi unitate integrată de igienă (14.000 Euro).
Pe parcursul derulării proiectului furnizorul a propus înlocuirea echipamentului kutter 500 1 cu malaxor 1500 1, preţul echipamentului rămânând neschimbat. Având în vedere că soluţia propusă era considerată mai eficientă s-a încheiat un act adiţional şi s-a solicitat autorităţii pârâte aprobarea modificării soluţiei tehnice.
Prin adresa nr. 1580 din 01 noiembrie 2007 autoritatea publică a solicitat noi informaţii cu privire la bugetul propus pentru modificarea contractului şi, prin adresa 1965 din 16 noiembrie 2007, Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti a comunicat „nota de aprobare privind modificarea contractului".
Ulterior, în urma unui control efectuat de autoritatea publică pârâtă s-a întocmit procesul verbal de constatare atacat, prin care s-a impus recuperarea sumei de 354.360 lei pe motiv că pentru echipamentul Malaxor 1500 1 nu s-au obţinut trei oferte conforme de la trei furnizori diferiţi.
Pe această situaţie de fapt, prima instanţă a constatat că produsele achiziţionate nu constituiau o linie tehnologică, aşa cum pretinde reclamanta, cererea de oferte şi ofertele depuse în cadrul proiectului referindu-se la produse individuale. Cererea de ofertă adresată societăţii câştigătoare (fila 334 dosar) se referă la produse individuale (nu se face nici o menţiune privind caracterul unitar al achiziţiei) iar oferta depusă de această societate propune, în mod similar, produse privite în mod independent. A mai reţinut că faptul că echipamentele fac parte dintr-un flux tehnologic nu le conferă calitatea de linie tehnologică.
A mai reţinut prima instanţă că nu se poate afirma că acordul intimatei nu ar fi avut în vedere achiziţionarea malaxorului de la acelaşi furnizor. Toate actele care au stat la baza notei de aprobare se referă la înlocuirea produsului printr-un act adiţional la contractul de furnizare iniţial.
A concluzionat în sensul că memoriul justificativ al reclamantei, act avut în vedere de intimată la momentul emiterii notei de aprobare, precizează faptul că înlocuirea celor două echipamente se face printr-un act adiţional la contractul încheiat cu furnizorul iniţial şi, de altfel, nici nu era de conceput, aşa cum am spus mai sus, ca înlocuirea să se facă de către un alt furnizor cât timp reclamanta se afla în raporturi contractuale cu SC G.S.C. K&M G. SRL.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 304 ind. 1 din acelaşi cod.
Analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, invocat din oficiu, referitor la necompetenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea cauzei, raportat la obiectul acţiunii, actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente constată că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează.
Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare încheiat la data de 13 mai 2009 şi înregistrat cu nr. 10.043 din 14 mai 2009, precum şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 15.233 din 13 iulie 2009, ambele acte emise de autoritatea pârâtă şi care au constatat existenţa unui debit pentru neregularitatea produsă de utilizarea ajutorului financiar nerambursabil primit prin Programul SAPARD.
Din analiza conţinutului celor două acte administrativ fiscale, rezultă că prin acestea s-a stabilit în sarcina reclamantei SC G. SA suma de 354.360 lei reprezentând recuperare decontării efectuate de către A.D.R.P. pentru contravaloarea echipamentului „Malaxor de 1500 litri", acesta nefiind eligibil deoarece reclamanta nu a obţinut oferte de la cel puţin 3 furnizori.
Cele două acte contestate au fost întocmite în temeiul dispoziţiilor OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, suma stabilită ca debit în sarcina reclamantei având natura unei creanţe bugetare.
In aceste condiţii, Înalta Curte constată că pentru a determina instanţa competentă material să soluţioneze prezenta acţiune, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Articolul 10 alin. (1) din Legea 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, în raport de două criterii şi anume: poziţia organului emitent în structura aparatului administraţiei publice şi, în cazul actelor administrative ce privesc taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale, ori accesorii ale acestora, cuantumul sumei ce formează obiectul actului contestat.
Din interpretarea textului legal menţionat se desprinde concluzia că dacă litigiul poartă asupra unui act administrativ care se referă la taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale, ori accesorii ale acestora, competenţa materială a instanţei se stabileşte exclusiv în funcţie de criteriul valoric, indiferent de poziţionarea, în cadrul organelor administraţiei publice a autorităţii publice emitente a actului contestat. Astfel, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale, şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, iar curţile de apel, litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 lei.
Cum, în speţa de faţă, suma reţinută în actele fiscale contestate este mai mică de 500.000 lei neavând relevanţă poziţia organului emitent în sistemul administraţiei publice, Înalta Curte concluzionează că, în prezenta cauză, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă revine, Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, astfel încât sentinţa atacată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă.
Având în vedere temeinicia motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cercetarea celorlalte critici formulate de recurenta-pârâtă este inutilă, aceasta având posibilitatea să reia aceste susţineri cu ocazia rejudecării cauzei de către instanţa competentă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) raportate la cele ale art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, împotriva sentinţei civile nr. 2990 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3818/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3836/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
