ICCJ. Decizia nr. 4435/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4435/2011
Dosar nr. 1060/33/2010
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 465 din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea faţă de acest pârât; a respins excepţia lipsei de obiect; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Z.I. şi a obligat Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj să achite reclamantului drepturile salariale restante pe perioada 15 februarie 2010-25 iunie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin contractul de management din 26 iulie 2009 încheiat între Ministerul Sănătăţii şi reclamant, acesta a fost numit director coordonator adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică Cluj pe o perioadă de 4 ani.
Contractul a fost încheiat în conformitate cu O.U.G. nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 a Curţii Constituţionale şi, ulterior abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, care la rândul său a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1269/2010 a Curţii Constituţionale.
Pentru a respinge excepţia lipsei de obiect invocată de Ministerul Sănătăţii, instanţa s-a raportat la prevederile art. 9 din contractul de management, în care nu au fost prevăzute ca modalităţi de încetare, modificarea actului normativ în baza căruia acesta a fost încheiat şi nici nu a fost susţinută de niciuna din părţi existenţa altui caz de încetare.
Pentru a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, instanţa a avut în vedere faptul că salariul reclamantului a fost achitat de instituţia la care acesta îşi desfăşura activitatea, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj şi nu de partea contractantă, respectiv, Ministerul Sănătăţii.
Referitor la motivul invocat de pârâta Direcţia de Sănătate Publică pentru neachitarea salariului, reprezentat de art. 25 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei de Sănătate Publică Cluj, instanţa a reţinut că perioada 5 ianuarie 2010-31 martie 2010 este cea pentru care se susţine lipsa reclamantului de la locul de muncă, considerându-se justificată doar perioada 5 ianuarie 2010-14 februarie 2010, perioadă în care reclamantul s-a aflat în concediu medical.
Pârâta a considerat că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea până la comunicarea ordinului Ministerului Sănătăţii de eliberare din funcţie, astfel că în discuţie este doar perioada 15 februarie 2010-31 martie 2010.
A mai reţinut instanţa că lipsa semnăturii în condica de prezenţă nu poate constitui o dovadă a absenţei reclamantului de la locul de muncă, câtă vreme acesta contestă modificarea regulamentului de ordine interioară, această probă urmând a fi corelată cu altele, din care să reiasă absenţa acestuia de la locul de muncă.
În acest context, instanţa a apreciat întemeiată acţiunea reclamantului, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, reţinând pe de-o parte, că pârâtă nu a invocat nerealizarea obligaţiilor stabilite în contractul de management, situaţie care atrăgea încetarea acestui contract cu titlu de sancţiune a nerespectării prevederilor sale, iar pe de altă parte, nici nu s-a dovedit plata salariului reclamantului, atât pe perioada 15 februarie 2010-31 martie 2010 când se invocă refuzul semnării în condica de prezenţă de către reclamant, cât şi pe perioada 1 aprilie 2010-25 iunie 2010 în care reclamantul susţine că nu a primit drepturile salariale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât se apreciază că nu s-au administrat probatorii pe care instanţa să-şi întemeieze opinia.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa atacată s-a admis în parte acţiunea reclamantului în contradictoriu cu Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj. S-a admis deasemenea excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii.
Din actele depuse rezultă fără putinţă de tăgadă că raporturile contractuale ale reclamantului sunt cu Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj, care a şi fost obligată să-i achite drepturile salariale restante pe perioada 15 februarie 2010-25 iunie 2010.
Prin urmare autoritatea administrativă este cea locală, respectiv Direcţia de Sănătate Judeţeană cu care reclamantul are raporturi contractuale şi astfel, potrivit Legii nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ. competent să soluţioneze pricina în primă instanţă este Tribunalul şi nu Curtea de Apel.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul şi va casa sentinţe atacată, va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj împotriva sentinţei nr. 465 din 2 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4434/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4440/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
