ICCJ. Decizia nr. 4394/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4394/2011
Dosar nr. 463/62/2010
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 8 octombrie 2009, reclamantul C.S. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală Anticorupţie, solicitând obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând ajutorul bănesc prevăzut de art. 27 din O.G. nr. 38/2003, actualizate în raport de rata inflaţiei.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că la data de 1 aprilie 2009 i-a încetat calitatea de poliţist în cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, acordându-i-se pensie de serviciu anticipată, nu însă şi ajutorul bănesc reglementat de O.G. nr. 38/2003, de 20 de salarii nete.
Prin sentinţa nr. 1873 din 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi respectiv, lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a Direcţiei Generale Anticorupţie.
Instanţa a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâţilor la plata către reclamant a ajutorului bănesc prevăzut de art. 27 din O.G. nr. 38/2003, actualizat cu rata inflaţiei, de la data încetării raporturilor de serviciu şi până la data achitării sumei.
Petru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că cele două ministere citate ca pârâţi au calitate procesuală pasivă în cauză, având obligaţii referitoare la încadrarea sumelor necesare plăţii drepturilor băneşti în buget şi punerea acestora la dispoziţia ordonatorului de credite.
Cu privire la capacitatea procesuală de folosinţă a Direcţiei Generale Anticorupţie, instanţa a constatat că aceasta este instituţia publică angajatoare, cu personalitate juridică proprie, având şi calitatea de ordonator terţiar de credite.
Pe fondul cauzei, s-a relevat temeinicia acţiunii, drepturile solicitate fiind prevăzute de art. 27 din O.G. nr. 38/2003, fiind de altfel recunoscute de pârâţi, care au invocat nejustificat insuficienţa fondurilor băneşti.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală Anticorupţie.
Cele două ministere pârâte au reiterat în recurs excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, învederând că, în raport de obiectul acţiunii, respectiv, plata unor drepturi salariale, numai instituţia publică în cadrul căreia şi-a desfăşurat activitatea reclamantul poate fi chemată să răspundă, fiind nelegală atragerea în proces a altor autorităţi publice ca o garanţie a executării obligaţiei băneşti.
Atât Ministerul Administraţiei şi Internelor, cât şi Direcţia Generală Anticorupţie au criticat măsura obligării lor la plata ajutorului bănesc prevăzut de art. 27 din O.G. nr. 38/2003, în condiţiile în care ordonatorii de credite au obligaţia de a se încadra în limitele de cheltuieli cu personalul, aşa cum sunt acestea reglementate în legea bugetară anuală.
Pârâta Direcţia Generală Anticorupţie a relevat şi faptul că, din totalul de 44.735 ROL datoraţi ca ajutoare, reclamantului i-au fost achitate sumele de 19.683 ROL şi respectiv 6.263 ROL, urmând ca diferenţa de 18.769 ROL să fie plătită după deblocarea de către ordonatorul principal de credite a fondurilor necesare.
Ulterior, pârâta a învederat că la data de 21 ianuarie 2011 a achitat reclamantului ultima tranşă a ajutorului bănesc datorat, în valoare de 18.789 ROL.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că sunt fondate recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de Ministerul Finanţelor Publice, în care sens, va modifica în parte sentinţa, în sensul respingerii acţiunii formulate în contradictoriu cu aceşti doi pârâţi, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Astfel cum au susţinut cele două instituţii publice, între aceste părţi şi reclamant nu există raporturi juridice de muncă, acestea fiinţând doar între instituţia angajatoare şi angajaţii ei. Aşadar, stabilirea şi plata drepturilor băneşti de care beneficiază fiecare poliţist în parte din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie fiind în competenţa exclusivă a directorului general al acestei autorităţi, care este ordonator terţiar de credite, atât ministerul de resort, cât şi Ministerul Finanţelor Publice având doar atribuţia de a repartiza creditele bugetare aprobate.
Referitor la problema de fond, soluţia instanţei de fond de a obliga Direcţia Generală Anticorupţie la plata drepturilor băneşti solicitate este corectă.
Astfel, potrivit art. 27 din O.G. nr. 38/2003, în vigoare până la 1 ianuarie 2010, când a fost abrogat prin Legea nr. 330/2009, la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, poliţiştii beneficiază pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă de un ajutor stabilit în raport cu salariul de bază net în ultima lună.
De asemenea, poliţiştii, la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie de serviciu şi care încheie activitatea înainte de împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de reglementările în vigoare, mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de un ajutor egal cu două salarii de bază nete.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinţei sunt neîntemeiate, reclamantul fiind îndreptăţit la primirea ajutorului bănesc prevăzut de art. 27 din O.G. nr. 38/2003.
De altfel, pârâta a recunoscut justeţea pretenţiilor reclamantului, achitându-i pe parcursul procesului, drepturile băneşti cuvenite.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul pronunţat de Direcţia Generală Anticorupţie, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 1843F din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul C.S. împotriva acestor doi pârâţi pentru lipsa calităţi procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Direcţia Generală Anticorupţie împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4391/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4395/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
