ICCJ. Decizia nr. 4430/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4430/2011
Dosar nr. 6408/2/2010
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Arată că această situaţie trenează de 3 ani de zile şi apreciază că au fost nesocotite prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul oricărei persoane la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. În baza art. 150 şi art. 256 C. proc. civ. Înalta Curte reţine cauza în vederea soluţionării.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 15 iulie 2010, reclamanta SC O.P. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili obligarea acesteia la restituirea sumei de 531.728 RON, reprezentând contravaloare accize achitate.
La data de 15 octombrie 2010, reclamanta şi-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei la soluţionarea cererii de restituire, înregistrată de pârâtă din 18 aprilie 2008, arătând că pârâta nu a răspuns solicitării formulate, deşi s-a revenit în mai multe rânduri cu adrese prin care s-a solicitat restituirea sumelor. Cu toate acestea, până la momentul de faţă suma nu le-a fost restituită.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, pentru lipsa plângerii prealabile, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond respingerea acesteia.
Prin sentinţa nr. 4631 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, cererea reclamantei SC O.P. SA astfel cum a fost modificată, obligând pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili să soluţioneze cererea de restituire înregistrată din 18 aprilie 2008.
Pentru a decide în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că pârâta nu a soluţionat cererea reclamantei înregistrată de pârâtă din 18 aprilie 2008, privind restituirea sumei de 531.728 RON reprezentând contravaloare accize achitate.
Instanţa de fond a constatat că în speţă este vorba de tăcerea administraţiei, ca act administrativ şi nu de un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, pârâta arătând că nu a refuzat soluţionarea cererii ci a solicitat prin adresele indicate la dosar, acte de la Direcţia Vămilor pentru a clarifica situaţia petentei.
Totodată, s-a reţinut că în speţă este necesară o decizie a organului fiscal care poate fi cenzurată ulterior de instanţa de judecată, contestaţia fiscală fiind o cale de atac administrativă obligatorie, nu facultativă.
Pe de altă parte, s-a reţinut că actele de soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor C. proc. fisc., nu sunt acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată.
împotriva sentinţei civile nr. 4631 din data de 19 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamantei, ca nefondată.
Recurenta reclamantă a considerat că sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), având în vedere următoarele:
În ceea ce priveşte termenul prevăzut de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., reclamanta a solicitat a se constata că acesta este un termen de recomandare pentru soluţionarea cererilor depuse de contribuabili, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 182/2008 în Dosarul nr. 2704/57/2006. De asemenea, reclamanta a învederat că în speţă trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. potrivit cărora în situaţia în care sunt necesare: informaţii suplimentare termenul de soluţionare se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate.
Or, astfel cum se poate constata din înscrisurile depuse la dosar, în vederea soluţionării cererii de restituire din 18 aprilie 2008, organul fiscal competent a transmis cererea formulată de intimata-reclamantă către Autoritatea Naţională a Vămilor, în vederea verificării efectuării operaţiunilor de recepţie a produselor accizabile transportate în regim suspensiv, precum şi stabilirii cuantumului accizelor cu drept de restituire. De asemenea, organul fiscal competent, prin adresa din 26 august 2010 a revenit la adresa din 14 septembrie 2009 însă până în prezent nu a primit nici un răspuns la aceste solicitări. Informaţiile solicitate de la autorităţile vamale privesc, în mod direct, litigiul de faţă, fiind relevante pentru soluţionarea cererii formulate de SC O.P. SA astfel încât sunt incidente prevederile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata SC O.P. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esenţă, că recurenta are în virtutea legii obligaţia de a soluţiona cererea de restituire în termen de 45 de zile de la înregistrare, această obligaţie fiind una legală [art. 70 alin. (1) C. proc. fisc.].
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumit marginal „Termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor", „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) în situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate".
În cauză nu au fost respectate prevederile procedurale legale sus menţionate, rezultând din probatoriul administrat la instanţa de fond că reclamantă a îndeplinit cerinţele formale prevăzute de lege pentru soluţionarea cererii de restituire a unor accize şi că nu exista nici un impediment de soluţionare a cererii cauzat de conduita intimatei, cu atât mai mult cu cât după trecerea termenului legal de 45 de zile SC O.P. SA a revenit cu adrese către recurentă fără a se emite vreun răspuns referitor la modalitatea de soluţionare a cererii sau la cauzele nesoluţionării în termenul legal.
Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., care prevăd prelungirea termenului indicat de art. 70 alin. (1) din acelaşi act normativ, era necesar ca solicitarea informaţiilor suplimentare relevante pentru luarea deciziei asupra cererii de restituire a accizelor formulată de reclamantă să se fi realizat în cadrul termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii. Or, cererea reclamantei de restituire a accizelor a fost înregistrată la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din 18 aprilie 2008 iar solicitarea de informaţii, de la Autoritatea Naţională a Vămilor, a fost făcută din 14 septembrie 2009 a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (cu revenire ulterioară cu adresa din 26 august 2010 a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili), fără a se primi vreun răspuns până în prezent.
Prin nesoluţionarea cererii reclamantei în termenul prevăzut de lege au fost nesocotite şi prevederile art. 6 parag. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin care se consacră dreptul oricărei persoane la soluţionarea cauzei sale într-un termen rezonabil, aceste prevederi fiind aplicabile nu numai în procedura judiciară propriu-zisă ci şi în procedura administrativă prealabilă.
În raport de cele mai sus arătate, reţinându-se că în mod corect prin hotărârea atacată a fost admisă în parte acţiunea reclamantei, cu consecinţa obligării pârâtei să soluţioneze cererea reclamantei de restituire a unor sume de bani reprezentând accize, şi că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate în cauză, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Agenţia Raţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei civile nr. 4631 din data de 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrară Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei nr. 4631 din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4429/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 4431/2011. Contencios → |
|---|
