ICCJ. Decizia nr. 3818/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3818/2011
Dosar nr. 3967/1/2011
Şedinţa publică din 29 iunie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele.
Prin acţiunea formulată la data de 19 martie 2009, sub nr. 644/98, pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, reclamanţii N.M., T.M., ş.a., au chemat in judecata paraţii DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ IALOMIŢA, MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE şi STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE solicitând obligarea acestora la plata, pentru fiecare reclamant a suplimentului postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, începând cu data naşterii dreptului şi până la data încetării raporturilor de serviciu, actualizate cu indicele de inflaţie, de la data naşterii dreptului la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 373F din 27 aprilie 2009 pronunţată în dosarul nr. 231/98/2009 al Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, au fost respinse excepţiile lipsei competenţei materiale, inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive a MEF şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici, iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188 din 08 decembrie 1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată devenit art. 31 alin. (1) după republicarea legii, cu modificările si completările ulterioare, pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Aplicarea dispoziţiilor sus indicate referitoare la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate succesiv prin doua acte normative până la data de 31 decembrie 2006, respectiv art. 44 din OUG nr. 92 din 10 noiembrie 2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76 din 07 aprilie 2005 şi art. 48 din OG nr. 2 din 12 ianuarie 2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417 din 16 noiembrie 2006, reintrând de drept în vigoare începând cu data de 01 ianuarie 2007.
Instanţa a mai reţinut că sporurile privind suplimentul postului şi al funcţiei nu se cuvin, reclamanţilor întrucât nici Legea nr.188/1999 si nici un alt act normativ în vigoare nu stabileşte un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului funcţionarilor publici, iar pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin Legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completă, respectiv sa fie determinat atât cuantumul, precum şi criteriile de aplicare, condiţii, etc.
A apreciat instanţa că neputându-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăţilor Fundamentale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2074 din 22 octombrie 2009 a respins recursul declarat ca neîntemeiat, reţinând, în esenţă că, prima instanţă a soluţionat corect litigiul dedus judecăţii, întrucât nu se poate vorbi de existenta unui drept, atâta timp cât întinderea acelui drept nu este reglementată în nici un act normativ si nici nu se poate aplica principiul analogiei cel puţin din doua motive. Primul pentru că nu există reglementat nici în privinţa altor categorii de salariaţi, funcţionari, acest drept sau cuantumul lui, iar pe de altă parte chiar şi art. 157 alin. (2) C. muncii dispune ca „sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative".
Împotriva acestei hotărâri au formulat cerere de revizuire S.R., ş.a., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ.
Revizuenţii au susţinut, în esenţă că atât instanţa de recurs cât şi instanţa de fond au legitimat culpa puterii executive care nu au aplicat dispoziţiile Legii nr. 188/1999 în spiritul şi litera ei.
Au arătat că instanţa de recurs nu a luat în consideraţie legislaţia în vigoare aplicabilă, inclusiv jurisprudenţa, precizând că în alte situaţii Tribunalul Ialomiţa Secţia civilă a admis cererile funcţionarilor şi au dispus acordarea sporurilor solicitate.
In fine, au invocat art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului solicitând un proces echitabil.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale aplicabile constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuenţii au solicitat revizuirea deciziei nr. 2074 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii „Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1.(...)
2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3.(...)
4.( ...)
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;"
Art. 323. C. proc. civ. stabileşte că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea şi a cărei revizuire se cere, singura excepţie fiind prevăzută pentru cazul prevăzut de pct.7 al art. 322 şi care vizează existenţa a două hotărâri potrivnice, situaţie în care, cererea se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
Cum în cauza de faţă, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ. iar hotărârea atacată în această cale extraordinară de atac a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 158 c. proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cererea de revizuire formulată de S.R., ş.a., împotriva deciziei nr. 2074 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3815/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3832/2011. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
