ICCJ. Decizia nr. 4122/2011. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4122/2011
Dosar nr. 702/42/2010
Şedinţa publică din 15 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 220 din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.P.I. SRL Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, prin care solicita anularea Deciziei nr. 622 din 24 iunie 2010 emisă de pârât, prin care reclamanta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 5.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 187/2006 a aceleiaşi autorităţi pârâte.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin Decizia CNA nr. 622 din 24 iunie 2010, s-a dispus sancţionarea radiodifuzorului SC A.P.I. SRL cu o amendă în cuantum de 5000 lei pentru încălcarea prevederilor art.42 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a reţinut prin actul sancţionator contestat că, în data de 9 iunie 2010, reclamanta a difuzat în direct, începând cu ora 8, emisiunea „Ora întrebărilor" moderată de doamna L.M., avându-l ca invitat pe domnul T.V., jurnalist şi preşedinte al Patronatului Presei din România ROMEDIA şi consilier municipal al PSD, cu această ocazie aducându-se acuzaţii grave, de natură penală domnului F.P., preşedintelui Consiliului Judeţean Dâmboviţa, cât şi domnului G.B., primarul oraşului Târgovişte, fără a fi probate, iar faţă de acest discurs denigrator moderatoarea emisiunii nu a intervenit, având un rol pasiv.
S-a mai reţinut că s-a prezentat şi un clip cu caracter publicitar negativ la adresa PDL, în esenţă politic, or, potrivit prevederilor art. 155 alin. (2) din Codul audiovizualului este interzisă orice formă de publicitate politică, în afara perioadelor de campanie electorală.
Potrivit prevederilor art. 42 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, orice persoană are dreptul la propria imagine şi în cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori morale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere; dacă acuzaţiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, realizatorii emisiunilor au obligaţia să respecte dreptul persoanei la propria imagine şi să pună în vedere interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice, cel puţin, probele care le susţin; stăruinţa moderatorului trebuie să fie convingătoare, astfel încât să ajute publicul să-şi formeze o opinie corectă.
In speţă, reţine prima instanţă, la emisiunea respectivă s-au adus acuzaţii grave, unele de natură penală, d-lui F.P., în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean, acuzaţii referitoare la cheltuirea nejustificată a banilor publici, la asocierea cu unele clanuri din lumea interlopă, etc, şi a fost prezentat un clip publicitar, de natură politică, cu aspecte negative la adresa politicienilor din judeţ.
Toate acestea s-au difuzat în lipsa domnului F.P., în condiţiile în care, din transcriptul emisiunii, de aproximativ 40 de pagini, rezultă că majoritatea discuţiilor au reprezentat critici şi acuzaţii grave la adresa sa şi a altor oameni politici din judeţul Dâmboviţa.
In aceste condiţii, concluzionează instanţa de fond, când fiecare persoană se bucură de prezumţia de nevinovăţie, fiind aduse repetate şi grave acuzaţii în cadrul emisiunii, fără ca persoanele vizate să-şi poată prezenta un punct de vedere cu privire la afirmaţiile acuzatoare, se încalcă principiul audiatur et altera pars, prevăzut de art. 42 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, emisiunea devenind imparţială şi lipsind opinia publică de posibilitatea de a trage concluzii obiective.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, în temeiul prevederilor art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, în care se reiterează motivele şi argumentele invocate în faţa primei instanţe, se critică interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 42 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006; astfel, recurenta arată, în esenţă, că în mod greşit s-a reţinut prin sentinţa atacată încălcarea de către că moderatoarea emisiunii incriminate a principiului audiatur et altera pars, aceasta nefăcând decât să dezbată în emisiunea respectivă, împreună cu invitatul său, modul în care este perceput judeţul Dâmboviţa în presa naţională, ale cărei articole le-a prezentat, şi că legislaţia din domeniul audiovizualului nu prevede obligaţia moderatorului de a contacta persoanele la care se face referire în acele articole.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 622 din 24 iunie 2010, contestată în cauză, reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1)-(3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la obligativitatea tuturor realizatorilor de emisiuni de a desfăşura emisiunea cu respectarea dreptului la propria imagine al persoanei şi a principiului audiatur et altera pars.
Conform prevederilor art. 42 din Decizia nr. 187/2006, „Orice persoană are dreptul la propria imagine" [alin. (1)] şi „In cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere; dacă acuzaţiile sunt aduse de radiodifuzor, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars" [alin. (2)] iar „Realizatorii emisiunilor au obligaţia să respecte dreptul persoanei la propria imagine şi să pună în vedere interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice, cel puţin, probele care le susţin" [alin. (3)].
Încălcarea acestor prevederi din Decizia de reglementare în domeniul audiovizualului constituie contravenţie, potrivit dispoziţiilor art. 162 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 şi art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Aşadar, descrierea şi calificarea faptei contravenţionale sunt prevăzute de actele normative care reglementează domeniul audiovizualului şi nu sunt rezultatul aprecierii autorităţii intimate, în calitate de agent constatator al contravenţiei săvârşite de către recurentă, cum neîntemeiat susţine aceasta.
De aceea, se dovedeşte a fi nefondată critica din recurs cu privire la interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 42 din Decizia nr. 187/2006 a Consiliului Naţional al Audiovizualului.
În acest sens, se reţine că în mod corect a apreciat instanţa de fond că recurenta a încălcat, în emisiunea „Ora întrebărilor" din 9 iunie 2010, prevederile normative susmenţionate, prin atitudinea pasivă a moderatorului faţă de acuzaţiile aduse în cadrul emisiunii unor persoane determinate, în raport cu obligaţia legală de a proba afirmaţiile acuzatoare sau de a indica, cel puţin, probele care le susţin.
Nu poate fi primită apărarea recurentei, care sugerează că, în susţinerea - celor prezentate în cadrul emisiunii, s-ar fi întemeiat pe articolele din presa naţională, a căror menţionare ar reprezenta, în opinia sa, o dovadă a acuzaţiilor aduse persoanelor în cauză. Aceasta, întrucât respectivele articole nu pot fi considerate „probe", în sensul dispoziţiilor art. 42 din Decizia nr. 187/2006.
De asemenea, realizatorul emisiunii respective nu a fost preocupat de respectarea dispoziţiilor legale care au ca scop respectarea dreptului la propria imagine a persoanei şi nu a reuşit o realizare efectivă a respectării principiului audiatur et altera pars, care trebuie să guverneze desfăşurarea emisiunilor.
Curtea reţine, aşadar, că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în discuţie, apreciind că Decizia contestată este legal emisă, motiv pentru care recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.P.I. SRL Târgovişte împotriva sentinţei nr. 220 din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4117/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4124/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
