ICCJ. Decizia nr. 4227/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 282/F-Cont/2011 pronunțată la data de 17 mai 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 2162/2009 emis de Ministrul Economiei, excepție formulată de reclamanții B.F., C.B., D.S., D.M., D.M.A., G.A., I.G., L.M., L.C., L.L., M.M., M.A., N.G., O.D., O.S., P.I., R.R.G., L.(fostă S.)G., S.(fostă Ș.)A. și V.A.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
în raport de pârâta Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive, excepția de nelegalitate a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Totodată, instanța de fond a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 2162/2009 emis de Ministrul Economiei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiată excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, dat fiind că art. 7 Legea nr. 554/2004 nu are aplicabilitate în cauză, în speță nefiind vorba despre sesizarea instanței cu cererea de anulare a unui act administrativ, excepția fiind ridicată odată cu formularea cererii principale în dosar, iar în ce privește nerespectarea termenului prevăzut de art. 11 Legea nr. 554/2004 pentru formularea excepției de nelegalitate, instanța de fond a reținut că potrivit art. 4 Legea contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, cum e cel în speță, poate fi cercetată oricând, în cadrul unui proces pe calea excepției și în plus ordinul atacat este un act administrativ cu caracter individual adresat altei persoane, care nu a fost comunicat reclamanților, deci este neîntemeiată excepția tardivității formulării excepției de nelegalitate.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Nucleare pentru Deșeuri Radioactive, prima instanță a reținut că este întemeiată, de vreme ce ordinul atacat a fost emis de Ministerul Economiei, iar nu de către această autoritate.
Pe fondul excepției de nelegalitate, prima instanță a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât Ordinul nr. 2162 din 11 decembrie 2009 privind numirea în funcție a președintelui Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive a fost emis în temeiul H.G. nr. 1437/2009, Hotărâre de Guvern care exista la data numirii acestuia, fiind publicată în M. Of. din 11 decembrie 2009, când a fost emis și ordinul.
în cauză, a reținut prima instanță, președintele Agenției Nucleare pentru Deșeuri Radioactive, are potrivit art. 7 H.G. nr. 1437/2009, doar rangul de secretar de stat, neîndeplinind această funcție pentru a putea face incidente prevederile art. 15 lit. d) Legea nr. 90/2001 care se referă numai la secretarii de stat, iar nu și la cei asimilați acestora.
Cât privește nelegalitatea ordinului determinată de nelegalitatea H.G. nr. 1437/2009, instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 281/F/Cont din 17 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de anulare a H.G. nr. 1437/2009.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții-reclamanți formulează împotriva sentinței atacate cu recurs următoarele critici:
1) instanța de fond, în mod greșit a reținut că Ordinul Ministrului Economiei nr. 2162 din 11 decembrie 2009 privind numirea în funcția de președinte al Agenției Nucleare pentru Deșeuri Radioactive nu a fost emis înaintea adoptării și publicării H.G. privind înființarea Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive.
Practic, H.G. nr. 1437/2009 nu se referă în niciunul dintre articolele sale, în mod expres, la înființarea noii instituții - Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, acest act normativ fiind numai unul de aprobare a organizării și funcționării acesteia.
2) în mod greșit instanța a considerat că ordinul atacat nu a fost emis cu încălcarea art. 15 lit. d) Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor.
Președintele Agenției Nucleare pentru Deșeuri Radioactive este demnitar, secretar de stat, rangul de secretar de stat determinând însăși funcția pe care o deține acesta, nivelul acesteia și calitatea de demnitar.
Chiar și în cazul în care funcția de președinte este asimilată secretarului de stat, susțin recurenții-reclamanți, tot sunt incidente dispozițiile art. 15 lit. d) Legea nr. 90/2001 pentru că este asimilat cu o funcție de demnitate publică numită, pentru care este necesară decizia de numire a primului-ministru.
3) în mod greșit instanța de fond a procedat la disjungerea excepțiilor de nelegalitate și le-a soluționat separat, ajungându-se astfel la soluționarea cauzei pe fond fără a se cunoaște soluțiile instanței privind excepțiile de nelegalitate;
4) instanța de fond în mod greșit a respins excepția de nelegalitate împotriva Agenției Nucleare pentru Deșeuri Radioactive ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, aceasta fiind chemată în judecată pentru ca hotărârea cu privire la această excepție să-i fie opozabilă.
Recurenții-reclamanți și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ.. Pârâta Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamanți, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
în recursul său, recurenta-pârâtă Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, critică sentința instanței de fond sub aspectul respingerii cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată, fiind irelevante aspectele reținute de instanța de fond precum cele legate de formarea prezentului dosar prin disjungerea unei alte cauze, precum și stabilirea de către instanță a faptului că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Mai mult, susține recurenta-pârâtă, cheltuielile de judecată solicitate au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând cele două recursuri formulate, prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de legislația incidentă în cauză, înalta Curte constată că sunt nefondate potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la recursul declarat de reclamanți
Prima critică referitoare la faptul că prin H.G. nr. 1437/2009 nu s-a dispus practic în mod expres "înființarea" Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive este neîntemeiată.
Potrivit Anexei nr. 1 a Legii nr. 239/2009 privind lista instituțiilor și autorităților publice înființate prin lege, ordonanță de urgență a Guvernului și ordonanță a Guvernului, pct. 33 și 34, Agenția Nucleară, finanțată integral de la bugetul de stat și Agenția Națională pentru Deșeuri Radioactive, finanțată integral din venituri proprii, se desființează ca urmare a comasării prin fuziunea ambelor și își schimbă regimul de finanțare, rezultând Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, finanțată din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat, aceasta organizându-se și funcționând ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei.
Deci, nu se poate susține, astfel cum încearcă recurenții-reclamanți, că înființarea Agenției nu s-a dispus în mod expres, câtă vreme cele două agenții existente, amintite mai sus, au fost desființate prin comasarea prin fuziune, rezultând Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, fiind adoptată în acest sens H.G. nr. 1437/2009, emisă în scopul executării legii.
De vreme ce art. 5 Legea nr. 329/2009 se referă expres la "înființarea" entităților rezultate din reorganizarea autorităților și instituțiilor publice prevăzute în Anexele 1 și 2, nu se mai poate susține faptul că și H.G. nr. 1437/2009 trebuia să folosească în cuprinsul său termenul de "înființarea" Agenției, Hotărârea de Guvern respectivă fiind dată tocmai în executarea acestei legi.
Cea de-a doua critică referitoare la greșita reținere a instanței de fond în sensul că ordinul atacat nu a fost emis cu încălcarea art. 15 lit. d) Legea nr. 29/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, este și ea neîntemeiată.
Astfel cum corect susține intimata-pârâtă Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive, funcția publică nu se confundă cu rangul funcționarului public.
Funcția este aceea care condiționează rangul și nu invers.
în mod corect a reținut prima instanță că președintele Agenției Nucleare pentru Deșeuri Radioactive are, potrivit art. 7 H.G. nr. 1437/2009, doar rangul de secretar de stat, el neîndeplinind această funcție pentru a deveni incidente dispozițiile art. 15 lit. d) Legea nr. 90/2001.
Potrivit art. 8 alin. (1) Legea nr. 90/2001, președintele agenției este "asimilat din punct de vedere al salarizării și al celorlalte drepturi cu funcția de secretar de stat".
Art.15 lit. d) Legea nr. 90/2001 se referă însă la secretarii de stat și nu la cei asimilați acestora, pentru care legea privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor trimite la hotărârea de Guvern de organizare și funcționare a ministerului.
Cât privește cea de-a treia critică vizând greșita disjungere a excepțiilor de nelegalitate și soluționarea lor sesizată, este nerelevantă în prezenta cauză, hotărârea de disjungere fiind luată de instanță în cadrul acțiunii având ca obiect principal anularea H.G. nr. 1437/2009.
în fine, ultima critică vizând respingerea greșită a excepției de nelegalitate față de Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală pasivă, este și ea neîntemeiată.
în primul rând, astfel cum reține corect prima instanță, ordinul vizat de excepția de nelegalitate nu a fost emis de Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive, iar opozabilitatea unei hotărâri în ce privește pe acest pârât se raportează la hotărâri pronunțate și care vizează fondul cauzei, cum ar fi anularea ordinului și nu la cele prin care se rezolvă excepții de nelegalitate, care practic sunt apărări în fața instanței de fond. Respectivul ordin nu produce efecte decât între cei doi subiecți ai săi - emitentul și beneficiarul.
în raport de considerentele expuse, se constată astfel că este nefondat recursul declarat de reclamanți, instanța de fond constatând în mod corect legalitatea ordinului atacat, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins.
Cât privește recursul declarat de pârâta Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive, instanța de control judiciar constată că și acesta este nefondat.
Litigiul soluționat prin sentința recurată rezolvă de fapt o excepție de nelegalitate ridicată în cadrul unui proces de anulare a unui act administrativ - H.G. nr. 1437/2009, proces în care, cu ocazia dezbaterilor în fond a cauzei părțile pot cere și acordarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate, inclusiv de natura celor solicitate în prezenta cauză.
Așadar, recursul a fost respins ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4230/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4225/2011. Contencios → |
|---|
