ICCJ. Decizia nr. 3953/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3953/2011
Dosar nr.2758/2/2011
Şedinţa publică din 24 august 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 25 martie 2011 sub nr. 2758/2/2011 reclamantul V.C.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună următoarele:
- constatarea existenţei unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii subsemnatului de punere în executare a dispozitivului celor doua hotărâri judecătoreşti - Sentinţa civilă nr. 2710 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 715 din 11 februarie 2010 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- stabilirea unei penalităţi pe zi de întârziere, în cuantum de 100 RON şi o amendă aplicabilă conducătorului pârâtului, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data de 11 martie 2010 (30 de zile de la data la care hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă) până la data îndeplinirii efective a obligaţiei stabilite prin hotărârile judecătoreşti;
- obligarea pârâtului la plata prejudiciului moral suferit de reclamantă ca urmare a disconfortului creat de refuzul de emitere a titlului de despăgubire, astfel cum a solicitat, evaluat la suma de 3000 euro echivalent în RON;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces;
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin Sentinţa nr. 2710 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, modificată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul reclamantei la evaluator, că deşi a modificat autoritatea pârâtă, totuşi aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia, astfel că se impune aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum şi a penalităţilor pe zi de întârziere.
b) Întâmpinările formulate în cauză
Autoritatea publică pârâtă Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, susţinând că dosarul reclamantului este incomplet şi deci nu poate fi finalizată procedura de evaluare, iar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are atribuţii de identificare a imobilelor preluate abuziv şi că, aşa cum rezultă din Adresele nr. 16510 din 22 martie 2010, nr. 20251/CC din 03 iunie 2010, nr. 36208 din 21 iunie 2010, nr. 27143 din 24 iunie 2010, a depus diligenţe în vederea executării Sentinţei civile nr. 2710 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Conducătorul autorităţii publice pârâte - preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, D.C.N. a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a cerut respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, aducând aceleaşi argumente în combaterea acţiunii reclamantului, ca şi autoritatea publică pârâtă pe care o reprezintă.
c) Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 3801 din 30 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul V.C.N. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi C.N.D. - preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi a aplicat conducătorului acestei autorităţi publice - C.N.D., amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, începând cu data de 15 martie 2010 şi până la executarea efectivă a Deciziei civile nr. 715 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A respins capătul de acţiune privind plata penalităţilor, ca nefondat şi a respins capătul de acţiune privind plata daunelor morale, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că autoritatea pârâtă nu a executat hotărârea instanţei, în sensul de a emite titlurile de despăgubire, situaţie în care în baza art. 24 alin. (1) şi (2) se impune aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, conducătorului autorităţii publice.
Referitor la penalităţi s-a considerat că acţiunea este neîntemeiată.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs intimata-pârâtă D.C.N. şi recurentul-reclamant V.C.N.
a) Recursul declarat de D.C.N.
În motivele de recurs, pârâta a arătat că nu are culpă în neexecutarea hotărârii, că a transmis evaluatorului dosarul la 4 martie 2010, însă acesta a comunicat că nu poate efectua evaluarea pentru că lipseau de la dosar o serie de înscrisuri, că i s-a solicitat reclamantului să depună documentele însă acesta nu a completat dosarul.
S-a precizat că executarea obligaţiei de emitere a titlurilor de despăgubire nu depinde numai de Comisia Centrală, ci şi de evaluator.
A susţinut că emiterea deciziilor constituie, potrivit Legii nr. 247/2005 atributul Comisiei şi nu al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, astfel că nu poate constrânge pe ceilalţi membrii să adopte o anume decizie.
b) Recursul declarat de V.C.N.
Reclamantul a susţinut că instanţa a calificat eronat cererea sa de despăgubiri ca fiind întemeiată pe art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, deoarece prin acţiune a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2) coroborat cu art. 18 alin. (6).
S-a arătat că se impunea obligarea la plata daunelor cominatorii şi a amenzii cominatorii, ca sancţiuni civile, independent de existenţa unui prejudiciu.
c) Analiza motivelor de recurs
Situaţia de fapt
Prin Decizia nr. 715 din 11 februarie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantului V.C.N. Decizia de stabilire a despăgubirilor.
În prezenta cauză s-a solicitat obligarea Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere şi la repararea prejudiciului moral.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 554/2004, art. 24 „obligaţia executării” „alin. (1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii;
alin. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Art. 25 alin. (1) - Sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la cererea reclamantului. ” Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor
Legea nr. 247/2005, art. 13 - (1) Pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuţii:
a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
(2) Comisia Centrală este formată din 9 membri şi are următoarea componenţă (...)
(4) Lucrările Comisiei Centrale sunt conduse de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Art. 131 alin. (2) - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activităţile prevăzute în acte normative speciale, precum şi activităţile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar.
Înalta Curte, din examinarea motivelor de recurs, a situaţiei de fapt şi a legislaţiei aplicabile, a reţinut:
Referitor la aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie
Analiza legislaţiei aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorităţii publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Textul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte cu rigoare şi sfera de aplicare a acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrage acordarea despăgubirilor şi aplicarea sancţiunii.
Sancţiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai în cazul hotărârilor care au ca obiect obligarea unei autorităţi să încheie, să înlocuiască, să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative.
Potrivit legii speciale, respectiv art. 13 din Legea nr. 247/2005, atribuţia de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparţine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Această comisie funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi este un organism colegial alcătuit din 9 membri, fiecare având drepturi egale în cadrul comisiei.
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor asigură conducerea lucrărilor Comisiei centrale, însă votul acestuia este egal cu cel al celorlalţi membri.
Din examinarea conţinutului art. 13 din Titlul VII - Legea nr. 247/2005, se constată că în cadrul Comisiei, membrii acesteia nu au raporturi de subordonare faţă de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Astfel din comisie fac parte reprezentanţii Ministerului Justiţiei, ai Ministerului Finanţelor, ai Secretariatului general al Guvernului, fiecare dintre aceştia neavând vreun raport de subordonare faţă de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Potrivit art. 14 alin. (2) din Titlul VII - Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală decide cu majoritatea de voturi a celor prezenţi.
În această situaţie votul aparţine fiecărui membru al Comisiei, Preşedintele neavând un instrument legal de a determina votul celorlalţi membrii ai comisiei.
Având în vedere atribuţiile reglementate prin lege în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum şi explicaţiile de mai sus, se constată că în cazul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti răspunderea aparţine Comisiei în întregul său şi nu Preşedintelui, care are un drept de vot egal cu ceilalţi membrii.
Ca urmare, se poate aplica sancţiunea amenzii comisiei, şi nu Preşedintelui acesteia, ţinând seama de caracterul colegial al deciziilor adoptate şi de lipsa unei subordonări ierarhice a membrilor comisiei faţă de Preşedinte.
Mai mult, în speţă, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a încheiat contractul de prestări de servicii cu o firmă de evaluare, care a notificat comisia că dosarul este incomplet, că lipsesc foarte multe elemente necesare evaluării.
Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat reclamantului să depună înscrisurile cerute de evaluator. Reclamantul nu a probat că a depus actele şi relaţiile necesare solicitate de evaluator.
În această situaţie nu se poate reţine că sunt incidente prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 privind aplicarea sancţiunii, întrucât autoritatea pârâtă nu este în culpă, reclamantul având obligaţia de a depune actele necesare efectuării lucrării de evaluare.
Cum reclamantul nu s-a conformat în sensul solicitărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu i se poate aplica niciuna dintre sancţiunile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, pârâtul fiind în imposibilitate obiectivă de a executa sentinţa Curţii de apel.
Pentru considerentele avute în vedere la soluţionarea recursului declarat de pârâtă, recursul declarat de reclamantul V.C.N. este nefondat.
Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de pârâta D.C.N. se va admite, iar recursul declarat de reclamantul V.C.N. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.C.N. împotriva Sentinţei civile nr. 3801 din 30 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul pârâtei D.C.N. - Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că modifică în tot sentinţa şi respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 august 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3952/2011. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 3954/2011. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
