ICCJ. Decizia nr. 4008/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4008/2011
Dosar nr.1281/59/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.I. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiş solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună suspendarea executării deciziei de impunere din 28 mai 2010 emisă de pârâtă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 12 aprilie 2011, a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere din 28 mai 2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că reclamanta a probat îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, întrucât a invocat o serie de nelegalităţi cu privire la măsura de impunere fiscală prin raportare la art. 125, art. 127, art. 141 pct. 2 lit. f) din Cod Fiscal, precum şi la Directivele nr. 77/388/CE şi nr. 112/206/CE.
În plus, judecătorul cauzei a apreciat că începerea executării silite produce reclamantei un prejudiciu prin instituirea unor măsuri asigurătorii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiş, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii cererii de suspendare.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În opinia recurentei, simpla promovare a acţiunii în contencios administrativ împotriva unui act fiscal nu poate fi considerată ca fiind suficientă pentru a se proba îndeplinirea condiţiei „cazului bine justificat". În plus, intimata nu a dovedit faptul că a fost începută executarea silită pe baza deciziei de impunere pe care o contestă.
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
La data de 7 septembrie 2011, intimata a depus la dosar concluzii scrise în care a menţionat faptul că a fost admisă acţiunea având ca obiect anularea deciziei de impunere ce face obiectul prezentei cauze.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).
Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin Sentinţa nr. 309 din 14 iulie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei C.I. şi a anulat raportul de inspecţie fiscală din 28 mai 2010, Decizia de impunere din 28 mai 2010 şi Decizia din 17 decembrie 2010 emise de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiş.
Aşadar, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura suspendării deciziei de impunere din 28 mai 2010, dispusă de prima instanţă, se prelungeşte ope legis până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ fiscal.
În consecinţă, în raport de cele anterior expuse şi de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiş împotriva încheierii din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4007/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4011/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
