ICCJ. Decizia nr. 4389/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4389/2011
Dosar nr. 118/44/2011
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 februarie 2011, reclamanta SC M. SA Brăila a solicitat să se dispună suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 28 ianuarie 2010 întocmit de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit cu privire la debitul în sumă de 3.525.056,82 RON, reprezentând fonduri comunitare de recuperat şi penalităţi de întârziere stabilite după verificarea proiectului C.I. 1217209000 34 din 7 iunie 2005 „Înfiinţarea unei capacităţi de abatorizare porci la SC M. SA Comuna C., Judeţul Brăila”.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin actul administrativ contestat s-a reţinut în mod neîntemeiat că a încălcat prevederile art. 7 alin. (1) din contractul de finanţare încheiat la 7 iunie 2005 cu Agenţia Sapard şi a fost obligată să returneze debitul în sumă de 3.525.056,82 lei, iar executarea silită pentru acest debit poate determina încetarea activităţii, prin imposibilitatea de a executa contractele aflate în derulare.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 70 din 10 martie 2011, prin care a admis cererea şi a dispus suspendarea executării procesului verbal de constatare nr. 2009 din 28 ianuarie 2010 întocmit de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit până la pronunţarea instanţei de fond.
Instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin existenţa unei îndoieli serioase în privinţa legalităţii actului administrativ contestat, faţă de nefinalizarea procedurii de investigaţie, conform art. 9 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 1073/1999, precum şi prin iminenţa producerii unei pagube, raportat la contractele pe care societatea reclamantă le are în derulare.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca nefondată a cererii formulate de reclamanta SC M. SA Brăila.
Recurentul a susţinut că în mod greşit s-a constatat prin sentinţa atacată ca fiind îndeplinite în cauză condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.
Referitor la condiţia existenţei unui caz bine justificat, recurenta a susţinut că, din cuprinsul cererii de suspendare, nu rezultă o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat. Recurenta a învederat că, emiterea procesului–verbal de constatare din 28 ianuarie 2011 s-a efectuat în baza O.G. nr. 79/2003 şi a H.G. nr. 1306/2007, ca urmare a nerespectării de către intimata-reclamantă a obligaţiilor asumate prin semnarea contractului de finanţare din 7 iunie 2005.
Cu privire la condiţia pagubei iminente, s-a susţinut că intimata–reclamantă nu a dovedit pericolul care s-ar produce prin executarea actului administrativ.
Recurentul a arătat că este fără temei concluzia instanţei de fond privind riscul perturbării grave a activităţii societăţii intimate, ceea ce se poate constata prin raportarea debitului de rambursat la cifra de afaceri a societăţii sau la suma aferentă îndeplinirii obligaţiilor contractuale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, s-a constatat în mod întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 din aceeaşi Lege a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Existenţa unui caz bine justificat , în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, a fost corect constatată de instanţa de fond în raport cu motivele de nelegalitate invocate de intimata–reclamantă în procedura administrativă şi ulterior, în procedura judiciară iniţiată pentru anularea procesului–verbal de constatare din 28 ianuarie 2011 întocmit de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit .
De altfel, prin decizia din 19 septembrie 2011 emisă de agenţia din cadrul ministerului recurent a fost admisă în parte contestaţia înregistrată de societatea intimată din 15 februarie 2011 şi debitul a fost redus la suma de 1.680.881,205 RON, considerată a fi afectată de neregulă pentru achiziţiile la care firme câştigătoare sunt OTT Lebensmitteltechnok Gmbh şi Edelstahl Anlagen und Technologie Gmbh.
De asemenea, se reţine că, urmare formulării acţiunii în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin sentinţa civilă nr. 218 din 30 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus suspendarea efectelor procesului-verbal de constatare din 28 ianuarie 2011 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare.
Instanţa de fond a considerat întemeiat ca fiind îndeplinită în cauză şi cea de-a doua condiţie, privind prevenirea unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor şi previzibil.
Sub acest aspect, s-a avut în vedere că, prin executarea silită a debitului contestat poate fi grav afectat echilibrul financiar al societăţii intimate, existând riscul încetării acesteia datorită imposibilităţii îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractele aflate în derulare.
Pentru considerentele care au fost expuse , constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1), coroborat cu art. 316 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentului-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva sentinţei nr. 70 din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul–pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit la cheltuieli de judecată, în cuantum de 1.000 RON, către reclamanta SC M. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4386/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4391/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
