ICCJ. Decizia nr. 4264/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe.
Prin încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2011, pronunțată în dosar al Curții de Apel Oradea, secția comercială, s-a dispus sesizarea instanței de contencios administrativ pentru soluționarea excepției de nelegalitate a deciziei din 21 iunie 2008 a Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România, invocată de P.M., reținându-se că de actul administrativ a cărei nelegalitate a fost invocată, depinde soluționarea litigiului pe fond.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 94/2011-CA din 8 aprilie 2011 a admis excepția de nelegalitate a deciziei din 21 iunie 2008 emisă de Colegiul Medicilor Dentiști din România în raport cu dispozițiile art. 519 Legea nr. 95/2006 și a obligat pârâtul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:
Reclamantul P.M., Președinte al Biroului județean Bihor al Colegiului Medicilor Dentiști din România și Președinte al Filialei Crișana (Bihor - Satu-Mare) în cadrul Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România a fost sancționat disciplinar, prin decizia din 9 octombrie 2008 pentru nerespectarea deciziei din 21 iunie 2008 a Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România.
Prin decizia din 2008 a Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști, în temeiul art. 516 și 519 Legea nr. 95/2006 s-a decis că reclamantul se află în stare de incompatibilitate în raport cu împrejurarea că acesta deține atât funcția de președinte al Biroului județean Bihor al Colegiului Medicilor Dentiști din România cât și funcția de președinte al filialei Crișana (Bihor - Satu-Mare) în cadrul Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România.
în analiza excepției de nelegalitate invocate, instanța a reținut că potrivit art. 519 alin. (3) Legea nr. 95/2006:,,Nu pot primi sau exercita mandatul de membru al organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Dentiști din România, atât la nivel național, cât și teritorial, medicii dentiști care dețin funcții de conducere în cadrul Ministerului Sănătății Publice, respectiv ministerelor și, instituțiilor cu rețea sanitară proprie, structurilor deconcentrate ale acestora ori in cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, caselor județene de asigurări de sănătate, respectiv a municipiului București, patronatelor și sindicatelor profesionale, precum și orice fel de funcții de demnitate publică."
Faptul că reclamantul a deținut o funcție de conducere în cadrul Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România, a generat incompatibilitatea reținută în sarcina acestuia, ca efect al asimilării Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România unei organizații patronale, problema de drept dedusă judecății constând în calificarea naturii juridice a acestei entități, respectiv a stabili dacă aceasta are sau nu caracterul unei organizații patronale.
în măsura în care nu este o organizație patronală și nu se include printre entitățile enumerate în cuprinsul art. 519 alin. (3) Legea nr. 95/2006, nu se poate reține existența unei stări de incompatibilitate în ceea ce îl privește pe reclamant.
Potrivit art. 1 și 2 Legea patronatelor nr. 356/2001:"Patronatele sunt organizații ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înființate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial."
- în înțelesul prezentei legi, patronul este persoana juridică înmatriculată sau persoana fizică autorizată potrivit legii, care administrează și utilizează capital, indiferent de natura acestuia, în scopul obținerii de profit în condiții de concurență, și care angajează muncă salariată".
Curtea a apreciat că din interpretarea dispozițiilor citate din Legea nr. 356/2001, noțiunile de "patronate" și de "patron" sunt indisolubil legate de utilizarea capitalului în scopul obținerii de profit în condiții de concurență.
Pe de altă parte, Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România este o asociație înființată în temeiul O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.
Potrivit art. 1 din acest act normativ: “Persoanele fizice și persoanele juridice care urmăresc desfășurarea unor activități de interes general sau în interesul unor colectivități ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociații ori fundații în condițiile prezentei ordonanțe.
Asociațiile și fundațiile constituite potrivit prezentei ordonanțe sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.
Partidele politice, sindicatele și cultele religioase nu intră sub incidența prezentei ordonanțe".
în concluzie, prima instanță a stabilit că, de esența asociațiilor și fundațiilor este faptul că acestea nu au scop patrimonial, iar Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România, nu poate fi calificată drept organizație patronală numai ca efect al folosirii unei terminologii inadecvate, natura juridică izvorând din voința fondatorilor și din temeiul de drept al asocierii, astfel că afirmațiile contrare ale pârâtului apar ca neîntemeiate și vor fi înlăturate.
Instanța a apreciat că nu pot fi reținute argumentele prezentate de către pârât în sensul că scopul Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România prevăzut în art. 4 din Statut este convergent cu cel al patronatelor reglementat de art. 8 Legea nr. 356/2001. Faptul că atât asociațiile și fundațiile pe de o parte cât și patronatele sunt în măsură să promoveze interesele membrilor lor și să colaboreze cu autoritățile publice locale și centrale nu schimbă natura juridică a acestor entități.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4 Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, instanța a constatat că decizia din 21 iunie 2008 a Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România este nelegală în raport cu dispozițiile art. 519 alin (3) raportat la art. 516 Legea nr. 95/2006, întrucât, contrar și adăugând acestor dispoziții, în ceea ce îl privește pe reclamantul P.M. constată existența unei stări de incompatibilitate între funcția de președinte al Biroului județean Bihor al Colegiului Medicilor Dentiști din România și funcția de președinte al filialei Crișana (Bihor - Satu-Mare) în cadrul Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România (Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România).
în temeiul art. 274 C. proc. civ., având în vedere culpa procesuală a pârâtului instanța l-a obligat pe acesta la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, cu titlu de onorariu de avocat.
2. Calea de atac exercitată în cauză
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Colegiul Medicilor din România, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurentul Colegiului Medicilor Dentiști din România a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a stabilit că Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România nu poate fi calificată drept organizație patronală numai ca efect al folosirii unei terminologii inadecvate, natura juridica izvorând din voința fondatorilor și din temeiul de drept al asocierii.
A arătat că în conformitate cu art. 500 alin. (1) Legea nr. 95/2006, Colegiului Medicilor Dentiști din România este "un organism profesional, apolitic, fără scop patrimonial, de drept public, cu responsabilități delegate de autoritatea de stat, în domeniul autorizării, controlului și supravegherii profesiei de medic dentist ca profesie liberală, de practică publică autorizată".
De asemenea alin. (2) al art. 500 dispune: "Colegiul Medicilor Dentiști din România are autonomie instituțională în domeniul sau de competența, normativ și jurisdictional profesional".
în cea ce privește atribuțiile Colegiului Medicilor Dentiști din România, acestea sunt prevăzute de art. 502 Legea nr. 95/2006 și constau între altele, în:"asigurarea controlului aplicării regulamentelor și normelor care organizează și reglementează exercitarea profesiei de medic dentist, indiferent de forma de exercitare și de unitatea sanitară în care se desfășoară; organizează judecarea cauzelor de abateri de la normele de etică profesionala și de deontologie medico-dentara și a cazurilor de greșeli in activitatea profesională, în calitate de organ de jurisdicție profesională".
Totodată, potrivit art. 519 alin. (1) și (2) Legea nr. 95/2006: " conducerea Colegiului Medicilor Dentiști din România, la nivel național se exercită de către Adunarea Generala Națională, Consiliul Național și Biroul Executiv Național" iar "Biroul Executiv Național și președintele acestuia, aleși de Adunarea Generală Națională, sunt de drept organele de conducere ale Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România.
A susținut recurentul că din aceste dispoziții rezultă, fără putință de tăgadă, că Colegiului Medicilor Dentiști din România este în măsură să stabilească toate condițiile pe care le consideră oportune pentru ocuparea unor funcții de conducere, în consens cu scopul Colegiului Medicilor Dentiști din România și că nici un text de lege nu interzice conducerii unei asociații să stabilească anumite condiții ce trebuie îndeplinite, pentru a ocupa funcții de conducere, inclusiv situațiile de incompatibilitate.
De altfel, a arătat recurentul problema incompatibilității a fost tranșata definitiv și irevocabil, existând astfel autoritate de lucru judecat, prin sentința civila nr. 12371 din 10 octombrie 2008 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 în dosar, care stabilește ca Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România are caracter patronal iar incompatibilitatea este evidenta atât la nivel legal cat și al bunei-credinte.
S-a mai precizat, totodată că nu este posibil reclamantul să reprezinte, concomitent interesele angajatorilor, de pe poziția de conducere din cadrul Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România și interesele medicilor dentiști în general, inclusiv ale salariaților din interiorul cabinetelor medicale, de pe poziția de conducere din cadrul Colegiului Medicilor Dentiști din România și că instanța de fond nu a ținut cont de probatoriile administrate în cauză și a pronunțat o hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, precum și în raport cu dispozițiile incidente, înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul P.M. a invocat excepția de nelegalitate a deciziei din 21 iunie 2008 a Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România privind situația de incompatibilitate în care se află, printre alți doctori, și medical P.M., prin care s-a decis, "în temeiul art. 516 și art. 519 Legea nr. 95/2006 (_) și în temeiul hotărârii Biroului Executiv Național din 06 martie 2008 și al confirmărilor primite din partea Ministerului Sănătății Publice, Patronatului Național Român, Comisiilor de Sănătate ale Camerei Deputaților", că "incompatibilitatea este reală și în acest sens, (_) dr. P.M. (_) care se află în situația de incompatibilitate și care nu au optat până la data de 21 martie 2008 pentru una din funcțiile în care se află în incompatibilitate, se consideră suspendați din funcțiile ce le dețin la Colegiului Medicilor Dentiști din România și este necesară înlocuirea lor de urgență".
Legalitatea acestei decizii a fost contestată în procedura excepției de nelegalitate reglementată de art. 4 Legea nr. 554/2004, sub aspectul faptului că, în mod greșit, în raport cu dispozițiile art. 519 Legea nr. 95/2006, Consiliul Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România a decis că se află în stare de incompatibilitate, deținând în același timp atât funcția de președinte al Biroului județean Bihor al Colegiului Medicilor Dentiști din România cât și funcția de președinte al filialei Crișana (Bihor - Satu-Mare) în cadrul Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România (Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România), întrucât această asociație nu are caracter patronal sau sindical în sensul dispozițiilor respective.
în apărare, Colegiul Medicilor Dentiști din România a susținut că starea de incompatibilitate în ceea ce o privește pe reclamantă subzistă deoarece, așa cum rezultă din probatoriul administrat, Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România este o organizație cu caracter patronal, conform propriului Statut, și este membră a Federației Naționale a Patronatului Medico-Farmaceutic Român, care, la rândul său, este membră a Confederației Naționale a Patronatului Român, fapt confirmat prin adresa din 07 iulie 2008 emisă de această ultimă organizație iar membrii Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România au fost desemnați, în calitate de reprezentanți ai organizației patronale, să facă parte din consiliile de administrație ale Caselor teritoriale de asigurări de sănătate.
Analizând decizia din 21 iunie 2008 a Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România înalta Curte constată că aceasta este nelegală în raport cu dispozițiile art. 519 alin. (3) Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, forma în vigoare la data emiterii deciziei.
Potrivit art. 519 alin. (3) Legea nr. 95/2006:
"(3) Nu pot primi sau exercita mandatul de membru al organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Dentiști din România, atât la nivel național, cât și teritorial, medicii dentiști care dețin funcții de conducere în cadrul Ministerului Sănătății Publice, respectiv ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, structurilor deconcentrate ale acestora ori în cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, caselor județene de asigurări de sănătate, respectiv a municipiului București, patronatelor și sindicatelor profesionale, precum și orice fel de funcții de demnitate publică."
în speță, starea de incompatibilitate a reclamantului a fost apreciată de Consiliul Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România prin prisma dispozițiilor citate, în raport cu împrejurarea că P.M. deținea o funcție de conducere în cadrul Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România, considerată a fi o organizație patronală.
Astfel fiind, dezlegarea pricinii depinde, în esență, de natura juridică a Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România, care, în măsura în care nu se încadrează în categoria entităților enumerate în cuprinsul art. 519 alin. (3) Legea nr. 95/2006, nu poate justifica existența unei stări de incompatibilitate în ceea ce-l privește pe reclamant.
Atât din interpretarea prevederilor art. 519 alin. (3) Legea nr. 95/2006, cât și în raport cu susținerile părților, în principal cele avute în vedere de intimatul-pârât, rezultă că problema de drept necesar a fi soluționată privește caracterul de organizație patronală a Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România.
în privința organizațiilor cu caracter patronal, dreptul comun în materie îl reprezintă prevederile Legii patronatelor nr. 356/2001.
Potrivit art. 1 și art. 2 Legea nr. 356/2001:
"Art.1. - Patronatele sunt organizații ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înființate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial.
Art.2. - în înțelesul prezentei legi, patronul este persoana juridică înmatriculată sau persoana fizică autorizată potrivit legii, care administrează și utilizează capital, indiferent de natura acestuia, în scopul obținerii de profit în condiții de concurență, și care angajează muncă salariată".
Rezultă astfel că, în sensul dispozițiilor citate din Legea nr. 356/2001, noțiunea de "patronate" și de "patron" este indisolubil legată de utilizarea capitalului în scopul obținerii de profit în condiții de concurență.
Or, Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România este o asociație constituită și care funcționează conform dispozițiilor O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, care în cuprinsul art. 1 dispune expres în sensul că:
"Art.1. - (1) Persoanele fizice și persoanele juridice care urmăresc desfășurarea unor activități de interes general sau în interesul unor colectivități ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociații ori fundații în condițiile prezentei ordonanțe.
(2) Asociațiile și fundațiile constituite potrivit prezentei ordonanțe sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.
(3) Partidele politice, sindicatele și cultele religioase nu intră sub incidența prezentei ordonanțe".
Din interpretarea dispozițiilor citate ale O.G. nr. 26/2000, rezultă cu evidență faptul că o entitate constituită și care funcționează în baza acestei ordonanțe este, prin definiție, o persoană juridică fără scop patrimonial.
Astfel fiind, atâta timp cât nu are scop patrimonial, o asociație, cum este Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România, nu poate fi în același timp calificată drept entitate cu caracter patronal, de vreme ce un asemenea caracter este condiționat de utilizarea capitalului în scopul obținerii de profit.
împrejurarea că în Statutul Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România s-a prevăzut inițial faptul că "Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România este o asociație (_) patronală (_)" nu este de natură a schimba natura juridică a acestei entități și de a o transforma în organizație cu caracter patronal. De altfel, această eroare a fost îndreptată, așa cum rezultă din "Anexa la procesul-verbal al Adunării Generale Naționale a Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România 05-08 octombrie 2006, Poiana Brașov".
înalta Curte reține că împrejurarea că Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România este membră a Federației Naționale a Patronatului Medico-Farmaceutic Român, care este membră a Confederației Naționale a Patronatului Român, așa cum rezultă din adeverința din 07 iulie 2008 emisă de Confederație este un aspect a cărui legalitate excede controlului efectuat de instanța de contencios administrativ în soluționarea excepției de nelegalitate a deciziei din 21 iunie 2008 a Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România, iar modalitatea în care această Confederație își acceptă proprii membri nu poate determina schimbarea naturii juridice a Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România din organizație fără scop patrimonial în organizație patronală și de a atrage incidența prevederilor art. 519 alin. (3) Legea nr. 95/2006 în sensul constatării situației de incompatibilitate în privința persoanelor care ocupă funcții de conducere în cadrul Asociației.
Pe de altă parte, împrejurarea că membri ai Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România au fost numiți în consiliile de administrație ale Caselor teritoriale de asigurări de sănătate excede, de asemenea, controlului efectuat de instanța de contencios administrativ în soluționarea excepției de nelegalitate a deciziei din 21 iunie 2008 a Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România, pentru aceleași argumente expuse cu referire la calitatea Asociației de membru al Federației Naționale a Patronatului Medico-Farmaceutic Român.
în concluzie, înalta Curte reține că decizia din 21 iunie 2008 a Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România este nelegală, în raport cu dispozițiile art. 519 alin. (3) Legea nr. 95/2006, întrucât, contrar și adăugând acestor dispoziții, în ceea ce îl privește pe reclamantul P.M. constată existența unei stări de incompatibilitate între calitatea de membru al organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Dentiști din România, în speță, aceea de președinte al Biroului județean Bihor al Colegiului Medicilor Dentiști din România și deținerea unei funcții de conducere în cadrul Asociației Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România, deoarece o asociație fără scop patrimonial nu se încadrează în categoria entităților enumerate de prevederile respective.
Pentru considerentele arătate, înalta Curte a constatat că sentința pronunțată de Curtea de Apel Oradea era legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4268/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4267/2011. Contencios → |
|---|
